caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Seminte pentru viitor



 

Să fim seminţe pentru o altă Lume

de (7-11-2010)
2 ecouri

Săptămanâ trecută s-a desfăşurat la Suceava o mare conferinţă internaţională dedicată unui subiect dificil, controversat dar vital cred eu pentru viitorul imediat al planetei : Singularitatea tehnologică.

Suceava- Universitatea „Stefan cel Mare”

S-a scris mult şi se va scrie despre acest subiect. În esenţă, este vorba de o « densificare » exponenţială a cunoaşterii, o evoluţie exponenţială a tehnologiilor, în special a celor cuantice, a nanotehnologiei şi a biotehnologiei. Apariţia intelgenţei artificiale, dublată de evoluţia tehnologiei generează un proces evolutiv « cu reacţie pozitivă » ce provoacă cu-adevarat omenirea. Evoluţia metalimbajelor utilizate în tehnica de calcul a permis o optimizare şi o restructurare a hardului ce admite şi stimulează evoluţia infrastructurii care, redefineşte şi restructureaza… softul. Acest cuplaj permite creşterea explozivă a producţiei de cunoaştere ce tinde sp nu mai poatp fi asimilatp, înţeleasă şi controlată de umanitate. Densitatea de cunoştiinţe tinde să genereze o presiune din ce în ce mai mare asupra structurii mentale individuale şi colective, generând la un moment dat o mutaţie genetică, o modificare a însăşi structurii « hard » a Omului. Acest moment este denumit Singularitate Tehnologică şi este considerat de unii filozofi ai ştiinţei ca moment de naştere a unei noi specii post-umane (transhumanitarism).

Greu de spus dacă este sau nu aşa, dar cred că subiectul merită puţină atenţie. Să luăm în discuţie câteva idei generale, pe care, de data asta le voi schita doar:

1. Factori ai accelerării producţiei de informaţii, cunoştiinţe, cunoaştere (mai puţin înţelepciune): Automatizarea pe scară largă; Explozia de noi tehnologii, noi materiale, noi produse; Miniaturizarea şi dematerializarea produselor (MEMS, Nanotehnologoe, Instrumentaţie Virtualp, Prototipare Virtualp);Globalizarea activităţtilor productive (întreprinderi virtuale, tele-lucru, interferenţe şi schimburi culturale.

2. Profunde schimbări în natura muncii, realizate în ultimii 40 de ani (când mă gândesc că am luat examenul de rezistenţa materialelor calculând cu …rigla de calcul iar acum folosesc clustere de calculatoare şi mă gândesc la inteligenţa artificială în sistemul de tip claud-computig): De la forţa brută şi imitatie…. la activităţi intelectuale şi inovative; de la stresul indus de rutină … la stresul indus de creşterea continuă a noutăţii; De la uzura fizică la… căderea nervoasă…

3. Modificarea contextului politic, economic, social, cultural şi climatic (toate deodată şi la scară globală)

4. Creşterea demografică în ţările lumii a III-a şi creşterea duratei medii de viaţă în majoritatea ţărilor dezvoltate.

şi lista ar mai putea continua… Toate sugerează o schimbare dramatică a problematicii pe care fiecare dintre noi o are de rezolvat. Nu cred că în perspectiva următorilor 8 …10 ani am putea spune că cele de mai sus sunt probleme false… care se rezolvă de la sine şi pentru care nu ar trebui să ne facem probleme… Ce mă preocupă însă nu este doar această provocare socio-economică generata de tehnologie ci mai ales direcţiile de cercetare către care se îndreaptă azi interesul oamenilor de ştiinţă, într-o manieră intensivă şi necondusă de ceea ce Aristotel definea ca fiind una din cele trei virtuţii intelectuale: timos, nous şi frenesis… frenesis fiind acea virtute de a simţi şi acţiona în cunoştiinţă de cauză privind ceea ce este bun sau rău pentru OM. Hibridarea Viu+Neviu, Genetica şi Nanotehnologia permit experimente fascinante! Suntem însă pregătiţi să înţelegem consecintele acestor experimente? Iată câteva directii care mi-au atras atentia…

maimuţa robot şi        robotul cu „creier” de şobolan

drumul catre ciborgi… si   nanotehnologia

Intrăm din ce în ce mai profund în intimitatea Materiei prin dezvoltarea Minţii… Ideile se dezvoltă pornind de la niveluri din ce în ce mai abstracte, pornind de la principii ce nu mai sunt decodificate de bunul simţ… Spaţiul şi Timpul, interacţiunea şi cauzalitatea devin concepte inoperabile… Semiotica şi Semantica tind să devină din ce în ce mai importante… Mintea este cea provocată în această accelerare exponenţială, către Singularitatea tehnologică… Ne deplasăm practic către vremuri incerte, unde reţetele de succes încep să nu mai funcţioneze. Ne putem aştepta oricând la o instabilitate socio-economică majoră, dacă nu vom găsi efectiv calea către… marea împăcare dintre Materie si Minte! Insăşi supravieţuirea noastră ca specie poate fi pusă în pericol dacă nu vom ajunge la nivelul de conştiinţă care să permită saltul de la Competiţie la Cooperare, de la Dependenţă, prin lecţia dură a Independenţei, la Interdependenţă, de la Eficienţă la Armonie.

