Cand dupa 1990 s-au deschis granitele, multi tineri romani au reusit sa obtina burse de studii in marile universitati. Erau in primul rand doritori de cunoastere deoarece izolarea informationala comunista i-a privat de toate noutatile din domeniile lor de interes. Mai erau multi dintre ei doritori sa procedeze dupa exemplul altor tari, adica sa ia tot ce pot mai bun din strainatate, apoi sa se intoarca in Romania pentru a o ajuta cu competenta vestului si cu cunoasterea regulilor din tarile dezvoltate.
Au trecut cu brio prin furcile caudine ale marilor universitati, ca simpli bursieri saraci si inteligenti si multi dintre ei au reusit sa termine facultatea, sa faca masterate si doctorate, sa iasa uneori sefi de primotie si sa publice lucrari stiintifice ce i-au situat in topul mondial valoric, fara ca tara lor natala Romania sa aiba macar un gand la adresa lor.
Dupa absolvire au incercat o parte dintre ei sa se reintoarca in tara, dar au fost primiti de-a dreptul cu agresivitate. Putini au reusit sa se lipeasca de o companie straina care le recunostea pregatirea inalta, majoritatea insa au trebuit sa se integreze in vest deoarece nu erau doriti acasa.
In vest s-au integrat ce-i drept, sunt profesori universitari, lucreaza la mari firme, uneori ca directori, caci competenta lor deosebita este pretuita si se gandesc la Romania ca la un loc al experientelor neplacute.
Unii sunt specializati in campuri de competenta atat de importante pentru Romania incat noi ar trebui sa umblam ca Diogene cu lumanarea in plina zi, numai sa-i avem in tara.
Insa nu-i avem, nici macar nu-i dorim pentru ca incompetenta la varf este atat de serioasa incat nici macar nu-si da seama totdeauna de ce ar avea nevoie ca sa iesim din crizele multiple in care ne gasim. La venirea lor in tara li s-a explicat ca la noi nu este ca in vest, nu promoveaza nimeni pentru ca este bun profesional, ci pentru ca are pile, cunostinte, relatii, sau pentru ca trebuie sa-si plateasca promovarea cu bani grei, bani ce ajung sa hraneasca functionari corupti.
Asa ca modelul succesului lor in afara tarii, comparat cu insuccesul celor initial la fel de valorosi dar care au ramas in Romania (si simt ca s-au ratat), face ca tinerii Romani cu inteligenta si motivatie sa doreasca sa urmeze acelasi drum al strainatatii. Mai recent nu numai acesti tineri au astfel de intentii, ci aproape toti tinerii viseaza vestul.
De fapt statisticile arata clar ca exista in Romania doua segmente de varsta care nu gasesc cu usurinta de lucru. Sunt tinerii absolventi de facultate si adultii de peste 45 de ani. Tinerii absolventi de facultate nu gasesc pentru ca noi nu mai ne luptam pentru competitia economica. Adultii de peste 45 de ani nu mai gasesc cu usurinta de lucru pentru ca multe dintre domeniile lor de specializare au disparut si pentru ca experienta lor nu este platita in general.
Aceasta situatie a devenit endemica si practic anuleaza posibilitatile de realizare a unui salt economic in Romania. Micile intreprinderi private, majoritatea familiale, sunt inca la nivel de mica performanta, se descurca greu, la limita supravietuirii, iar marile firme de stat o duc si mai greu deoarece conducerea acestora a fost numita in general pe criterii de apartenenta la un partid. Se mai suprapune peste aceasta situatie si cotizarea pe sistemul de mita politica a partidelor, care in general nu au venituri proprii si pot ajunge la putere printr-o campanie electorala platita scump, numai daca sunt sustinute financiar de catre firme.
Se ajunge astfel la un sistem totalmente lipsit de performanta economica in care politicienii sprijiniti de mediul de afaceri dau acestuia din urma « drepturi » ce nu sunt in regulile pietii si in care competenta este chiar periculoasa caci lidershipul este cumparat cu bani atat la nivel politic cat si la nivelul afacerilor.
Cu toate acestea au intrat in Romania si ceva companii straine, iar pe masura ce ne apropiem de UE vor fi tot mai multe care vin sa se dezvolte la noi. Acestea introduc regulile competentei si vor fi principalii absorbanti ai tinerilor supradotati cu competenta inalta si studii in vest.
