caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

O interdictie pentru lideri

de (21-3-2005)

Condiţia Vederii Drepte

Ei da, am greşit: am uitat (desi ştiam, deci este şi mai gravă scăparea) condiţia pe care trebuie s-o îndeplinească Vederea Dreaptă. Vederea Dreaptă fiind capacitatea predictivă, viziunea asupra derulării viitoare a evenimentelor, atît de necesară Liderilor noştri pentru a decide faptele prezentului.
Conditia ar fi să nu uităm niciodată că „ceea ce azi ni se pare un adevăr foarte evident, mîine s-ar putea să nu mai fie deloc la fel…”
Extrem de necesară este însă şi explicaţia acestei afirmaţii… O intuisem deja şi încerc s-o conturez acum: ea constă în faptul că viitorul este în schimbare perpetuă. Că il schimbă faptele prezentului (un fost viitor), care decurg la rîndul lor din faptele trecutului (un fost prezent, fost viitor!). Vederea dreaptă este însă condiţionată tocmai de ştiinţa acestui „amănunt”. Pe care unii (lideri ai lumii sau oameni rătăcind în furnicar, aşa ca mine) l-au uitat.
Uitînd, am căzut: consolarea „lumea e o iluzie” – o resping. Iluzia, eroarea – ne aparţin. Şi vin pe multe căi – nu doar politice, culturale, etc. Vin şi pe cale… spaţială(!?) Fizică? Ei bine, da! Această cale „spaţială” de dobîndire a informaţiei (majoritar obţinută de oameni prin văz, ochiul biologic privind spre exterior într-o lume fizică ), ne modifică percepţia asupra lumii omului, care esenţial este Om prin faptele sale; iar acestea la rîndul lor se petrec în timp… Ei, şi cu timpul, Omul ţese o altă poveste decît cu lumea fizică …
Mai clar: vreau să spun că percepţia spaţiului ne induce acelaşi model de percepţie a timpului (raportat la Om), ceea ce mi se pare eronat.
Iată, să luăm afirmaţia: ’’mă extind şi ocup timp’’. Vom constata că e de-a dreptul… spaţială, deşi vizează timpul. Dar acum încerc să fiu şi mai clară: avem încifrată în noi, prin văz, o vedere spaţială a timpului şi a faptelor noastre derulate în timp. Or, de aici porneşte eroarea.

Eroarea
Dacă spaţial existăm într-o lume ce ne este „dată”, unde putem lăsa o formă de relief în urmă, de exemplu un pustiu aşezat în nord îl depăşesc mergînd în vest şi acolo pot face abstracţie de el trăind într-o câmpie mănoasă ca şi cînd pustiul n-ar exista, nu acelaşi lucru se întîmplă şi în plan temporal. În plan temporal relieful e alcătuit din faptele noastre. Tragedia e că le privim spaţial: considerăm că Răul de azi îl putem lăsa aşa ca pe un pustiu în trecut şi ne aşteptăm ca în viitor (privit ca” mai departe” deci ca punct cardinal spaţial), să găsim Binele (câmpia). Cred că pe această iluzie se bazează şi teza „răului necesar”..
Desartă iluzie. Pentru că ieri şi azi şi mîine (cu faptele noastre cu tot), nu se „întind” între puncte cardinale, localizari (sărmane repere terestre), ci pare a fi mai degraba un… Continuum ? Lăcaş? ( Doamne, nici nu găsesc decît cuvinte… spaţiale!), pus la dispoziţia noastră de Fiinţă pentru a ne crea propriul relief faptic, propria lume. Aici „punctele cardinale” ar trebui să fie cele morale pentru a nu da greş şi a căpăta astfel o certitudine şi în plan gnoseologic (al cunoaşterii – prognosticării – evoluţiei societăţii) şi chiar în cel fizic (ontologic). Doar aşa am putea să nu dăm greş, găsind şi „în faţă” (în viitor), pustiul lăsat în spate (în trecut).