Deşi ştiu că însăşi formularea pe care o voi face deranjează pe mulţi, ce sunt extrem de sensibili la orice atribut pozitiv asociat românilor, nu mă voi abţine şi o voi face. Pentru a înţelege sensul acestei afirmaţii, spun încă de la început că românul nu este nici mai grozav nici mai tâmpit faţă de celelalte naţii. Sigur, românul nu este “buricul lumii” cum incearca unii sa trâmbiţeze în forme sterile, ce nu fac decât să irite şi să genereze replici pe măsură! Românul are şansa (neşansa) să stea pe… buricul lumii… acel tărâm situal între Orient şi Occident. Cu aceasta îmi permit sa fac şi afirmaţia: Problematica legata de o străpungere conceptuală, o reformulare fundamentală a structurii interne a Omului în sensul sugerat de transhumanitarism are o şansă de rezolvare aici, în spaţiul nostru cultural, atât de răscolit de vremuri. Fie că ne place sau nu, va trebui să înţelegem specificul pe care-l avem în raport cu Universalul, aici, la cumpăna dintre lumea dominată de Minte şi cea dominată de Materie.

Pe scurt şi într-o sinteză personală, Orientul este lumea celor care percep cu prioritate asemănările dintre lucruri, ceea ce generează o viziune holistă, un limbaj polisemantic specific încercării de comunicare a unor viziuni complexe. Contextul capătă semnificaţie, iar evenimentul este mai important decât reproducerea lui statistică. Individul este preocupat să experimenteze şi să înţeleagă lumea sa interioară, cea a trăirilor inefabile, neexprimabile prin cuvânt – şi prin aceasta structurează drumul spre o lume spirituală. El ştie! Nu se îndoieşte, căci are conştiinţa experimentului trăit. Această lume ar putea fi caracterizată printr-o reinterpretare a devizei atât de controversate: Crede şi NU, cerceta! Trăieşte, Simte şi NU analiza, căci actul cercetării duce către o altă poartă, pe un alt drum, către o altă lume, cea Occidentală.

În aceeaşi interpretare simplificată şi personală, Occidentul este lumea celor care percep cu prioritate deosebirile dintre lucruri, ceea ce conduce treptat la formarea unei viziuni structurale asupra Realităţii. Evoluţia în acest spaţiu cultural conduce la apariţia unui limbaj exact, independent de context şi prin intermediul căruia se cercetează lumea exterioară, lumea Materială. Uri eveniment izolat nu are semnificaţie decât dacă este încadrat într-o gândire statistică. Occidentului i-aş putea ataşa deviza: Nu crede, Cercetează!

Conflictul aparent dintre Orient şi Occident în sensul descris mai sus capătă o altă dimensiune dacă îl privin de aici, din spaţiul hotarului ce desparte două Lumi… A „cânta” frumuseţea sau utilitatea  doar a unuia din cele două „ingrediente” ale unei realităţi mult mai profunde este fără sens căci, aşa cum spunea şi Schrôdinger: Viaţa este şi Spirit, şi Materie. Dificultatea stingerii conflictului este generată de faptul că cele două forme de manifestare ale viului par să ceară acţiuni contradictorii: una tinde să valorizeze unicitatea, cealaltă – media statistică! Una conduce la Armonie, cealaltă la Eficientă. Calea de mijloc, dacă ea există, poate fi calea Gri, a Compromisului (stăpânită de diplomaţia politicii) sau calea Luminii (a întâlnirii cu LOGOSUL UNIVERSAL, cu Conştiinţa Universală), înscrisă în lecţia sacrificiului creştin!

