Opoziția din România a simțit mirosul de sânge. Moțiunea de cenzură depusă de PSD are și sprijinul PNL, iar partidul condus de Victor Ponta depune eforturi serioase pentru a atrage voturile partenerului la guvernare al PDL, UDMR, precum și al masei de manevră numite Grupul parlamentar al minorităților naționale.
Împreună cu aliatul său, Partidul Conservator (cunoscut pentru dragostea sa nețărmurită de minorități naționale), PSD a promis păstrarea posturilor de miniștri pentru UDMR, într-un viitor guvern, dacă moțiunea de cenzură este adoptată. Asta după ce în decembrie 2008 PSD-PC refuzaseră propunerea PD-L de a coopta UDMR la guvernare.
PSD pare mai pregătit decât în trecut să preia puterea: liderul său, Victor Ponta, s-a declarat gata de ocuparea funcției de prim-ministru. Doar că aliatul de circumstanță al PSD, PNL, prin vocea liderului său, Crin Antonescu, nu acceptă această variantă, insistând asupra unui premier “independent” (sau tehnocrat, ca să folosim limbajul la modă).
Aici, PSD a făcut un pas spre normalitate. E firesc ca un guvern să fie condus de liderul partidului politic cel mai numeros, cum ar fi PSD într-o coaliție cu PNL și UDMR. Dar Crin Antonescu, acest politician resentimentar care are pe agenda sa doar un singur punct ”jos Băsescu”, nu pare să priceapă că trăiește într-o țară a Uniunii Europene în 2010, când guvernarea trebuie asumată politic, mai ales în momente de gravă criză economică, prin care trece acum România.
Cât despre coaliția de guvernare PD-L – UDMR, ea supraviețuiește de la un vot la altul cu sprijinul unor oportuniști, care însă, confruntați cu valul de proteste publice împotriva austerității crunte la care e supusă populația, încep să părăsească vaporul comandat de președintele Traian Băsescu și secondat de premierul Emil Boc.
Recentele voturi unanime din parlament privind reducerea TVA la alimente și majorarea pragului de la care încetează scutirea de impozitare a pensiilor arată cât de panicată este clasa politică din România. Se revine la politica de demagogie fiscală și salarială de acum doi care este în mare măsură responsabilă de situația dezastruoasă a finanțelor publice din România de azi.
Să recapitulăm: în 2005 – 2006 România a avut guvern PNL – PD(L) – PC – UDMR, în 2007 – 2008 guvern PNL – UDMR cu sprijin PSD-PC, în 2008 – 2009, guvern PDL – PSD, urmat în 2009 de un guvern minoritar PDL, urmat în 2010 de un guvern PDL-UDMR cu sprijinul unei adunături de “independenți”.
Președintele Traian Băsescu este în bună măsură responsabil de această situație politică, dar nu e singurul. Emil Boc, Bela Marko, Victor Ponta și Crin Antonescu sunt liderii incompetenți ai unor partide care au pierdut orice credibilitate.
Să presupunem că moțiunea de cenzură este adoptată. Ce va urma? Actuala compoziție a parlamentului nu pare în măsură, conjugată cu prezența la Cotroceni a lui Traian Băsescu, să ofere stabilitate politică.
De aceea, dacă guvernul Boc cade (și chiar dacă nu cade), soluția alegerilor anticipate este cea mai puțin proastă dintre toate relele. Actualul parlament ales în noiembrie 2008 a pierdut orice legitimitate, iar liderii politici actuali s-au discreditat tot.
Le recomand domnilor Boc, Marko, Ponta și Antonescu să demisioneze și să lase locul unei generații noi de lideri. Știu că e greu, că nici în generația mai tânără nu sunt cine știe ce valori politice, dar ăștia sunt, cu ăștia defilăm.
Și în final, îi recomand președintelui Traian Băsescu să încerce, dacă poate, să aibă un comportament prezidențial, adică să dea dovadă de imparțialitate și viziune și să se delimiteze de partidele politice actuale. PDL este catastrofal la guvernare, cam de același nivel cu PDSR din perioada 1992 – 1996. Dacă nu dorește să deschidă ușa unor extremiști politici, care slavă Domnului nu sunt reprezentați în parlament ca în Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Belgia, Suedia sau Olanda, Traian Băsescu trebuie să înțeleagă că furtuna politică pe care a declanșat-o la puțin timp după aderarea României la UE în 2007 trebuie potolită. Cât timp nu e prea târziu.
Presedintele Traian Basescu este prins in panza de interese pe care a tesut-o; asemenea lui si aceia care l-au sustinut neconditionat si se simt legati de el…Nu mai dau exemple ca iar imi cereti probe ca la tribunal; nu toata lumea are dreptul la opinie.
Partidul sau nu vrea sa renunte la putere; la fel cum PNTcd nu a stiut sa renunte la sfarsitul anilor ’90.
In timp ce opozitia, mai ales Victor Ponta, nu vrea sa guverneze, acum. La fsl cum, in anii amintiti, Iliescu nu si-a dorit inlocuirea guvernului CDR-PD…Si, in afara unui exces de altruism, nici nu ar avea motiv.
Ne asteapta o iarna lunga in care slugile lui Basescu din presa se vor repozitiona, in cautarea unui nou stapan.
Interesant de vazut daca „alianta PSD-PC” cladita pe un anumit tip de interese, se va rupe…Ar fi inca o mutare inteligenta a lui Ponta, care ii va mari scorul electoral.
Sa traim bine!
Actuala „Administratie” a tarii,ca sa folosesc un termen imprumutat din America se dovedeste lipsita de profesionalism,lipsita de responsabilitate fata de cei care i-au ales,lipsita de onoare fata de promisiunile facute,imorala si lipsita de caractere(in cea mai mare parte).Reanimarea tarii cere sange proaspat, oameni scoliti pe alte meleaguri,cu alte obiceiuri,cu alte limite de toleranta,oameni dispusi sa nu mai accepte formula lui „las’ ca merge si asa”.Romania traieste o mare deziluzie,pe masura iluziilor pe care si le-a facut in 1996 si apoi le-a repetat in 2004.Oamenii nostri politici sunt manevrabili-mai ales cei aflati in functii de decizie-si populatia a sesizat lucrul acesta chiar daca reteaua de interese nu este intotdeauna vizibila.Este prea evidenta tendinta de imbogatire prin politica,ceea ce a depreciat statutul omului politic pana la cote extrem de joase.Nu vad solutie „autohtona” de redresare!
Persoana care se ascunde cu lașitate sub aliasul „Vasile Roaită” confundă calomnierea cu dreptul la opinie. Nu e de mirare din partea cuiva care face apologia deșănțată a regimului comunist. A propos, că tot ne-ați acuzat, în mod fals, că suntem sprijinitori ai lui Traian Băsescu, acuzație dezmințită pe deplin de acest articol, dumneavoastră sunteți suporter al PSD?
Domnule Constantinescu, când spuneți actuala administrație la cine vă referiți?
Cf Farlex Free Dictionary cuvantul Administratie inseamna:
-actul sau procesul de administrare,in special actiunile manageriale ale guvernului sau ale unor mari institutii;
-activitatea unui guvern sau a unui stat in exercitarea prerogativelor lui de putere si a obligatiilor care ii revin.
M-am referit exact la continutul acestor definitii legate de actuala administratie si nimic mai mult.
Afirmatia pe care am facut-o cand mi-am precizat punctul meu de vedere,am spus-o in deplina cunostinta de cauza.In Romania interesul individual/de grup, al omului decident politic depaseste cu mult interesul public,desi el a fost ales tocmai pentru a servi interesele alegatorilor.
Domnule Constantinescu, n-ați înțeles. Ați pomenit de un moment de referință – 2004 (alături de 1996), anul când a fost ales președinte Traian Băsescu. Eu vă întreb foarte precis – cine trebuie să-și asume responsabilitatea guvernării în acești șase ani, dat fiind că, într-un fel sau altul, PD-L, PNL, PSD, PC și UDMR s-au aflat la guvernare?
Desi cred ca tonul imperativ nu este cea mai potrivita forma de adresare,totusi va raspund:priviti rezultatele curbei PIB-ului Romaniei din 2004 incoace si veti avea raspunsul cu privire la performantele celor care au administrat tara in acest interval.
Domnule Constantinescu, e chiar așa de greu să înțelegeți întrebarea și să răspundeți la ea? Repet, cine trebuie să-și asume responsabilitatea politică a guvernării de după 2004? Nu m-am referit la PIB și curba sa, deși această curbă se asemănă cu cea a altor state europene, ale căror economii au crescut până în 2008, după care au intrat în recesiune.
Domnule Clej
„PSD pare mai pregătit decât în trecut să preia puterea: liderul său, Victor Ponta, s-a declarat gata de ocuparea funcției de prim-ministru. Doar că aliatul de circumstanță al PSD, PNL, prin vocea liderului său, Crin Antonescu, nu acceptă această variantă, insistând asupra unui premier “independent” (sau tehnocrat, ca să folosim limbajul la modă).