Lăcaşul Nespaţial

Şi iată, avem o constatare: „ceea ce astăzi pare un adevăr evident, mâine poate să nu mai fie deloc aşa’’. Ce exprimă ea ?
De la bun început am putea spune că exprimă caracterul relativ al cunoştinţelor noastre ce se pot îmbogăţi pe parcurs într-o asemenea măsură, încît conceptele iniţiale pot fi schimbate.
Dar nu exprimă numai atît. Mai exprimă şi mirarea noastră venită din neînţelegerea timpului uman, faptic, cel care este asemenea unui Lăcaş Nespaţial. Timpul uman nu poate fi confundat cu timpul fizic; acesta, timpul fizic, da, este indisolubil legat de spaţiu (cel puţin aici, în colţul nostru de univers) şi teoria relativităţii confirmă această legătură. Timpul uman, cel în care se torc faptele noastre este unul ce ar trebui să fie perceput ca esenţial moral, un Lăcaş Nespaţial, care nu are „în spate’’, „înapoi’’, „în faţă’’, „înainte’’. Ieri, Acum şi Mîine sunt Întregul Lăcaşului.
Se poate deduce de aici că faptele de acum sunt vectorii noi (noi ca trecere în act… ca potenţialitate sunt vechi, fiind conţinuţi în faptele de ieri), ce se adaugă schimbînd valoarea de adevăr a viitorului prognosticat. Această schimbare poate fi atît de mare, încît ceea ce astăzi ni se părea evident că se va adeveri (viitorul prognosticat) nu va fi deloc acelaşi lucru cu viitorul devenit posibil.
De la Orwell am învăţat că stăpînul – puterea- decide chipul lui Ieri, Azi şi Mîine.
Dar cine stăpîneşte prezentul ?
Omul; faptele sale. Iar faptele cu impactul cel mai puternic asupra timpului uman sunt faptele politice. Ele decid faptele prezentului şi implicit pe cele trecute şi viitoare.
Aplicaţie
Să analizăm: soldaţii americani eliberează Bagdadul. Ştiam despre cruzimea dictaturii lui Saddam; despre armele chimice folosite împotriva propriului popor; despre teroarea şi sărăcia în care trăiau oamenii din ţara de deasupra bogăţiei negre. M-am bucurat pentru ei; m-am bucurat şi mi se părea evident că acum, lumina democraţiei va destrăma negura unor cutume de ev mediu, că vor avea un trai mai bun.
Da… Mi se părea „evident’’; căzusem în greşeala de a prognostica un viitor uitînd că el este în schimbare, că decurge din faptele prezentului… Faptele prezentului
s-au adunat: militarii americani sunt rupţi în bucăţi în plină stradă, violenţele se amplifică şi de o parte şi de cealaltă pînă cînd Abu Ghraib eclatează, provocînd înfiorare, groază şi cea mai mare deziluzie pe care unii dintre noi am avut-o vreodată…
Sigur, ştiu: nu poţi identifica ciţiva sceleraţi cu un întreg popor. Ştiu iarăşi că şi în alte închisori ale unor alte puteri se poate repeta chiar acum aceiaşi tortură. Dar asta nu mai poate schimba ceea ce s-a petrecut şi se petrece încă. Fapte grave, care din Acum au schimbat deja chipul lui Ieri şi Mîine.
O interdicţie
„Se interzice gîndirea spaţială a timpului uman’’, este o interdicţie pe care Liderii acestei lumi nu o cunosc. Si e păcat. Pentru că ea, le afectează Vederea Dreaptă.

Ecouri

  • Nea Marin: (21-3-2005 la 00:00)

    Care e totusi ideea scurta si clara a acestui articol?