Lecţia Dăruirii, înţeleasă în sens spiritual şi nu din perspectiva profană ce ocultează chiar măreţia lecţiei în sine, poate fi un bun început pentru a contura treptat, prin durerea şi bucuria noastră, a celor aflaţi între cele două lumi cunoscute, o altă CALE! Să încercăm să fim, împreună, noi Românii Seminţe pentru o altă lume…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Stefan N. Maier: (8-11-2010 la 14:21)

    Draga Florin,
    Convins ca iti „ridic o minge la fileu” da-mi voie sa te intreb daca exista incercari romanesti de reconciliere intre lumile descrise in articolul tau si sub ce forma. Autori care se bucura de prestigiu, ma refer. Putem spune ca Romania/romanii are/au mai multe rezultate in aceasta directie decat alte tari/popoare (pe cap de locuitor din perspectiva occidentala sau ca valoare, din perspectiva orientala)?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Florin Munteanu: (8-11-2010 la 18:01)

    Cred ca una din initiativele deosebite in acest sens – nu singura – este demersul reusit a lui Basarab Nicolescu (http://vimeo.com/9577842, – fondatorul transdisciplinaritatii si initiatorul unui program international de dialog Stiinta – Spiritualitate, desfasurat in Romania (http://www.youtube.com/watch?v=EM2-qZ-8IK8&feature=related). Desi stabilit in Franta inca de prin 1965, profesor de cuantica, membru al Academiei franceze si membru de onoare al Academiei Romane, a „cantonat” acest subiect in Romania (si asta nu doar pentru ca este Roman ci subiectul este „la el acasa”…
    In cei 10 ani, 43 de carti scrise cu autori de prima mana din lume, au fost investigate diferentele specifice de abordare pe plan mitologic, spiritual si teologic intre orient si occident, au fost definite criterii metodologice de abordare a problematicii legate de stiinta mintii, de stiinta cognitiei si a complexitatii (unul din cei trei piloni ai transdisciplinaritatii…).
    (http://www.youtube.com/watch?v=WXMuZ9DGK0g&feature=related)

    Abordarea lui Victor Sahleanu (cel putin in cartea Eseu de Biologie informationala dar si ortofizica lui Draganescu apar in 1973…1975 …). Sunt idei emergente ce se dezvolta dupa 1990 in filozofia lui David Chalmer sau in autopoiesis-ul lui Maturana… Ultima carte a lui Draganescu – Societatea constiintei – ridica o problematica esentiala in elaborarea strategiilor pentru o dezvoltare durabila. Abordarea lui Culianu in Gnozele dualiste ale Orientului si Occidentului este de asemenea o tematica ce merita analizata… Repet! nu este o problema CANTITATIVA si STATISTIC definita prin numarul mare de romani de bine… dupa cum nu toate procesele socio-economice sunt liniare si implicit cauzal determinate.

    As incerca poate sa caracterizez mai „plastic” ceea ce doream sa spun ca in acest spatiu „mioritic” omul este mai tentat sa „viseze” decat sa infaptuiasca… poate o lene sau poate o rea voionta, o invidie exacerbata … poate, dar sigur nu o nepricepere!!! Dovada concreta este ca intr-un alt sistem, romanul imediat devine performant, se muleaza bine in consonata cu spiritul sistemului in care se cantoneaza… La prima vedere este vorba de o recompensa materiala …dar, din punctul meu de vedere doar la prima vedere.

    Aici, in Romania o dezbatere pare sa aiba rol de actiune…Oata formulata verbal o solutie la problema este ca si cand ea s-ar fi si facut, asa ca… putem sa ne ducem linistiti acasa …. Aici, printre romani, un proiect impartasit genereaza prin „derivare” alte proiecte in loc sa lege o echipa in jurul proiectului initial si sa starteze efortul „intruparii” , materializarii.. Inflatia de “idei destepte” face ca unele cu-adevarat geniale sa paleasca sub numarul de vorbe goale.
    Esential pentru unii ca mine este ca stim asta! Suntem constienti si implicit cu acest dat initial operam. Daca esti atent si creativ poti gasi metode prin care sa filtrezi “graul de nechina”… si asta in primul rand pentru propia dezvoltare personala.