Aici, PSD a făcut un pas spre normalitate. E firesc ca un guvern să fie condus de liderul partidului politic cel mai numeros, cum ar fi PSD într-o coaliție cu PNL și UDMR. Dar Crin Antonescu, acest politician resentimentar care are pe agenda sa doar un singur punct ”jos Băsescu”, nu pare să priceapă că trăiește într-o țară a Uniunii Europene în 2010, când guvernarea trebuie asumată politic, mai ales în momente de gravă criză economică, prin care trece acum România.”
Ar fi corect ceea ce spuneti dumneavoastra dar numai in conditiile in care partidul ar fi majoritar si atunci deciziile poltice trebuie sa le ia partidul care a castigat alegerile. Din pacate in romani nici un partid nu a castigat alegerile si din motive mai mult sau mai putin cunoscute PDL-ul este izolat pe scena politica ceea ce duce la o eventual „mosntruoasa” coalitie.
Eu vad ca solutie un guvern „tehnocrat” care macar sa administreze OK si apoi alegeri anticipate. Sa speram ca mintea romanului cea de pe urma va reusi sa faca diferenta dintre utopie , gargara si realism .
Domnule Glăvan, din cele 27 de state ale Uniunii Europene în doar două – Franța și Grecia – un singur partid a reușit să obțină singur majoritatea absolută, așa încât România nu e cu nimic originală nici în această privință (dată fiind reprezentarea proporțională folosită în alegeri parlamentare în toate statele UE cu excepția Franței și a Regatului Unit). Și nu văd la ce ar folosi un guvern de tehnocrați (față de care în general am grave reticențe de principiu), dacă tot ar trebui organizate alegeri anticipate.
Sunt suporter al PSD; intr-o masura comparabila cu arondarea dumneavoastra la poarta Palatului Cotroceni…
In cazul meu este un lucru normal; am o obtiune pe care mi-o asum. Consider ca Traian Basescu si lumea de interese pe care a cladit-o sunt raul maxim care ni se poate intampla in acest moment…
Ca si TB, toti sustinatorii lui sunt ipocriti, agresivi, duplicitari…
Nu este vorba de revista Acum…Majoritatea celor care scriu aici sunt echilibrati, competenti, responsabili. Cum as putea sa aduc vreo acuza Dlui Kivu?!
Nu revista Acum este penibil de basescista ci, doar, Petru Clej si, uneori, seful lui!
Măștile încep să cadă: calomniatorul laș care se ascunde cu încăpățânare și stupiditate specifică sub aliasul „Vasile Roaită” se devoalează ca suporter al PSD, după ce s-a devoalat ca nostalgic al regimului comunist. Îi cer acestui calomniator laș să aduce probe în sprijinul acuzației că aș fi sprijinitor al lui Băsescu (și uneori „șeful” revistei, Ștefan). Pe urmă observați logica – redactorul șef al revistei ACUM și uneori directorul sun băsesciști, dar revista nu!!!!
De ce sunteți mincinos cu mintea năclăită de ură, nestimate laș calomniator? Să fie oare educația național-comunistă cu care v-a fost spălat creierul? Sau lipsa de inteligență de care dați constant dovadă?
PS În limba română se scrie „opțiune” nu „obțiune”, nu v-a învățat asta la școala național-comunistă?
Scuze, dar mi se pare, in cel mai bun caz, nerealist spre ridicol, (iar in cel mai rau, de-a dreptul grosolan manipulator), demersul dvs. de a-i cere presedintelui Basescu sa dovedeasca acum ca ar avea ceva ce a dovedit deja, cu prisosinta, ca nu are, adica „un comportament prezidențial, (…) imparțialitate și viziune”.
Pastrand diferentele si schimband ce e de schimbat, e aproape ca si cum i-ati fi cerut lui Ceausescu sa doveadeasca realism economic, cel putin!
Doamna Elena Moisescu,
Poate este ridicol ceea ce-i recomand presedintelui Basescu, adica sa-si indeplineasca rolul prevazut de Constitutie. Dar alt mijloc nu am la indemana. Mandatul I se termina in noiembrie 2014 si pana atunci, daca nu este demis din functie pentru incalcari grave al Constitutiei sau isi da demisia, ca va place, ca ne place sau nu, Traian Basescu ramane presedinte al Romaniei.
In rest va cer in mod IMPERATIV sa va retrageti acuzatia de manipulare grosolana, care este o calomnie, cu adevarat grosolana.
Domnule Petru Clej,
Cu o intarzie regretabila, cauzata de faptul ca in ultime 24 de ore am fost departe de accesul la internet, imi retrag acuzatia de manipulare grosolana dar imi mentin calificativul de „ridicol” in ceea ce priveste demersul dvs. de a-i recomanda presedintelui sa-si indeplineasca rolul constitutional.
Mutatis mutandis, e ca si cum, in numele pacii mondiale si-al binelui universal, i-ati cere lui Ossama bin Laden o apostazie si convertirea la crestinism.
Eu cred ca altul e rolul jurnalistului profesionist, nu invocarea unui miracol, cum ar fi transformarea apei in vin si-a leului in mielusel. (In speranta unor miracole, mii de romani se calca zilele astea in picioare, la Patriarhia din Bucuresti, pentru a atinge raclele unor sfinti. Nu reusesc sa mi va imaginez printre ei.).
Cred ca atat dvs., cat si revista ACUM ati ratat momentul in care ati fi putut contribui la evitarea raului produs la prezidentialele de anul trecut: realegerea lui Traian Basescu. Nimic numa face sa cred ca, lucid, cum va stiu, va-ti fi imaginat atunci vreo clipa ca, in scurta perioada dintre cele doua mandate de presedinte, Basescu ar fi umblat cu piosenie pe Drumul Damascului, astfel incat dintr-un jucator la cacealma sa ne fi trezit acum cu un… cum i-ati spus? Aha, un presedinte „cu un comportament prezidențial”, care „să dea dovadă de imparțialitate și viziune și să se delimiteze de partidele politice actuale” (sic!).
Nici in 2008, la legislative, nu v-am auzit spunand, ca astazi, ca PD-L e catastrofal, „cam de același nivel cu PDSR din perioada 1992 – 1996.” Cum de nu ati „vazut” ceea ce milioane de romani vedeau? La fel ma intrebam si in 1990 si in 1992, cum de nu vad toti romanii ceea ce pentru mine era de-o evidenta zdrobitoare, si anume ca Iliescu trebuia sa plece?
Pai, daca dv. sunteti atat de lipsit de orice intuitie politica si de orice fler jurnalistic incat, vazand dezastrul pe care l-ati asistat ca jurnalist, invocati astazi un miracol, poate ca ar fi mai bine sa renuntati la jurnalism si sa va asezati la coada la Patriarhie, sa va rugati la sfintele moaste sa-l aveti acum pe Basescu, la a carui realegere nu v-ati opus cu cateva luni un urma, mai curat si mai uscat, asa ca pentru un nou mandat.
Doamnă Moisescu, diferența dintre noi este că dumneavoastră sunteți o microbistă politică, înnebunită de ură împotriva lui Traian Băsescu, iar eu eu sunt un observator imparțial și detașat al scenei politice din România. Revista ACUM nu se angajează de partea niciunui actor politic din România. Dacă am spus că PDL este catastrofal, nu înseamnă că celelalte partide și în special PSD sunt altfel. În 2008 am spus că un vot pentru oricare dintre cele patru partide PDL, PSD, PNL și UDMR este legitim. Am propus o coaliție PDL-PNL-UDMR. Nu am fost ascultați. La alegerile din 2009 am recomandat votul nul, dată fiind valoarea candidaților. Dacă dumneavoastră ați fost dispusă să votați pentru un candidat PSD, deși spuneți că Iliescu era un președinte rău, atunci cred că nu observați contradicția. E hilar să susțineți că Geoană ar fi fost un bun președinte, când n-a fost în stare să rămână nici lider al PSD, deși a ratat victoria la doar jumătate de procent.
Așa încât ar fi mai bine să vă analizați propria atitudine și să ieșiți din mediocritatea politică în care vă bălăciți cu alte milioane de alegători din România. Să nu aveți impresia că sunteți cu ceva mai buni decât politicienii pe care tot dumneavoastră îi alegeți. Ei sunt o reflectare a alegătorilor din România – cvasi-analfabeți politici, provinciali, obsedați de amănunt și fără orizont și viziune politică. De altfel, comentariul dumnevoastră este reprezentativ în acest sens.
Domnule Clej,
Romanii aleg intre ofertele existente pe piata politica la momentul alegerilor. Nu poti alege o supa de broasca testoasa de la un… McDonalds! Tocmai fiindca suntem nevoiti sa culegem dintre niste mere mai mult sau mai putin stricate care apartin fie aceluiasi sortiment, fie unor sortimente prea putin diferite, marul cel mai putin toxic, ne-am dezvoltat un simt al identificarii pericolului cel mai mare atunci cand ne aflam la urne. Din acest motiv, romanii din interiorul Romnanei au reespins candidatura lui Basescu si l-au ales pe cel pe care l-au considerat atunci drept raul cel mai mic.