    Nea Marin

  • Aurora Mihacea: (21-3-2005 la 00:00)

    Nea Marin,
    De la bun început iţi spun că “ideea scurtă şi clară” pe care mi-o ceri d-ta – e greu de formulat. Mai precis, se poate formula scurt, dar în acest caz, rămîne neclară; şi invers, o poţi formula clar, dar în acest caz… nu este scurtă.
    Aşa că voi alege să fiu cît mai clară pot, rugîndu-te să mă ierţi dacă răspunsul va fi cam lung. Haide să vedem dacă reuşesc …
    Trăim într-o Lume Fizică; Lumea Fizică, există în Spaţiu şi Timp.
    Noi, oamenii, judecăm lucrurile in functie de informatiile de care dispunem. Cum ne culegem informaţiile primare, cele de la care gîndul nostru porneşte mai întîi?
    Cu ajutorul organelor de simţ. Între ele – ochiul, simţul vazului, ne dă cele mai multe informaţii.
    Şi ce ne spune ochiul nostru?
    Că tot ce există în jurul nostru se’’ întinde’’ intre nişte coordonate spaţiale. Să zicem o şosea, se întinde de la nord la sud. Şi tot ochiul ne spune că, putem depăşi o groapă făcută de nişte inconştienţi în asfalt; după ce am depăşit-o, ea, groapa din urmă, nu mă va împiedica să parcurg restul şoselei pînă la capăt, ajungînd să zicem, la o livadă înverzită pe care o am ca ţintă a drumului parcurs, şi pe care deja o văd în depărtare.
    Ar fi absurd să crezi ca groapa depăşită, lasata în urmă, va afecta cu ceva livada pe care o ţinteşti.
    Pînă aici, suntem de acord, da ?
    Mai departe:
    Acest mod de a judeca (croit după model spaţial, adică după ceea ce se întinde, ceea ce se întinde avind segmente ce pot fi lăsate în urmă şi care nu afectează segmentele ce urmează), acest mod de a judeca, spuneam – este extins şi asupra Timpului, ceea ce după mine este o greşeală.
    Ce este gresit?
    Este greşit a considera că Timpul, exprimat de noi prin cuvintele ”trecut”, ”prezent” si ”viitor” ar fi …spaţial, adică, asemenea unei şosele, cu trei segmente. Primul segment, ”trecutul”, este bucata de şosea lăsată în urmă (unde era groapa în exemplul meu), al doilea segment ar fi ”prezentul” (adică locul unde te afli după ce ai depăşit groapa) şi al treilea segment ar fi restul şoselei la capătul căreia vezi livada înverzită la care vrei să ajungi.
    De ce este greşit?
    Pentru că, dacă e adevărat că în cazul şoselei (care e Întinsă în Spaţiu, între Nord şi Sud să zicem), groapa din spate nu afectează nici locul pe care stai după ce ai depăşit-o, nici restul şoselei ce-ţi stă în faţă cu livada ce se profilează în zare, ÎN CAZUL TIMPULUI ÎN CARE SE DERULEAZĂ ÎNTREAGA NOASTRĂ EXISTENŢĂ (eu l-am numit Timp Uman) SITUATIA ESTE COMPLET DIFERITĂ.
    Cît de diferită?