Aceste companii respectand regulile pietii vor creste, deja se vad semne, eventual pana cand firmele autohtone vor fi eliminate de concurenta. Ele vor absorbi forta de munca inalt calificata si vor sprijini formarea tinerilor supradotati ca sa devina performanti in domeniile lor de activitate. Exista deja astfel de exemple si ele se vor multiplica.
Este din aceasta cauza o problema de strategie politica pe termen scurt sau mediu aceea de a cultiva educatia tinerilor supradotati si talentati, de a mari fluxul de creiere ce vor sa se intoarca in Romania, de a crea o piata de competenta autentica care sa elimine regimul mafiot de promovare deja impamintenit si sa se introduca noi tehnologii care sa mareasca performanta economica a Romaniei.
Este foarte probabil ca la viitoarele anticipate, alegatorii sa fie atenti la calitatea umana si profesionala a celor alesi, la gradul lor de competenta, de inteligenta, de moralitate si la capacitatea lor de a finaliza proiecte, la capacitatea lor manageriala, mai mult decat la averea lor sau la cat de frumos zambesc publicului. Daca o vor face si daca se va trece la votul uninominal in locul votului pe liste electorale ale grupurilor de interese ce si-au cumparat puterea cu bani buni, vom continua sa existam si chiar sa prosperam. In caz contrar, nimic nu mai este sigur.
In cazul contrar, Romania va pastra numele, iar o mare parte din romani vor locui in alte parti ale lumii, in locul lor gasind alti oameni din alte culturi veniti in cautarea unui pamint in care sa poata trai. Doar ca Romania nu va fi populata pe criterii de performanta profesionala cum se lasa populate de imigranti tarile avansate economic, ci tot cu oameni cu competenta redusa.
In loc sa ajungem astfel o tara dezvoltata, putem cu usurinta ajunge paradisul subdezvoltarii endemice, fara sperante si fara alternative.
Salut abordarea acestei teme si totodata tin sa precizez ca vina este a unui sistem postcomunist ce vehiculeaza ideea ca romanii plecati sunt niste venetici, tradatori de neam – dusmani ai poporului: pe de alta parte vina este a lumii ce locuieste in Romania.Cum de s-a ajuns ca multi inalti functionari publici si alte scursori sa detina monopolul atator porti ? A cui e vina ?
Eu cred ca este si vina celor ce au votat si s-au lasat amagiti si pacaliti.
Cei plecati si re deveniti alti cetateni nu cred ca vor face compromisuri morale.
Nu e vorba neaparat de retributie si de recunoastere in numerar.
Este vorba de existenta inca in Romania a traficului de influenta si a nepotismului si a cultului SPAGII.
In strainatate,reusesc prin forte proprii si nu prin acoperirea unui tata sau a unui unchi suspus, cei cutezanti.
Tatal meu spune ca e destept cel ce pleaca si umbla, cei ce stauacasa mai putin.
As enumera nume ilustre ale celor ce au umblat si s au dovedit umblatori minunati prin lume :
Brancusi,Enescu, Cioran, Eliade,Ionescu, etc.
Frumos ati scris.Cu atatia oameni pierduti si atatia bani cheltuiti pentru educarea lor Romania ar fi fost deja alaturi de tarile demne ale Europei sau ar fi fost distrusa de invidia dusmanilor.Este o dilema, nu?
Educaţia în cadrul unei naţiuni face parte din strategia statului pe lungă durată.
Este vorba de tot sistemul educaţional de la nivelul de grădiniţă şi pînă la post doctorat.
Programul de învăţămînt controlat de stat prin intermediul Comisiilor Parlamentare şi Ministerele de resort (Învăţămîmt, Cultură, Religiilor, Sport, Apărare, Interne, Sănătate) duc în final la dezvoltarea viitoare a statului pe toate planurile, atît din punct de vedere tehnico-economic, cît şi din punct de vedere cultural, sănătate, etc.
Astăzi în lumea globală în care trăim, fiecare din noi încercăm să obţinem cunoştinţe care să ne permită obţia deschisă de a profesa în ţară, sau în străinătate.
Graniţele fiind deschise, statul prin organizatiile şi firmele de stat sau particulare, organizaţiile mixte cu capital străin, prin sistemele de retribuţie reglementează aşa numitul exod al cadrelor de specialitate.
Peste tot în lume exsistă tendinţa de-a căuta retribuţie mai bună; dar acest lucru este pus în balans şi de alte date socio-economice personale ca: familia, grupul de prieteni, educaţia copiilor, nivelul de asigurări socio-medicale, nivelul de siguranţă fizică, siguranţă profesională.