Dumneavoastra, traind mai mult departe de tara, v-ati pierdut de mult acest simt, dovada stand articolele pe care le semnati in ACUM. Capacitatea de-a alege la urne nu se cheama microbism nicaieri in lume, ci bun simt, realism politic, pragmatism, iar, in cel mai rau caz – idealism. Exceptia (care confirma regula) e acceptiunea pe care i-o dati dumneavoastra capacitatii de-a alege pragmatic.
Iar a-i pretinde astazi unui cacealmist dovedit si rasdovedit (l-am numit pe dl. Basescu) sa devina garant al corectidunii jocului mi se pare nu doar o dovada de mediocritate jurnalistica, ci un simulacru de implicare care nu mai poate pacali niciun „mediocru” din Romania. Poate sperati sa aveti ceva credibilitatea in diaspora care a ramas totusi tinta predilecta ( si ultima, sper!) a manipularii aparatului de propaganda al presedintelui Basescu.
Pentru omul de rind rezultatul zilei de azi nu va aduce nimc bun indiferent cine pleaca si cine vine.
Chiar daca vine un laureat Nobel in economie, pace si literatura tot nu poate face nimic.
Omul de rind va sesiza dezavantaje pe termen lung.
In calitate de novice in predicitii, cred ca este mai bine sa facem referitna la cuvintele lui Eminescu:
Nu spera si nu ai teama.
O alta optiune este vorba optimistului:
-Se poate si mai rau ?
-Da, intotdeauna,
Doamnă Moisescu, repet, nu sunteți cu nimic mai bună decât media electoratului din România, din care provin și Băsescu și Geoană (să înțeleg că îl vedeați ca pe un fel de salvator al națiunii, cu tot cu partidul lui care este responsabil de majoritatea relelor din ultimii 20 de ani din viața politică, inclusiv și mai ales atitudinea față de restituirea proprietăților). Sunteți microbistă pentru că puneți patimă în ceea ce scrieți, iar comparația Băsescu – Ceaușescu sau Băsescu – Osama Bin laden confirmă provincialismul dumneavoastră intelectual. Eu oi fi trăind departe de România, dar dumneavoastră nu mai vedeți pădurea de copaci. Ultima dumneavoastră frază dovedește rea credință, pentru că gândiți conform principiului totalitar „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”. Nu realizați cât sunteți de mediocră dacă aveți impresia că mă interesează „credibilitatea mea în Diaspora” (vă repet și dumneavoastră că revista ACUM e făcută pe baze strict voluntare, dacă cumva insinuați ceva, pentru că ați mai încercat). Încerc să vă educ și pe dumneavoastră și pe mulți alții în spiritul democrației occidentale ca să treceți de resentimente personale și să vedeți esențialul, să nu mai fiți desfigurată de ură.
Repet: Traian Băsescu este președintele României până în 2014, aveți o soluție DEMOCRATICĂ mai bună decât cea pe care o propun eu (care am sugerat între altele organizarea unor alegeri parlamentare anticipate)?
Nu, domnule Petru Clej, nu am o solutie mai buna decat alegerile anticipate. Dar, in timp ce eu, in microbismul meu provincial, imi inchipui ca la alageri anticipate se poate ajunge doar prin urmarea unor pasi constitutionali, pe care imi voi permite sa-i enumer mai js, dvs., probabil, prin universalismul dvs. superinteligent considerati ca veti conduce Romania spre alegeri anticipate doar recomandandu-i acest lucru d-lui presedinte Basescu, d-nei Udrea, d-lui Boc si d-nei Anastase (Ordinea in care i-am mentionat, dupa cum cred ca deja ati remarcat, nu-i intamplatoare).
Totusi, mcrobistii provinciali si mediocri din Romania, dintre care fac parte, cred ca la alegeri anticipate se poate ajunge doar constituional, dupa cum urmeaza:
„Alegerile anticipate reprezintă acea formă de alegeri organizate înainte de expirarea termenului mandatatului parlamentar obișnuit. Condiția prealabilă esențială pentru organizarea de alegeri anticipate este dizolvarea Parlamentului, care se poate face, de regulă, la inițiativa fie a șefului statului, fie a conducătorului guvernului.
Uneori expresia de „alegeri anticipate” se mai folosește în legătură cu convocarea de alegeri prezidențiale înainte de expirarea obișnuită a mandatului președintelui, intervenită fie prin deces, demisie sau demitere.
Astfel, conform art.89 din Constituție:
„(1) După consultarea președinților celor două Camere și a liderilor grupurilor parlamentare, Președintele României poate să dizolve Parlamentul, dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și numai după respingerea a cel puțin două solicitări de învestitură. (2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. (3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui României și nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgență.”
Dificultatea procedurii constă în faptul că Parlamentul poate fi dizolvat numai în cazul în care este imposibilă constituirea unui nou Guvern, constatată prin respingerea două cereri de investitură succesive. Din punct de vedere practic, dizolvarea Parlamentului implică parcurgerea următoarele etape principale:
încetarea mandatului Guvernului, care se poate produce fie ca urmare a expirării mandatului (în momentul validării alegerilor parlamentare generale), fie ca urmare a demisiei primului-ministru, a pierderii de către acesta drepturilor electorale, a survenirii stării sale de incompatibilitate sau a decesului; de asemenea, mandatul Guvernului poate înceta în cazul adoptării de către Parlament a unei moțiuni de cenzură
numirea de către președinte, după consultarea partidelor parlamentare, a unui candidat la funcția de prim-ministru
primul-ministru desemnat trebuie să alcătuiască lista membrilor Guvernului și să se ocupe de pregătirea unui program de guvernare, cu care să se prezinte în Parlament pentru obținerea votului de încredere
neacordarea votului de încredere de către Parlament
repetarea procedurii, cu începere de la numirea unui candidat la postul de prim-ministru.”
P.S. Scuze ca am copiat mot-a-mot, din wikipedia, textul despre pasii care ne pot duce la alegeri anticipate, dar din moment ce tot m-ati etichetat in stilul care va este caracteristic, cred nu mai avea niciun rost sa fac un efort de a sintetiza informatiile de mai sus.
P.P.S. Ati putea, totusi, sa indicati propozitia sau fraza postata de mine din care ati dedus – in universalismul inteligentei dvs. – ca il vad pe Mircea Geoana „ca pe un fel de salvator al națiunii”? Ori pentru dvs. si oamenii universali de la care va revendicati „raul ce mai mic” e totuna cu „un fel de salvator al natiunii”?
Doamna Moisescu, toata polologhia pe care ati luat-o cu copiaza si lipseste putea evitata daca acceptati ca se poate ajunge la alegeri anticipate printr-o intelegere dintre presedintele tarii si partidele parlamentare care sa inlesneasca parcurgerea etapelor prevazute de Constitutie. Nu in ultimul rand prin convingerea de catre Basescu a lui Boc sa-si depuna mandatul. Si asta ar fi normal cand devine incident ca liderul PDL nu poate forma un nou cabinet.
O chestie de bun simt. Sigur ca depinde de Traian Basescu, dar eu, in naivitatea mea de om care traieste intr-o tara normala, inca mai cred ca politicienii din Romania se vor trezi din iresponsabilitate.
In continuare ma mir ca pentru dumneavoastra fostul lider al PSD, partidul cel mai toxic al ultimilor 20 de ani ar fi fost o varianta acceptabila. Caci figurile sinistre din partidul infiintat de Ion Iliescu nu sunt cu nimic mai suportabile decat adunatura de ciocoi pedelisti (cu care de altfel au guvernat impreuna in 2008 – 2009 si au sorginte comuna fesenista).
Stefan si cu mine am sugerat votul nul masiv in alegerile prezidentiale din 2009, asa cum sugeraseram si coalitia PDL – PNL – UDMR dupa alegerile din 2008, dar ni s-a ras in nas. Acum descurcati-va singura doamna Moisescu, dar nu uitati, ca tot pomeniti de Constitutie ca Traian Basescu e presedintele ales constitutional al tarii in care traiti. Si repet, daca aveti o solutie mai buna decat aceea pe care o propun eu, sunt dispus sa o transmit prin email fostului meu coleg de la BBC, purtatorul de cuvant prezidential Valeriu Turcan.
Domnule Petru Clej,
Va spun de la inceput ca nu am de gand sa retractez niciun cuvant din cele ce voi scrie mai jos, asa ca ori nu-mi afisati postarea, ori imi veti da o replica la care nu veti primi niciun raspuns.
Sincer, nu stiu daca uimirea mi-a intrecut amuzamentul sau viceversa camd am citit ca dl. Valeriu Turcanu (unul dintre cei mai slabi comunicatori dintre toti purtatorii de cuvant ai presedintiei Romaniei, din ’89 pana azi), v-a fost coleg la BBC. Pai, acum, dandu-mi seama in ce companie – dar ce companie, domnule! – ati lucrat la BBC, nici n-ar trebui sa ma mai mir cand va citesc unele articole. Asadar, printre colegii dvs. de la BBC s-au numarat: d-na Valeruiu TRurcanu; d-na Rodica Culcer, fosta jurnalista la „Era Socialista”, fosta documentarista la Stefan Gheorghiu si fosta angajata la Ambasada SUA, pe vremea lui N.Ceausescu; Traian Radu Ungureanu, concediat de la BBC, in 2003, sub motivul oficial al incapacitatii profesionale de-a promova unele teste (nu amintesc aici si motivele „neoficiale”, vehiculate de presa romana, motive care l-ar plasa pe d-l Ungureanu in aceeasi categorie cu Rodica Culcer).