    Total. Spun asta pentru că, Trecutul afectează total prezentul şi viitorul (inchipuieşte-ţi numai ce ar fi fost dacă, spre exemplu America lăsa Europa pe mîna lui Hitler. Cum ar fi fost prezentul nostru azi? Dar Viitorul ..?). La fel, Prezentul afectează Trecutul şi Viitorul (aici gîndeşte-te la crimele din Irak, făcute de ambele părţi, dar mai ales şi la celebrele torturi..Datorită lor, mulţi au inceput să vadă Trecutul Irakului marcat de teroarea exercitată de Saddam şi de nepăsarea popoarelor ”civilizate”- ca fiind mult mai bun decit Prezentul însîngerat, iar Viitorul, în loc să fie un loc al păcii şi prosperităţii democratice, se profilează ca unul al Urii şi Terorii ce ameninţă a se extinde ca şi un…cancer, pe tot globul).
    Nea Marine, mai ai rabdare ?
    Respiră puţin şi…să continuăm ?
    Aşadar…Timpul Uman nu e format din Segmente, Bucăţi pe care le poţi Separa, uitînd de bucata stricată (groapa sau…Irak-ul). Nu e format din segmente, pentru că e altceva decît spaţiul. Iar părţile lui componente sunt Îngemănate influenţîndu-se reciproc, în funcţie de coordonate morale, adica în funcţie de bine sau de rau..pentru ca e timp al faptelor noastre. Un Lider cînd ia o decizie trebuie să se ghideze după caracterul moral al faptelor pe care le decide. Or, liderii de dinainte de Machiavelli si după, au considerat mereu că…scopul scuză mijloacele.. adică, au judecat spaţial, făcînd cîte o” groapă” în Prezent care de acolo a ajuns în trecut şi în viitor. Şi pe urmă constată că ceea ce au prevăzut (viitorul) are o cu totul altă faţă… Nerespectînd coordonatele morale ale timpului uman, liderii nu au cum să ştie ce faţă urîtă va lua viitorul către care-şi conduce semenii. Căci viitorul e decis de trecut şi prezent. În cazul Timpului Uman Nespaţial nu există nici un segment de care să poţi face abstracţie.
    Nea Marine, iti spun un secret: am ştiut că tema pe care am ales-o pentru acest material va fi foarte greu de înţeles. Pentru că, aşa suntem noi oamenii făcuţi, să vedem cu uşurinţă ceea ce este în Afara noastră (tocmai pentru că avem ochiul care ne arată cam tot ce-i în Afară),dar înţelegem extrem de greu, ceea ce este în Interiorul (gîndul) nostru .
    Şi ce ţi-am arătat eu în Interiorul dumitale, al meu şi al altora şi mai ales al Liderilor?
    O greşeală; aceea de socoti ca Dumnezeu a făcut două lucruri Diferite (Timpul şi Spaţiul), dar noi le-am putea considera…identice.
    Aurora Mihacea.
    PS
    1 Nea Marine..dacă mai ai ceva de întrebat, te aştept. Dar mi-a venit ideea că poate alţii n-au francheţea asta a dumitale şi cu toate că n-au înţeles, nu mă întreabă. Ai dumneata ceva împotrivă să postez raspunsul acesta şi la ”Forum”?
    2 Tot la îngemănarea nespaţială (care ţine de coordonate morale) dintre trecut prezent şi viitor – ia gîndeşte-te cum ar fi fost prezentul şi viitorul nostru dacă în 1989, n-ar fi fos..furată revoluţia…Dacă, în locul lui Ion Iliescu&Comp., am fi avut nişte guvernanţi autentici.. Ei, Acum, în Prezent şi în Viitor, mai putem uita segmentul” care nu ne place, aşa ca pe o groapă în asfalt …?