    Consider ca arhetipal, romanul autentic traieste in afara timpului, asa cum sugera in filmul Cea de a 25 ora Anthony Quinn jucand rolul unui roman (http://www.cinemarx.ro/filme/La-vingt-cinquieme-heure-The-25th-Hour-28893.html). El poate fi foarte bine filozof de marca (sau, la nivel nivelul inferior, needucat = barfitor= un adept al filozofiei garulla cum spunea Anton Dumitriu) dar si matematician, pragmatic, inventator … (nivel inferior= increzut, mare „scula”…). Societatea spre care ne indreptam, a externalizat de mult forta bruta, activitatea de rutina si de curand, prin inteligenta artificiala si o parte din structura mentala inovativa, imaginativa… Ceea ce se pare ca nu va fi externalizat vreodata este acea dimensiune profunda a Omului numita Intuitie. Acea capacitate de a „vedea” dincolo de cunostiinte existente sau de variatii combinatorii ale acestora… La acest nivel de ingeniozitate, de identificare a noului, de joc al mintii fara conditia recompensei, fara miza – vezi pe google exploratory research – devine o cerinta fundamentala a dezvoltarii asa zisei Economi a Cunoasterii. La acest nivel nu ordinea, disciplina si productivitatea este Valoare ci Unicitatea, ARTA, ingeniozitatea, creativitatea … Acest fapt nu a fost niciodata asa de evident ca acum… Ecuatia economica care se profileaza este: Gandit (prototipat) in Europa produs in China&India pentru piata globala, cu un management nord american… si cand precizez cele de mai sus, in mintea mea nu sunt conotatiile socio-politice ale Chinei, Europei sau SUA- Canadei ci a unor abilitati pe care timpul si evolutia socio-economica din fiecare zona le-a structurat. Puterea de productie hard a Chinei cu cea soft a Indiei impreuna, formeaza o forta de transpunere fizica, materiala extrem de eficienta si greu de contracarat in urmatorii ani. Expertiza multiculturala a Europei, desi conservatoare in aparenta, are capacitatea de inovare si prototipare majora, daca va intra in colaborare si nu in competitie cu Marele Producator Material… Antreprenoriatul si managemetul nord american este la randu-i o realitate ce nu are legatura cu dimeniunea politica- este o realitate umana dobandita printr-o experienta de viata. Mizand pe colaborare, aceasta ar parea solutia favorabila tuturor. In Europa acum, zona est europeana este cea mai putin dezvoltata din punct de vedere material si implict cea mai pregatita sa intre in jocul sugerat de asa numita Societate a Cunoasterii. Neavand nici disciplina muncii si nici infrastructura capabila sa produca la nivelul cerintelor mondiale, ea va fi sortita fie sa dispara, fie sa isi aleaga o directie asa de inedita incat putini o vor face…iar aceasta o consider insasi profesionea de STRAPUNGERE… rezultat al Cercetarii Exploratorii… Si iarasi nu vorbesc de MASE … sa nu uitam ca Ungaria a obtinut venituri uriase (procent insemnat din PIB din vanzarea unei jucarii – Rubik cubul; o jucarie fizica dar in fond o matematica adusa in tangibil… Acest gen de productie o vad potrivita in aceasta zona… Protipate si explorare de nivel inalt a conceptelor, cunostiintelor din domenii teoretice de varf – ce nu necesita infrastructura majora ci doar o anumita liniste mentala, o “incitare” a mintii, o mica “barfa” intelectuala de nivel inalt – Think tank – si o interfatatre cu producatori internationali pentru preluarea prototipurilor si punerea lor in piata. Asta fac de vreo 25 de ani si acum incep sa se vada roadele…

    Revenind la …chestiune. problema cu romanul – punte intre este si vest este mai “simpla” decat se doreste a fi vazuta de fel de fel de cititori in stele, de proroci si de sfaturi ale “mamei Omida…”. Evolutia societatii actuale incepe sa determine o scadere continua a valorii adaugate la productia materiala si o nevoie crescanda de idei noi, de particularizari, de adaptari, de cercetare in general, a carei valoare insa incepe sa conteze! Ideea incepe sa capete valoare!. Ori aceasta situatie – in contextul socio-economic din Romania (nu prea mai avem ce pierde, nu prea ne mai aprtine nimic, nici solul, nici subsolul …) paradoxal de IMPINGE catre aceasta solutie de Strapungere – cum imi place mie sa zic… Si va garantez ca se intampla… dupa cum puteti vedea printre randuri (nu din mass media, nu oficial, nu pe “sticla” … ci in mici grupuri disipate natioanl, in jurul unor oameni care au inteles fenomenul si dezvolta tineri… pe cei 10 ..12 % din care 3…4 % pot face ceea ce am spus). Problema pe care incercam sa o discutam, incusiv in teze de doctorat la care sunt si eu coordonator este cea a inventarii de mecanisme de finantare a inovarii si activitatilor creative (Venture capiltal, Angel capital si alte forme speciale, locale, inventate anume) impreuna cu forme specifice de difuzie a venitului in grupuri sociale implicate ca auxiliari acestei abordari. Sunt convins ca pare utopic pentru multi cititori sau in cel mai bun caz un demers naiv. Va asigur insa ca in grupul din care fac parte – si nu este singurul – sunt oameni extrem de pragmatici, cu experineta internationala si nu doar copii care isi motiveaza esecul financiar sau neputiinta clasei politice (pe care sigur nu are cum sa o recunoasca ca valoare), prin vise frumoase din vremuri apuse…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.237.183.249