Adica, BBc-ul – sectia romana, era un fel „pe dinafara-i vopsit gardul, inauntru-i … guess who? Or… guess what?
Doamna Moisescu, in lipsa de argumente a trecut la atacuri pe baza de ceea ce se cheama in engleza „guilt by association”. N-am sa comentez cazurile individuale de jurnalisti cu care am fost coleg la BBC. Dar o asigur ca am facut acolo un jurnalism de o calitate pe care n-o ontalneste dumneaei in presa din Romania si poate ca de aceea nici nu poate aprecia articole care nu dau dovada de partizanat.
Doamna microbista cu mintea naclaita de ura Elena Moisescu vrea atacuri vehemente ca in presa din Romania, pentru care viata politica din Romania se reduce la pro sau contra Basescu.
Ei bine, doamna Moisescu, nu sunt asa de mediocru si n-am sa ma las antrenat in acest joc de semi-analfabeti politici. Daca doriti sa va alfabetizati politic, cititi revista ACUM si comentati in mod inteligent. Daca nu, va rog sa migrati in cocinile virtuale unde injuraturile la adresa lui Basescu sau pupincurismul la adresa presedintelui reprezinta norma.
Regret, dar pentru un redactor-sef al unei reviste prestigioase, precum Acum, un control comportamental fata de cititori si, mai ales, fata de cititoare, in acelasi timp comentatori, se impune de urgenta.
Dl Clej, pe care l-am citit cu interes pana acum, ma deziluzioneaza dramatic. Este de datoria dlui Stefan Maier, directorul publicatiei – in lumina editorialului sau publicat in numarul actual – sa intervina cu o punere la punct si cu o eventuala explicatie asupra liniei directionale. Toate acestea, pentru ca Acum sa nu apuce spirala decadenta a cotidianelor romanesti. Sper ca aceasta observatie, departe de vreo rea intentie, sa nu fie monopolizata in numele unei cenzuri „deontologice” sau de alta natura.
Doamna Rodica Damian,
Ca multi altii inaintea dumneavoastra incercati, fara succes, sa bagati fitile.
Aflati ca intre mine si Stefan nu exista niciun fel de disensiunea in privinta liniei editoriale. Amandoi suntem necrutatori, a propos de editorial de prostii fuduli care dau tarcoale acestei pagini. Nu avem de gand sa intoarcem obrazul unora care din primul comentariu ne acuza de rea credinta din cauza ca nu pricep sau nu sunt de acord cu ce scriem. Repet: we give as good as we get. Trebuie sa intelegeti odata si odata ca nu acceptam mediocritatea in care va balaciti si doriti sa ne-o impuneti ca norma.
De asemenea v-as ruga sa ne scutiti de sexismul cu controlul comportamental fata de cititoare. Sexul unei persoane este complet irelevant cand vine vorba de comentarii.
Va spun si dumneavoastra: daca aveti ceva inteligent de comentat va invit sa o faceti, dar nu-i mai faceti recomandari cu privire la politica editoriala lui Stfean. Nu aveti nicio competenta in materie.
Doamna Damian,
Spuneti: „Sper ca aceasta observatie, departe de vreo rea intentie, sa nu fie monopolizata in numele unei cenzuri “deontologice” sau de alta natura.”
Vreti sa explicati fraza asta si pentru (in lumina editorialului din numarul actual) un prost ca mine?
Surprinzator ca un director de revista nu intelege o fraza atat de de lizibila si elementara. De ce alta explicatie mai poate fi vorba? Iar, in privinta sexismului, picat ca musca-n lapte, invocat de un „gentelman” cu educatie britanica, miroase a mediocritate. Daca politica redactionala (ma refer la contra-comentariile dlui Clej) a revistei este respectata potrivit stilului indicat de director, nu vad de ce se mai critica publicatiile romanesti care, sa-mi fie cu iertare, nu se diferentiaza da a dvs. Dl Clej vorbeste de zizanie ca si cand cineva ar avea vreun intes s-o creeze. Cand vorbim de fudulie si ….cred c-ar fi mult mai util sa consultam un oftalmolog sau sa scrutan cu atentie oglinda.
D-le Maier, articolele dvs privind morala, risca sa frizeze ipocrizia daca utilul dvs colaborator le ignoreaza. Faceti, va rog, in asa fel ca formulele violente ale dlui Clej sa inceteze. Altfel, s-ar putea crede sunt roadele instructiunilor dvs si ar fi, sincer spus, mare pacat.
Cum se face ca va adresati peste tot cu dvs., ceea ce este meritoriu, iar inainte de a publica sau nu comentariul se aplica a ll-a singular?
Doamna Damian,
Daca ar fi sa nu va aflati doar in treaba, ar trebui sa raspundeti intrebarilor lui Stefan si incetati sa bagati fitile care n-au nici cel mai mic efect.
N-am pretins niciodata ca sunt gentleman asa cum in mod ridicol insinuati, dar ar trebui sa stiti ca sexul unei persoane este complet irelevant cand vine vorba de comentarii. Iar tratamentul preferential pe care-l cereti este sexist, cumva sugerand ca femeile nu sunt la fel de capabile ca barbatii sa dea replici.
Dar cred ca ati creat o diversiune, asa ca va intreb daca aveti ceva de comentat pe marginea acestui articol. Si daca da, poate gasiti ceva mai inteligent decat ce ati postat pana acum. Repet, nu aveti nicio competenta sa dati sfaturi cu privire la politica editoriala a revistei ACUM.
Doamna Damian,
Nu pot sa spun de o suta de ori ca sunt prost, deci asta e ultima data. Ce ati vrut sa spuneti prin: “Sper ca aceasta observatie, departe de vreo rea intentie, sa nu fie monopolizata in numele unei cenzuri “deontologice” sau de alta natura.”.
Ce e aceea „monopolizare in numele unei cenzuri deontologice”?
„Ce „alta natura de cenzura”?
Va intreb sincer, din dorinta de a invata si de a raspunde temerilor dv., daca exista vreunele, de a intelege de unde provin acestea.
Daca nu imi raspundeti inseamna ca pur si simplu vorbeste gura cam slab coordonata de creier, la dv.
Nici nu mai intreb ce inseamna „Cum se face ca va adresati peste tot cu dvs., ceea ce este meritoriu, iar inainte de a publica sau nu comentariul se aplica a ll-a singular?” – cui ii este adresat acest ecou? Va contacteaza cineva privat si va ia la „per tu” ca sa vada daca va publica sau nu comentariul? Haideti, va rog, sa comunicam ca intre fiinte rationale.
Stefan, sarcasmul tau la adresa doamnei Damian este la fel de ucigator pe cat este de sinucigas ridicolul la care se expune de una singura prin pompozitatea si gaunosenia comentariilor sale.
Traducere pentru dl Maier: Sper ca observatia pe care am mentionat-o in legatura atitudinea lipsita de delicatete a dlui Clej, sa nu fie blocata (monopolizata in sensul larg al unui veto) de excesul de zel al persoanei mai sus numite si socotita nevrednica de publicat. Admit ca termenul de „monopomizare”, socant pentru dvs., necesita o explicatie de ordin semantic. L-am putea, cu toate astea, numi, mai amuzant, o licenta terminologica…
In privinta presedintelui Basescu, daca parerea mea poate conta, pot spune ca si domnia sa, la randul sau, a monopolizat carma tarii pe un termen mult prea lung. Copilaria politica a electoratului a permis o alegere nici ca se poate mai nepotrivita. Am impresia ca masele au gasit in candidatul Basescu ceva cu care s-a identificat cel putin datorita limbajului. Imi amintesc cu oroare cand a tratat-o pe biata jurnalista de „tiganca imputita”, fiind deja presedinte.
Ce te poti astepta de la un „presedinte” utilizand astfel de termeni? Si acesta e un simplu detaliu care, analizat, tradeaza un aspect al personalitatii. Un om de stat, care-si pierde cu atata usurinta controlul emotional, este el capabil sa faca fata altor situatii de cu totul alta anvergura?
Poate odata cu maturizarea politica, electoratul sa nu mai incredinteze tara unui alt ucenic „vrajitor” in arta guvernarii. Tara are nevoie de un om deja fromatat si capabil de „acrobatii” mai putin prejudiciabile. Nici premierul Boc, recunoscut ca un excelent administrator, n-a putut restabili o situatie deteriorata de incapacitatea presedintelui. E adevarat ca un parlament atat de amalgamat si in mare parte ostil oricarei initiative are nevoie de o mare abilitate a presedintelui, ceea ce nu-i cazul la domnul Basescu.