  • Nea Marin: (21-3-2005 la 00:00)

    Auroro,
    iti multumesc pentru timpul petrecut spre a ma lamuri. Nu-i vorba ca n-am inteles (oi fi eu mai greu de cap, da’ nici chiar asa). Fapt e – si trebuie s-o recunosti, fie numa’ si citind cele doua materiale fata-n fata – ca al doilea e fain, ca primul sucks.

    Ca atare, nu numa’ ca eu consimt (de fapt, nu stiu de ce-mi ceri consimtamantul), dar sunt de parere ca acest raspuns ar fi trebuit sa fie scris pe post de material.

    E-adevarat, am eu o chestie, un punct mai slab, poate ca se datoreaza formatiei, care te forteaza la a scrie cat mai clar si concis.

    Nu-mi plac deloc materialele stufoase, care nu pun punctul pe i-ul ala fara de care nici nu te obosesti sa citesti dupa primele doua-trei fraze.

    Hm… ce crezi, crezi ca eu n-am scris materiale slabe? Am scris. Doar ca lumea n-are timp, poate ca n-are chef sau poate ca n-are curaj, cine stie care-o fi motivu’, nimeni nu ma „placheaza” pe forum (ca eu acolo scriu).

    E pacat, forumu’ ar trebui sa fie (spre deosebire de rubricile alea care-mi par destul de-nghetzate, ca sa zicem asa, ar trebui, zic, sa fie un loc de dispute aprinse.

    Abia daca te obosesti sa citesti materialele de prin 2001- 2003, vezi diferenta. E o diferenta de la cer la pamant. Pasiune, sageti, sulitze, scuturi, ironie, atacuri, argumente, tare fain mai era.

    No ghine, acu’ ma duc si eu la culcare.

    Toate cele bune,

    Nea Marin

  • Venera: (21-3-2005 la 00:00)

    Primo – Hai sa nu ne mai „luptam” si virtual, suntem satui de atacuri direct la persoana sau în masa pe care le vedem si auzim zilnic.
    Secundo- N-as dori si sunt convinsa ca RLIV nu ar accepta tipul de”forum” al ziarelor din România, care sunt departe de FORUM ROMANUM din antichitate.
    Consider ca fiecare individ are dreptul sa-si scrie parerea, dar încercând sa eliminam expresiile dure sau zeflemeaua. Comportându-ne civilizat, am putea învata multe din ceea ce se publica, iar de „certat”, sa gasim alt teren. Ideea pe care ar trebui s-o aplicam este – RESPECTA CA SA FII RESPECTAT!

  • Adriana Nazarciuc: (21-3-2005 la 00:00)

    Domnule Marian Deaconescu,
    Sugestia ca trebuie sa ne cerem scuze pentru inconvenientul pe care l-ati mentionat trebuie sa primeasca un raspuns de la editorul Forumului, deci de la mine.

    V-as cere scuze, daca ar fi cazul, insa optiunea unui autor de a fi sau nu apreciat de catre cititori nu poate fi schimbata (interfata pur si simplu nu o permite) – deci ramane cum a fost setata de autor.
    Este posibil ca dv. sa fi apasat din greseala acel buton.

    Daca nu sunteti convins, vin cu urmatoarea propunere/rugaminte: de a accepta sa fiti chiar dv. editor temporar la Forumul RLIV, pentru a vedea ca acest lucru (a modifica optiunea cu privire la aprecieri) nu este posibil.

    Cu respect,
    Adriana Nazarciuc

  • Nea Marin: (21-3-2005 la 00:00)

    Mi s-a atras atentia asupra termenului „sucks”, cu care m-am referit la textul despre
    conditia vederii drepte din pagina principala.

    Acuma-mi dau seama ca e prea tare si ca atare-mi cer scuze daca a suparat. Imi cer scuze in mod sincer si-mi pare rau ca am fost luat de val. Pe de alta parte, sper ca mica noastra dezbatere sa ne intareasca amicitia pe forum.

    As avea doar o mica observatie, legata de administrarea (dupa parerea mea incorecta, profund incorecta si chiar partinitoare) a forumului (observatia n-are nimic de-a face cu acest topic).

    Se leaga de faptul ca ultimul meu mesaj de pe forum, desi a fost trimis, ca intotdeauna, fara a activa butonul pentru „notare”, apare, dupa cate vad si dupa cate se vede, cu totul altfel.

    Nu-mi place treaba asta deloc, pentru ca-mi incalca drepturi garantate chiar de catre acest forum. Sa vedem cine-si cere oare scuze pentru aceasta manevra neeleganta.

    Toate cele bune,
    Nea Marin



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Succes al unui cercetator american de origine romana

Ei vor face o diferenta. Zilele trecute am avut prilejul unei noi bucurii…Este vorba de recunoasterea meritelor stiintifice ale unui...

Închide
3.138.105.124