Scriam in 7 iulie in editorialul ACUM ca demisia guvernului e “de bine”. Nu pot sa nu revin si sa spun de data asta ca renuntarea la demisie reprezinta inceputul unei perioade de instabilitate politica in Romania.
Situatia e simpla : imaginati-va ca va aflati impreuna cu colegii de serviciu in sala de asteptare a camerei de urgenta a unui spital. Inauntru este o colega, aflata in regim de terapie intensiva. Colega se afla acolo de data asta pentru ca a facut o gripa puternica, desi la fel de bine putea sa fie acolo si pentru ca periodic este violata de catre majoritatea celor din incapere. Colega n-are familie. Soarta ei e in mainile celor de fata.
Au sosit rezultatele analizelor. E clar ce antibiotic trebuie folosit pentru a o vindeca pe colega. Numai ca observati ca o parte dintre cei prezenti (interesant, tocmai cei care o violeaza mai des) se opun folosirii medicamentului cu cele mai bune sanse. Ei ar putea s-o siluiasca pe bolnava si in continuare, asa gripata si la un pas de colaps !
Un individ mai rasarit spune insa : « mai, trebuie sa-i dam femeii antibioticul, sa se faca bine. Dar dupa asta nu va mai putea fi violata. Ce facem ? » « Nu, Nu Nu! spun violatorii, cu ochii sticlindu-le ca unor lupi. Las-o ca-si revine si singura, plus ca oricum e in discutii sa se marite… cel putin sa mai profitam si noi o perioada… ».
La care individul cu propunerea, intr-o strafulgerare de deminitate, zice : « mai nemernicilor, eu convoc adunarea oamenilor muncii din firma, si-o sa vedeti ca trebuie sa-i dam antibioticul ». Iese, trantind usa. Intre timp medicii isi vad de treaba. Ei pot face aproape orice, in afara de a administra medicamente cu efecte secundare, politice. Femeia nu are familie, nu are cine decide pentru ea iar temperatura a adus-o intr-o stare de semiconstienta.
Nu trec zece minute si colegul care sustinea medicamentul salvator revine si spune ceva de genul « m-am mai gandit. Medicamentul respectiv e prea scump ». Lupii aplauda.
Cam asta este situatia. Poate am pus-o intr-o metafora mai tragica si de fapt ar fi trebuit sa apelez la parerea eternului politician roman Farfuridi despre revizuirea constitutiei: « Din doua una, dati-mi voie: ori sa revizuieasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume în punctele… esentiale… ».
Din orice unghi am privi, acest joc « Alba-Neagra » al guvernului Tariceanu nu numai ca nu face nici un bine Romaniei dar si discrediteaza total actuala ei guvernare demisionara/nedemisionara. Iar pretul acestei scaderi de incredere nu va intarzia sa puna o nota de plata pe biroul presedintelui, fortandu-l fie sa scoata un as din maneca fie sa ia si asupra sa clovneriile lui Tariceanu. Asa se face ca dintr-o criza guvernamentala pe care o descriam deunazi ca fiind rezultatul unei miscari politice, incepand de saptamana aceasta Romania va intra intr-o criza guvernamentala reala, pe care va trebui s-o suporte tot femeia din camera de terapie intensiva.
Pe langa nenumaratele violuri la care a fost supusa si gripa care s-a abatut asupra ei sub forma inundatiilor (initial „neinsemnate”, ulterior un pretext numai bun pentru cine stie ce targ politic mizerabil), dintr-o data bolnava va trebui sa cumpere medicamente din import mai scumpe, medicii ii vor da mai putina atentie iar fotografii ascunsi sub patul ei vor avea subiecte mai picante.
Ma intreb uneori, femeia asta are totusi numai copii fara tata ?
Draga Stefane,
Recunosc ca mi-a fost destul de greu sa parcurg textul, mult prea „gotic” (vorba unui amic comun) pentru mine. L-am citit insa si as vrea sa vin doar cu citeva remarci:
1. Calin Popescu Tariceanu a fost fara indoiala derutat, confuzionat de presiunile neincetate care au venit dinspre Cotroceni – alegerile anticipate au fost permanent si insistent sustinute de presedintele Basescu, cu sau fara o motivatie clara, inca de la preluarea mandatului de presedinte.