Sugestia domnului Clej,ca presedintele Basescu sa dea dovada de impartialitate,echilibru si sa-si exercite functia conform constitutiei in aceste vremuri grele pentru Romania,mi se pare una din cele mai normale observatii facute de un observator neutru. Cum presedintele detine aproape toate parghiile puterii si o mare parte din masmedia,depinde de el care va fi viitorul pe termen scurt si mediu al tarii.Ca ii place puterea si o exercita intr-un stil personal (basist),toata lumea o stie.Opozitia este exasperata de neputinta ei de a-l smulge din scaunul puterii.Fara o alternativa reala,cu lideri politici departe de norma unei societati echilibrate (civilizate politic),opozitia isi trimite mercenarii de presa in cercetare.Iata-i si pe la revista ACUM.Dupa cateva pareri de circumstanta incepe persuasiunea,daca nu merge,incepe atacul tipic jurnalisto-balcanic.Adica referirea la politete,atac la persoana,la linia editoriala,comparatii si evaluari personalizate,amenintari voalate de dezavuare publica,pe scurt,toata poliloghia tumultuos-cleioasa a presei romanesti de astazi.Doamnele isi sar in ajutor,se declara indignate,dar nimic.Linia editoriala sta neclintita,adica critica uneori necrutator ambele tabere. Sa recunoastem ca Basescu este jupanul ne vine greu tuturor,dar nici cu opozitia nu ne este rusine.De presedinte depinde acum degringolada politica romaneasca,de maria sa (si de consilierii sai (daca ii mai asculta),va tine memoria viitoare a unui personaj care a fost ales presedinte al Romaniei.Cum s-a ajuns aici?Aceasta este intrebarea.
După sarcasmul lui Ștefan, și după ce am adus-o la ordine, doamna Damian abandonează în sfârșit divagațiile. Ce nu abandonează este limbajul prețios, tipic multor „intelectuali” români, tentați de un snobism pe cât de inexplicabil pe atât de ridicol.
Am însă o curiozitate doamnă Damian, dumneavoastră ce soluție practică vedeți pentru ieșirea din actuala situație politică?
Sunteti inabordabil, dle Clej, in aceasta stare de nervozitate. Prefer sa va las locului si sa evit lipsa de educatie pe care o afisati cu atata nonsalanta. Unde-s pretiozitatile si snobismul de care vorbiti?
Chiar daca as vedea personal o iesire din criza politica actuala, prefer sa nu-i dau curs atata timp cat nu va puneti educatia la zi. M-ati adus la ordine?…Lasati-ma sa nu lesin de ras.
N-ati realizat inca de ca parte se afla ridicolul intre noi doi? Felicitari, stimabile!
Domnule Petru Cej,
Revin fiindca genul jurnalistic la care apelati, avand probabil sentimentul ca va implicati in problemele „cetatii” cu cea mai adecvata atitudine posibila – una superioara, nu-i asa? – a dat pana acum roade doar in domeniul artistic. Analiza critica, incheiata cu una-doua recomandari este, de regula, instrumentul publicistic al criticului de arta.
Solutia dvs., de jurnalist politic, – de a-i recomanda presedintelui Basescu SA RENUNTE LA BOC, SA NEGOCIEZE CU OPOZITIA (adversarii politici, in cheie basesciana) dizolvarea parlamentului si sa provoace alegerile anticipate imi aminteste de apelurile sustinute de zeci de intelectuali, prin care, prin 1990, i se cerea lui Iliescu sa demisioneze din functia de presedinte. Sigur, un asemenea gest public si colectiv ar fi avut un efect de tsunami pe vremea lui Ceausescu – de pilda in timpul miscarii Paul Goma (ceea ce nu s-a intamplat, insa), dar acum el are exact efectul pe care l-a avut pe vremea lui Iliescu. Adica, niciunul.
Dar, fiindca tot suntem de acord ca alegerile anticipate ar fi o solutie, mai ales acum cand , potrivit IMAS, Boc mai beneficiaza doar de 6,9 la suta capital de incredere, Basescu de 9,8 la suta , iar PDL de vreo 13-14 la suta, ce ati zice de un apel la greva generala, dupa modelul francez?
De altfel, chiar voiam sa va intreb: in ce tara din lumea democratica s-a rezolvat o problema grava in urma recomandarilor facute de un jurnalist presedintelui tarii? Presupun ca recomndari similare ii poate face si foctul dvs. coleg de la BBC, aflat astazi chiar in pozitia de a-i face recomandari presedintelui. M-am referit la Valeriu Turcan.
Dumneavoastra aveti un model in vedere facand aceste recomandari sau, pur si simplu, v-ati lansat intr-un demers original?
Doamna Damian,
Pe romaneste eu as fi zis „sper sa nu fiu cenzurata”
Dar cu intrebarea referitoare la „cenzura de alta natura” cum ramane?
Putem avea un dialog in care, intre doua palme pe care mi le trageti, si o propaganda anti-Basescu indesata cu limba de pantofi, va puteti exprima corect si fara aluzii? Comunicand civilizat? Asa, ca intre oameni, nu ca intre intelectuali romani, caci eu, ma scuzati, nu fac parte din a doua categorie, cea a intelectualilor romani. Ca pana acum vad ca ne puneti la punct de mama focului, dar nu reusiti sa spuneti ce doriti, sa punctati problemele care considerati ca ar trebui explicate.
Cu cenzura „deontologica” s-a vazut: exprimati-va neinjurios, neatacand persoanele (sau atacandu-ne pe noi dar daca se poate ceva mai temperat) si apare ce spuneti. Chiar daca insinuati ca as avea nevoie de „traducere”. Treaca de la mine.
Dar cum ramane cu „cenzura de alta natura”? Care „alta natura”? Trebuie sa fi avut dv. in minte macar un exemplu. Sa auzim, daca aveti curajul si posibilitatea sa va exprimati.
Doamna Moisescu,
Daca iau la rand comentariile dumneavoastra, nu pot remarca, in afara de faptul ca v-ati mai temperat din agresivitate, c nu stiti de fapt ce vreti sa spuneti.
Dupa ce ma acuzati de rea credinta (acuzatie ulterior retrasa la somatia mea), dupa ce imi citati din wikipedia cum se ajunge la dizolvarea parlamentului, acum faceti comparatia care denota gradul dumneavoastra redus de fabetizare politica: cu apelul intelectualilor (a propos, eu nu sunt intelectual) din 1990 catre Iliescu sa demisioneze.
Din cate stiu, eu nu fac apel la actualul presesinte, Traian Basescu, sa demisioneze, ci sa recurga la prerogativele pe care le-ati aflat din wikipedia (si pe care eu le cunosc din 1990, cand eram reporter al ziarului Romania libera la Adunarea Constituanta) ca sa convoace alegeri anticipate, deoarece actualul parlament nu mai are nicio legitimitate. Eu discut principii, nu persoane, ca dumneavoastra.
Modelul francez? In primul rand in Franta nu a avut loc o greva generala, iar puterea politica legitim aleasa, presedinte si parlament au adoptat legea pensionarii (in fapt majorarea varstei minime de la 60 la 62) asa cum au promis in campania electorala Nicolas Sarkozy si partidul sau UMP.
Model? Aveti nevoie de un model? Eu incerc sa va educ din punct de vedere politic, deoarece in capul dumneavoastra e o confuZie totala, generata de ura bestiala pe care o aveti impotriva lui Basescu si vedeti in mine, un comentator absolut impartial, un inamic.
Cat despre doamna Rodica Damian, care vorbeste mult, pretios si nu spune nimic, dupa comentariul lui Stefan ii reamintesc proverbul romanesc: cand doi iti spun ca esti beat, te duci si te culci.
Domnule Maier,
Nu-mi atribuiti, va rog, expresii care va apartin. In comentariul precedenet insinuati ca v-as fi
considerat “prost”, chiar daca as lua-o drept un sarcasm, asa cum sugereaza dl Clej. Nu ma vad parveninnd la astfel de sinistra apucatura. Dar nici nu intentionez sa ma imixez in imaginatia interlocutorului, drept care-i apartine in exclusivitate.
Probabil, ca pentru multi altii, pentru dvs a fi intelectual suna culpabil. Va amintiti, desigur, prigoana intelectualilor din vremea dictaturilor. Disculpabilitatea de a fi intelectual duce, in mod cert, la o pierdere a respectului, a reflectiei profunde , a curtuaziei, etc., exaltand expresia bruta, directa si fara menajamente. Exact cum isi dorea cismarul de la Scornicesti.
Metafora cu palmele, face parte din acelasi repertoriu. Cand nu putem atenua duritatea unei replici, utilizam forta muschilor. Simplu si expeditiv.
Refuzand rolul nuantelor, banuiti ca o expresie gen Petru Clej poate constitui o proba de forta eficace si disuasuva. Eu as zice, mai curand, ca-i vorba de o veritabila lipsa de tact jurnnalistic.
In niciun alt jurnal sau revista, redactorul principal nu contracareaza cu atata incisivitate discutiile contradivtorii. Daca nici asta nu-i cenzura (radicala), cum altfel o putem numi?
Sau se prefera – am zice – discutia sateasca, « edulcorata » cu injurii si epitete de primil grad ?
S-ar presupune ca o revista saptamanala, chiar in comentariile politice, isi poate rezerva timp de slefuire a vorbirii. Calificarea unor termeni uzuali de pretiozitati sau snobisme indica incapacitatea de intelegere ca si utilitatea lor intr-un schimb de idei evoluat. Suntem socati de limbajul tern si sarac(vulgar) utilizat curent in jurnalistica romaneasca. Cand presedintele
se exprima atat de rudimentar, la ce te poti astepta de la omul de rand, lesne contaminabil.
