caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Seminte pentru viitor



 

Regele Mihai văzut de către un fost coleg de clasa

de (16-12-2017)
4 ecouri


Din nefericire valoarea personalităților românești este recunoscută, onorata doar postum.

Au trebuit zeci de ani ca oamenii să înțeleagă că familia regală odată cu venirea lui Carol I a însemnat intrarea României în Europa, și ieșirea ei din întunericul unui Ev Mediu intârzaiat.

Contactele noastre, ale celor ce am auzit despre el la școală în anii de comunismului, cu imaginea Regelui Mihai au fost fie cu spusele manualelor, ori cu poveștile bunicilor, ale părinților noștri ce au trăit în perioadă interbelică. Începusem să colecționez și mi amintesc monedele de o sută de lei cu portretul regelui, ori cu alte imagini din ziare găsite prin podul bunicilor și de inscripția latină: Nihil sine Deo !

Nu doresc să repet dejecțiile posteriorilor primului guvenr proletar din 1947.

În anii 1987-1988 am audiat în Germania, o conferința a lui Dan Cernavodeanu despre Regele Mihai. Istoricul și specialistul în heraldică română a fost coleg din clasă palatină cu regale. Abia după plecarea din țara aveam să citesc, să cunosc mult mai mult despre Regale Mihai datorită heraldistului mai sus amintit (a trăit în exil la Londra).

Un om ce i-a fost fidel în momentele cele mai grele în exil a scris aceste rânduri:

“extrema lui delicatețe – apanajul oamenilor cu adevărat rasați -, deoarece cu toate preferințele inerente ce putea nutri față de unul sau altul dintre colegii săi de clasă, nu și-a manifestat niciodată aceste preferințe (chiar dacă probabil el le-a avut), adoptând fată de toți o aceeași atitudine amicală.”

sau

„atunci când, la finele primului an școlar al clasei palatine, am fost declarat șeful de promoție al acesteia, regalul meu coleg, informat desigur înaintea mea de rezultatul conferinței profesorale ce-mi acordă, mie, premiul I, și lui, premiul II, s-a grăbit să-mi telefoneze imediat acasă și să mă felicite, spunându-mi apoi: «Dane, m-ai întrecut», glasul său netrădând nici o urmă de resentiment sau de regret, ci de sinceră și colegială prețuire.”

Dacă o revenire a unei conduceri de tip monarhic pare imposibilă în România, lecția istorică de demnitate a familiei ce a contribuit la modernizarea României, a Independenței, a Unirii, a războiului duș împotrivă Germaniei în Primul Război Mondial ar trebui să servească de model celor ce sunt în govern, în fruntea țării.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Sfartz Pincu: (17-12-2017 la 18:30)

    Trăiască regele, de țară iubitor
    Dar neiubit în țară
    Iubit de oameni simpli, mulțimea din popor
    Urât de comuniști, ca țintă de ocară

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (17-12-2017 la 23:15)

    Un gând bun pentru ultimul Suveran al României, revenit definitiv şi onorat cum i se cuvine în ţara sa natală.

    Odihnească-se pe veci în pace printre ai săi!
     
     
    text
     

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Nicolae Musat: (18-12-2017 la 19:16)

    Am auzit de existenta unei conexiuni printr-un fanariot anglofil din preajma și de mare incredere Reginei Mama, care ar fi fost unul din organizatori și care a stat alaturi de Rege pina după abdicare și ar fi plecat odată.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (20-12-2017 la 04:50)

    Stimate Domnule Musat, nu ati terminat ideea ! „E de bine sau e de rau” – cum spunea bunica mea cand afla ceva ce nu intelegea ?!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.243.17.113