2. Cind in sfirsit a existat un pretext plauzibil (respingerea de catre Curtea Constitutionala a unor articole din „pachetul” legislativ de reformare a justitiei) pentru organizarea lor, tot Basescu a venit cu solutia revizuirii articolelor in cauza, respingind in mod surprinzator alternativa anticipatelor.
3. Pe acest fond de deruta decizionala, care nu i se datoreaza lui Tariceanu in primul rind, au mai venit si inundatiile cu efectele lor, inclusiv de imagine politica: chiar daca in mod normal nu se pot face nici un fel de relationari logice dintre criza din justitie, care necesita indreptari urgente, si situatia tragica care s-a abatut asupra multor judete din tara, si care, indiferent de ce guvern este astazi la putere, nu va putea fi reparata decit pe termen lung, este greu de imaginat un moment mai nepotrivit pentru a demisiona din fruntea guvernului. Un astfel de gest devine sinonim cu o condamnare la moarte politica.
4. Interesant de remarcat ca presedintelui Basescu, altfel foarte iute in reactii, i-au trebuit citeva zile bune pina cind sa iasa (din nou) pe piata media si sa declare, dupa retragerea intentiei de-a demisiona a lui Tariceanu, cit de mult regreta pierderea unui moment oportun pentru … anticipate! Adica, aceleasi anticipate pe care le respinsese de facto dupa pronuntarea Curtii Constitutionale!
5. Ma intreb deci cine poate fi socotit ca se tine de clovnerii in acest caz? Poate „clovnerie” este un cuvint prea tare, cu toate ca hlizeala nepotrivita tinutei de presedinte pe care o afiseaza Basescu cind vrei si (mai ales!) cind nu vrei te invita la o astfel de concluzie. Dar de oarece jonglerii lipsite de fair-play eu tot l-as acuza pe „stimabilul” nostru presedinte.
Ray,
Am urmarit astazi transcripturile unei emisiuni difuzata de Europa Libera, realizata de Ileana Giurchescu si Victor Eskenazy Morosan si avandu-l ca reporter pe Dan Tapalaga.
Emisiunea se refera la Intrarea in vigoare a legilor Justitiei si Proprietatii.
Referindu-ma numai la acestea din urma, deja asociatiile de proprietari au inceput sa protesteze. Citez din transcript:<< Maria Teodoru, reprezentanta unei astfel de asociatii, ne-a declarat: "Legile sunt o bataie de joc inimaginabila". Teodoru sustine ca, potrivit legii, nu se retrocedeaza nimic in natura si ca imobilele vandute chiriasilor sunt "bun vandute". Legea spune ca vor fi retrocedate in natura doar acele imobile unde acum sunt scoli, spitale sau sedii de partide. Or, Teodoru spune ca e vorba de mai putin de 5 mii astfel de imobile, in timp ce exista peste 120 de mii de cereri de restituire in natura. Nemultumiti sunt si proprietarii care solicita despagubiri. Exista peste 80 mii de cereri in acest sens, insa proprietarii critica metoda propusa - actiuni la asa-numitul fond Proprietatea. Dintre cele 100 de firme care compun acest fond, doar cateva sunt rentabile, restul sunt societati falimentare - ne-a mai spus Maria Teodoru. Pe scurt, proprietarii nu prea au incredere in despagubiri prin actiuni si vor restituiri in natura sau bani." Opinia oficiala se cunoaste, n-o reiau, insa e clar ca exista mari discrepante intre cele doua. Desigur, voturile celor care se lupta inca sa-si recastige proprietatile ar conta mai putin in ecuatia electorala, dar din orice unghi am privi, e o sansa ratata. Guvernul si-ar fi putut da demisia ramanand intr-un interimat pur administrativ legat de ameliorarea situatiei creata de ape iar electoratul l-ar fi apreciat si reales. Daca facea treaba. Ar fi fost, cu alte cuvinte, parca mai bine cu un guvern demisionar calat pe problemele populatiei decat cu un guvern nedemisionar, concentrat pe... jocuri politice. Despre presedinte nu cred ca pot comenta momentan nici in plus nici in minus fata de ceea ce spui chiar tu...
Analogia poate fi continuata, dar astfel:
La jocul de carti cine scoate asul din manseta este un triseur!