Imaginea de ingenunchere in fata “binefacatorului” Gheorghe Becali, ilustreaza nivelul lamentabil la care populatia a fost adusa prin abolitia intelectualului roman. Din fericire istoria limbii romane se poate mandri cu nume ca George Calinescu, Plesu, Patapievici, Liiceanu, Cartarescu, Tismaneanu si multi altii, carora le datoram imbogatirirea si mentinerea limbii romane in sfera limbilor evoluate.
Doamna Damian,
Cred ca pot, fara remuscari, sa ma adresez dv. cu Madam Damian.
Deci, madam Damian, cand curajul de a te exprima se ingemaneaza, ca in cazul dumitale, cu imposibilitatea de a te exprima la obiect, simplu si coerent, raspunzand intrebarilor interlocutorului in legatura cu lucruri pe care tot tu le-ai spus, asta se numeste TUPEU. Iar ca sa vorbesti de una singura nu ai nevoie si de timpul meu. Pentru oricine urmareste din afara acest dialog, cele ce spun aici sunt evidente daca, bineinteles, nu e bolnav de ura impotriva lui Basescu. Un om pentru care, intre noi fie vorba, am avut candva o scanteie de respect pe care n-o mai am, dar sunt obligat sa-l respect ca presedinte al Romaniei inclusiv in abordarea unei proceduri legale care ar conduce la eliminarea lui din aceasta pozitie.
Discutand insa cu dumneata, madam Damian, traiesc un „deja vu” caragialesc. Parca te vad strigand tzafnos la mine si gesticuland demisiv, printre rufele agatate pe o sfoara in balcon.
N-o sa mai adaug nimic la cele spuse de Stefan decat ca limba engleza are o expresie care se potriveste perfect pentru a o descrie pe doamna Damian: „a pompous windbag”.
O intrebare ramane totusi, asteptandu-si parca raspunsul: unde, in lumea larga, un presedinte, oricat de deschis la minte, a actionat la recomandarea unui jurnalist, oricat de profesionist el (jurnalistul) si oricat de anglo-saxon in abordare?
Cate exemple de reusita a unui asemenea act jurnalistic ne puteti da?
V-as fi extrem de recunoscator daca mi-ati raspunde la aceste doua intrebari.
Cu respect,
Irinel Ionescu
Domnule (doamna?) Irinel Ionescu,
Intrebarea dumneavoastra, extrem de reductionista, este expresia tipica a modului de a gandi al multor romani, carora de fiecare data cand treci de stadiul vorbelor la propuneri concrete, incearca sa-ti demonstreze, direct sau indirect, de ce NU se poate face ceva. Eu sugerez si dumneavoastra nu trebuie sa asteptati sa vi se inmoaie posmagii. Alaturi de alte milioane de romani semnati, de pilda, o petitie prin care sa cereti presedintelui si liderilor partidelor parlamentare organizarea unor alegeri anticipate.
Am propus dupa alegerile din noiembrie 2008 si am reluat propunerea dupa cele prezidentiale din 2009 o coalitie de guvernare PDL, PNL , UDMR. Ni s-a ras in nas. Am sugerat un vot nul masiv la alegerile prezidentiale din 2009. Ati strambat din nas. Nu va convine, treaba voastra, dar atunci nu va mai lamentati si spuneti ca nu se poate face nimic: va meritati soarta si nu sunteti cu NIMIC mai buni decat clasa politica pe care tot VOI o alegeti.
Nu mi-ati raspuns la intrebari, d-le Clej, ci ati postat unul dintre textele dumneavoastra „de rezistenta”.
Repet intrebarile mele „reductioniste” la care as prefera raspunsuri la fel de „reductioniste”:
1) Ce presedinte a reactionat vreodata pozitiv la simpla recomandare a unui jurnalist?
2) Cati jurnalisti (anglo-saxoni sau nu) au recurs, CU SUCCES, la a face recomandari reginei, sefului executivului sau sefului statului?
Daca nu aveti UN RASPUNS PRECIS LA ACESTE INTREBARI (si nu la altele, nepuse), v-as fi recunoacator daca nu ati mai insera inca unul dintre cliseele dvs. „de rezistenta”.
Domnule sau doamna Ionescu,
Dumneavoastra intelegeti democratia in mod reductionist, ca o relatie personala UN ANUME ZIARIST – UN ANUME PRESEDINTE.
N-am stat sa fac o statistica cu privire la intrebarile dumneavoastra reductioniste, dar imi vine in minte un exemplu foarte recent: inaintea bugetului din luna iunie din Marea Britanie am citit cel putin un articol in presa in care se sugera majorarea TVA de la 17,5 la suta la 20 la suta ca metoda de reducere a deficitului bugetar.
Masura a fost adoptata, desi majorarea TVA nu figura in manifestul electoral nici al Partidului Conservator, nici al celui Liberal Democrat, care formeaza coalitia de guvernare dupa alegerile din mai 2010.
Dar pe un plan mai larg, recent au aprut afise pe teritoriul consiliului local Barnet unde locuiesc eu in Londra prin care locuitorii erau invitati sa-si spuna parerea cu privire la modalitati concrete de reducere a cheltuielilor bugetului local, dat fiind ca varsamintele de la bugetul de stat se vor reduce cu 20 la suta in urmatorii trei ani.
Asta e democratia, domnule sau doamna Ionescu, o relatie in dublu sens. Dar nu ma astept sa intelegeti acest lucru. Dar a propos de articol, aveti ceva de comentat?
PS ati uitat sa inserati in finalul comentariului cliseul (ipocrit) „Cu respect”…
Domnule Clej,
Sunt aproape sigur ca sugestia de majorare a TVA-ului la care va referiti fusese facuta in presa britanica de un economist, probabil un expert in materie, si nu de un jurnalist al respectivei publicatii.
Si presa romaneasca ar trebui sa-i consulte mai des pe specialisti si sa-i citeze in extenso ori sa-i intervieveze pe larg, atunci cand situatia o cere. Mi-as dori, in presa romaneasca, mai multe opinii ale unor experti in drept contitutionali, politologie, filosofie politica, dar si in economie, mai ales opiniiile unor experti in gestionarea crizelor. Dar nu dumneavoastra sunteti responsabil de situatia presei romanesti, cum nici eu nu sunt responsabil de felul in care voteaza conationalii mei. Desigur, unii nu se prezinta la vot sau dau voturi albe, lasand „povara” alegerii propriu-zise in seama populatiei rurale, care poate nici n-a auzit in viata ei de „votul alb”, dar si in seama masinariilor de vot ale fostului FSN, scindat in PD(L) si PSD.
In privinta formulei de final („ipocritul cliseu cu respect”), am considerat ca nu mai merita sa-l scriu din moment ce comiteti eroarea de a-mi imputa rezultatul votului din Romania, ca si cum dvs, de pilda, nici usturoi n-ati mancat, nici gura nu va miroase, mai ales daca ati votat alb, lasand masinaria PDL sa manipuleze votul populatiei rurale si votul populatiei urbane mai putin informat si 0- cum era sa uit?, votul diasporeui intoxicate cu formule de genul „Daca nu iese Basescu, vin rusii!” Acum vede poate si diapora cum vine treaba cu rusii, ALRO si Basescu-Udrea-Stolojan-Cocos.
In plus as vrea sa ne explicati odata – ceea ce nu o faceti niciodata in cliseele dumneavoastra – cum poate un roman sa aleaga ceva din afara ofertelor facute de cele cateva partide lungi si late, pe care cred ca le cunoasteti si dvs. ca pe niste cai breji, desi, cum ziceti, traiti la Londra.
Domnule sau doamnă Irinel Ionescu,
Pe măsură ce scrieți, îmi dau seama ce înțelegere precară a democrației aveți. Modificarea unui impozit sau altuia nu este o măsură economică, ci una politică și nu trebuie să fii „expert în materie” ca să vezi că în general TVA e un impozit „regresiv”, iar cel pe venit unul „progresiv”, adică majorarea primului îi afectează în mod disproporționat pe cei cu venituri mici, în timp ce la al doilea e invers. Așa încât, orice jurnalist cu o experiență minimă poate scrie despre așa ceva. După cum nu trebuie să fii expert în politologie ca să sugerezi ca soluție a ieșirii din criza actuală alegerile anticipate. De altfel, care sunt acei „experți” de care vorbiți? Cu ce este nivelul lor mai ridicat decât al politicienilor, al jurnaliștilor sau al electoratului din România?
Eu (și revista ACUM) am oferit soluții concrete: fie coaliția PDL – PNL – UDMR după alegerile din 2008 și 2009, fie întinerirea conducerii partidelor politice existente, iar dacă citeați cu atenție articolul curent ați fi văzut că nu susțin inventarea unor partide care nu există: „Le recomand domnilor Boc, Marko, Ponta și Antonescu să demisioneze și să lase locul unei generații noi de lideri. Știu că e greu, că nici în generația mai tânără nu sunt cine știe ce valori politice, dar ăștia sunt, cu ăștia defilăm.”
Dacă ați renunța și dumneavoastră la ura atavică pe care o aveți pentru Băsescu (dacă mai scormonim puțin poate aflăm să sunteți activist(ă) PNL) și încercați să judecați detașat și imparțial, veți vedea că nu propun altceva decât soluții de bun simț într-o țară normală. Veți spune că România nu e o țară normală. Așa e, dar dacă nu doriți să acceptați sugestii pentru normalizare, atunci, repet, vă meritați soarta, pentru că nu sunteți cu nimic mai bun(ă) decât politicienii pe care-i înujrați, după ce-i alegeți (clasa politică, pentru că nu cred că în perioada 2004 – 2010 vreunul din cele patru sau cinci partide parlamentare actuale poate fi exonerat de responsabilitatea guvernării).
Dar, ca și alții înaintea dumneavoastră nu ați comentat pe fond articolul: ce părere aveți de soluția pe care am propus-o privind convocarea alegerilor anticipate?
Domnule Clej, indiferent ce as spune eu sau oricare alt comentator al revuistei, dumneavoastra, aproape fara exceptie, va intoarceti la presupusa „ura atavica” (a comentatorului) fata de Basescu, exact ca in sceneta TV cu elevul care nu invatase altceva in afara lectiei despre castravete. Apropo de „ura”, presedintele caruia ii faceti elegante recomndari mai beneficiza de un credit din partea electoratului de doar 9 si ceva la suta. Cred insa ca nu a fost „sondata” si diaspora din care faceti parte si care poate inca mai crede in bazaconiile cu rusii si cu intoarcerea lui Iliescu cu cele n-spe stenturi ale lui. Daca mi-ati dovedi ca diaspora e mai breaza decat romanii din tara, pe care credeti ca aveti dreptul sa-i besteliti fara sa explicati convingator si logic si de ce, poate ca v-as acorda mai mult credit. Asa insa… Permiteti-mi totusi sa nu inchei inainte de a va spune ca da, nu vad alta solutie in afara alegerilor anticipate. Dar, spre deosebire de dvs., eu cred ca la alegeri anticipate se poate ajunge prin greva in sectoare cheie – transporturi, de pilda si prin greva parlamentara. Desigur, e si randul diasporei sa arate ca este si inteligenta, nu doar incredibil de naiva, si sa puna si ea mana de la mana sa semneze petitii online, prin care sa ceara alegeri anticipate, pentru a repara dezastrul produs prin votul ei masiv pro PDL si pro Basescu, in 2008 si in 2009.
Domnule sau doamnă Irinel Ionescu care mustiți de ură împotriva lui Traian Băsescu, în lipsă de orice argumente (v-am demonstrat că nu prea știți despre ce vorbiți) v-ați întors împotriva diasporei. Nici eu, nici Ștefan, nu vorbim în numele diasporei și avem o politică foarte clară de nealiniere politică. Așa încât, adresați-vă „diasporei”, nu unei reviste care se adresează vorbitorilor de limbă română oriunde s-ar afla ei în lume și indiferent dacă votează sau nu în alegeri din România. Eu am oferit o soluție, dumneavoastră după vreo 10 mesaje ați scos cu chiu cu voi o soluție, bazată pe presiunea străzii. Noi am sugerat soluții de bun simț și în 2008 și în 2009 și acum. Dar se pare că, vorba proverbului, nu poți face din rahat bici și să facă și trosc. Marea Britanie a ajuns la actualul sistem după o experiență de peste 300 de ani. E greu să le ceri românilor același lucru după doar 20.
Domnule Maier,
Tentativa de ironie cu care ma vizezi, are un efect „devastator”. Ma incearca o depresie profunda simtindu-ti pierderea sangelui rece si, mai cu seama, a timpului tau pretios. Asadar, toate lectile de bunacuvinta pe care le servesti cititorilor dispar ca zapada-n soare. Dece, ma rog, nu mi te-ai adresat cu „coana Damian”? Ar fi fost mult mai caragialesc si, probabil, mai amuzannt. Iti imaginezi, monsieur Maier, ca creindu-mi astfel de conditiuni de dialog, continnuarea lui devine qvasi-imposibila. In concluzie, iti doresc o pace sufleteasca verirabila, cel putin asemanatoare cu aceea pledata in articolele moralizatoare.
Am si eu o nelamurire…
Vorbim de prosti categoria 1 si 2 care sunt imposibil de remediat.
Prostii astia pot sa bage in discurs o multime de viclenii si sensibilitati false, exemplu „ma incearca o drepresie profunda”.
Astia sunt activisti politici ai partidelor staliniste frustrate de modificarile internationale si nationale de politica.
De ce ACUM sta de vorba cu ei in loc sa-i opreasca sa apara in spatiul public al ACUM? Este destul lumea plina de cretini in proporie prea mare, nu mai este nevoie si de cei romanesti.
In numele carei variante de democratie (concept occidental) vorbesc prostii 1 si 2?
Da, sunt de acord cu ce zice Petru Clej.
Basescu trebuie sa instaureze ordine si coerenta in politica romaneasca, daca-l duce capul, prin mijloacele democratice care-i stau la indemana prin pozitia pe care o are si prin legea existenta. Indiferent care-i istoria lui, indiferent care sunt prioritatile sale politice si personale.
Mihai, care sunt partidele „staliniste” la care te referi?
Petrica, PSD si PNL impreuna cu sustinatorii din PC si alte elemente infractionale din mass-media (Vantu si colaboratorii sai platiti, ca exemplu) au demonstrat, in viziunea mea, lipsa de scrupule care conduc la elemente de stalinism.
Frica de democratie reala, demonstratii magnifice de populism, deformarea cursului real al aplicarii legii, oligarhie de „baieti destepti” si amenintari verbale explicite cu omorarea lui Basescu. Simbolurile „Che Guevara”, „Mao”, „revolutie rosie” sunt elocvente pentru mine si, in mod personal, nu le iau intr-o gluma despre prostie.
Tin in mintea mea ca si coruptia monumentala este o forma indicata de stalinistii primari ca metoda de „lupta” in cazul in care „oranduirea comunismului cade prada din nou capitalismului” (manual al lui Felix Edmundovitch Dzerjinski si colaboratori)
Toate s-au aplicat si se aplica in Romania, din ceea ce inteleg eu. Intr-o forma caragialeasca, dar se aplica.
Mihai, ma dezamagesti cumplit. Afirmatia ca PSD si cu atat mai mult PNL sunt partide staliniste, este la fel de temeinica precum compararea lui Basescu cu Ceausescu sau Osama Bin Laden.
Cat despre PDL, este un partid aproape la fel de mediocru ca si PSD-ul cu care are in comun originea fesenista.
Credeam ca lectura revistei ACUM te-a vindecat de partizanat pro-basescian. M-am inselat si iti repet, m-ai deceptionat profund.
Ce bizar ! Si eu am avut aceeasi senzatie inca din anul 1990 (din dec 89 ce mai!),senzatie care s-a transformat rapid in certitudine.Doua grupari de sorginte stalinista,cu apucaturi si metode de mafioti politici,specialiste in manipulare si dezbinare,populiste pana la delir,se bat de douazeci de ani pentru putere.PNL si PNTcd au fost repede infectate si au ajuns sa ia parte la acest macabru dans.Iliescu a facut scoala buna la Frunze si a transmis tot „savoir faire”ul politicienilor din Romania.O parte din romani intuiesc asta,multi si-au luat lumea in cap (printre care si eu).Lipsa de coloana vertebrala a intelectualilor,a bisericii,duplicitatea pur balcanica a romanilor (care voteaza din interese strict personale si egoiste) a adus Romania aici. Linia rosie bolsevica se contureaza apasat in secolul XXI si in acest stat fost comunist. Fantomele teroristilor care au dat lovitura de stat numita Revolutia din Octombrie de la St.Petersburg ne urmareste pe toti (rusii inclusiv).
Petrica, cred ca voi continua sa te dezamesc… Nu-i place ipostaza, dar spun ca tine pe fata ce cred eu.
Scandarea repetata impotriva lui Basescu de catre (foarte multi) betivani din politie si armata care n-au dus macar o zi razboi de apararea patriei (impotriva lui Ceausescu, de exemplu) „Iesi afara, jigodie ordinara” plus afilierea pe fata a sindicatelor traditionale care cer „o zi de greva generala” sunt activitati extremiste de natura stalinista.
Si da, daca privesti atent, exista asemanare buna intre Stalin si Osama Bin Laden, La fel ca si cu Hitler, uniforma afisata de PSD prin Mazare de Constanta.
Mihai, ma intreb ce diferenta este intre tine care califici opozitia drept stalinista si persoana care il asemuieste pe Basescu cu Ceausescu sau Osama Bin Laden.
Ma intreb ce ziceai in 1997 – 1998 cand Basescu era principalul artizan al daramarii guvernului Ciorbea exact cand se pregatea sa introduca reforme radicale sau cand PD-ul – actualul tau partid preferat – sabota printre altele restituirea proprietatilor. Cine era stalinist pe atunci.
In seara asta m-am gandit foarte serios pentru prima data sa abandonez definitiv revista ACUM. Poate m-am deformat asa de tare la BBC incat nu mai realizez ca ma adresez unei audiente preponderent de microbisti politici care oriunde s-ar afla in lume nu se pot scutura de provincialism.
Ce ne facem Stefan, crezi ca mai merita sa continuam?
Petrica
Nu cred ca trebuie sa abandonezi ACUM. Contributia ta este majora, in opinia mea, prin sensul echilirat pe care il aduci. Iar BBC nu este un loc de deformare; este principalul meu izvor de stiri, asadar sunt cel putin la fel de „deformat”.
Da, Basescu mi-a fost si imi este antipatic prin modul in care a facut in general politica in Romania. A sabotat guvernul Ciorbea, a fost un fesenist fervent si activ, acum de cand este presedinte si-a promovat rudele in Parlamentul European, a facut o multime de tampenii care au de-credibilizat Romania.
Acelasi individ insa, de pe pozitia de presedinte al Romaniei, a condamnat in mod public comunismul. Este singurul conducator ales prin vot care a avut reactii impotriva coruptiei.
Exista o motivatie aleasa de ce este atat de dusmanit. In mod fundamental, este dusmanit de catre cei puternici in mod financiar (sa nu discutam cum au devenit asa…) carora le este frica de democratia reala in care legea corecta se aplica.
Fiind o vizitatoare ‘de ocazie’ al acestiu chat,m-au impresionat in ultimele vizite nu atat subiectele discutate ci mai ales maniera in care sunt abordate argumentele.
Nu voi dezvalui ‘caracterul’ impresiei respective mai ales deoarece nu doresc sa starnesc mania nimanui.
Nu am avut,deci, curajul unei opinii de teama apostrofari de catre colectivul de redactie.
Oare se poate contesta cuiva dreptul la opinie fara agresivitatea ‘de rigoare’?
Vreau sa cred ca si pe acest chat room se pate discuta in contradictoriu fara
teama de a fi atacat ca un mielusel sau in unele cazuri oita dusa la taiat.
P.S.: chiar daca pare, va asigur ca nu fac ‘partid’ de Rodici cu Rodica Damian ci este vorba de o simpla coincidenta.
Spuntei dvs., d-le Clej: „Mihai, ma intreb ce diferenta este intre tine care califici opozitia drept stalinista si persoana care il asemuieste pe Basescu cu Ceausescu sau Osama Bin Laden?”
Diferenta, d-le Clej, este ca „Mihai” este colaborator al revistei ACUM, iar personele care doar il asemuiesc pe Basescu cu Ceausescu sau Osama bin Laden, nu! Ele sunt comentatorii pusi la zid de dvs. Diferenta mai este, d-le Clej, ca Mihai Platon, nici mai mult, nici mai putin, CALIFICA drept STALINISTE partidele pe care dumnealui le percepe ca opunandu-i-se, IN ACEST MOMENT lui Basescu (in alte momente aceste partide i-au fost aliate lui Basescu, la Putere), pe cand cititorii ceilalti, „care TOT degeaba citesc Acum” (v-am citat aproximativ, din memorie) au facut DOAR niste comparatii/analogii, nu inainte insa de a schimba ceea ce era de schimbat in termenii analogiilor.
Repet: pentru mine, Basescu nu este mai breaz decat Ceausescu desi, desigur, evolueaza intr-un context diferit (mutatis mutandis, asadar, d-le Clej sau diferenta specifica, o diferenta care il deosebeste totusi pe Basescu de genul sau proxim, Ceausescu.). Baseascu are aceeasi placere de-a se preta la prinsul „spontan” in hore populare, la vizite de lucru, plus acelasi populism gaunos- de cate ori a anuntat pana acum iesirea din criza economica? (cred ca o face cu frecventa cu care Ceausescu spunea ca mai avem un pic si ajungem la comunism) – si de cate ori s-a prefacut c-ar muri de grija „roman’lor’? Ati remarcat, sper, cum pronunta genitivul si dativul plural al substantivului roman: ROMAN’LOR! Un fel de „pretini” de vremuri noi.
Dar, ceea ce-i uneste – dincolo de orice putere de tagada, este nu numai „talentul” de-a scapa de indezirabilii din jur cat pasiunea pentru onoruri militare si, mai ales, pentru informatiile furnizate de serviciile secrete. In timpul lui Basescu numarul interceptarilor telefonice determinate, chipurile, de amenintarile de terorism (foarte mici de fapt, in Romania, conform clasificarilor internationale) a crescut halucinant, ca si numarul serviciilor si al angajatilor din ele, dar si al alocarilor bugetare pentru intretinerea si dotarea lor.
Si, va rog, sa nu-mi spuneti iar ca il urasc pe Basescu. Doar il dispretuiesc, ca si pe Ceausescu. E asta un pacat? Unde spune ca n-ai voie sa ai resentimente fata de conducatorii care isi bat joc de tine si de-ai tai doar pentru satisfacrea unor fantezii de-ale lor si – nu in ultimul rand – pentru satisfaceea intereselor materiale ale camarilei lor?
Pentru mine această patimă pro și contra Băsescu, a unor oameni cărora le plesnește jugulara și le ies ochii din orbite când vorbesc despre această persoană este un semn de slabă alfabetizare politică, de provincialism deprimant. Iar folosirea unor termeni de comparație sau adjective precum Ceaușescu, Osama Bin Laden sau stalinism este o dovadă în acest sens, arătând că persoanele respective nu au nici cel mai mic simț al proporțiilor, fie și pentru faptul că nu pățesc nimic când spun astfel de gogomănii.
Doamnă Rodica Mușat, dacă n-ați remarcat că ăsta nu „chat” ci revistă săptămânală, atunci chiar că nu mai are rost să vizitați această pagină, iar pentru noi nu e nicio pagubă.
De abia acum mi-a atras atentia o alta fraza din ultima dvs. postare: „Poate m-am deformat asa de tare la BBC incat nu mai realizez ca ma adresez unei audiente preponderent de microbisti politici care oriunde s-ar afla in lume nu se pot scutura de provincialism.”
Ei, cum asa, d-le Clej? V-ati „deformat asa de tare” la BBC incat nu mai realizati ca va adresati unor microbisti? Chiar imi faceti ziua cu aceasta observatie! Imi vin acum in minte fostii dvs. colegi de la BBC, oameni care sufera astazi de un pupincurism basescianist patologic, gen Razvan Ungureanu, aka TRU. Nu pot sa nu ma gandesc – cu acelasi zambet – si la Rodica Culcer, fosta jurnalista la ERA SOCIALISTA, convertita la valorile democratiei la BBC si reconvertita, cu aceeasi eficienta, la agitprop basescianist. Mai e, de la dvs. am aflat, si Valeriu Turcanu, impartial, si dumnealui, ca tot romanul de la BBC!
Trecand sumar in revista toate cazurile de fosti jurnalisti romani de la BBC, mai c-as spune ca BBC-ul chiar a avut un rol deformator, in locul unuia formator. Ce, Dumneazeu, v-au facut acolo, la Londra, d-le Clej?
Doamnă Moisescu, aveți un fix, dumneavoastră confundați BBC-ul cu unii oameni care au lucrat acolo. Repet, am făcut acolo, și nu numai eu, un jurnalism de o calitate pe care nu o aveți în presa din România. Iar faptul că azi sunt imparțial, spre deosebire de dumneavoastră și de cei care-l sprijină pe Băsescu și sunt incapabili să vadă pădurea de copaci, se datorează BBC. Nu prea aveți habar ce înseamnă BBC, dacă îl judecați după evoluția unor foști jurnaliști care au trecut pe acolo. Și nu mă mir, dat fiind nivelul dumneavoastră lamentabil de microbistă politică, lipsită de orice simț al realității, care compară un președinte ales prin vot direct cu Ceaușescu.
D-le Clej,
Chiar aveti impresia ca Ceausescu nu ar fi putut castiga niste alegeri „libere”, dupa 1989? Chiar credeti ca l-ar fi defavorizat „votul direct”? Mai ganditi-va, va rog. Aveti in vederea si masinariile de partid ale prezidentiabililor castigatori si aparatle lor de propaganda ( unele cu scoala BBC-ului!) si tehnicile de masluire a votului direct, si aportul serviciilor (zvoneri si raspandaci) si, nu in ultimul rand, imensa nostalgie pentru tatuc a ‘roman’lor”.
Asta nu inseamna insa ca eu nu cred ca exista si diferente fundamentale intre Basescu si Ceausescu, doar ca eu consider ca diferentele sunt IMPUSE de contextul diferit in care a evoluat primul fata de cel (intern si mai ales international) in care evolueaza al doilea.
Doamnă Moisescu, dacă ridicolul ar ucide, ați fi moartă de mult, dacă tot insistați pe această comparație Băsescu – Ceaușescu. Bănuiesc că același lucru făceați și cu Iliescu, înainte de a vă transforma în suporteră a lui Geoană.
Dumneavoastră faceți referire la jurnaliști BBC care au intrat în politica pro-Băsescu ca Traian Ungureanu sau Valeriu Turcan. Mai sunt alții, precum Bogdan Petre sau Roxana Ioniță (foști candidați PNL în alegerile parlamentare în colegii din capitală în 2008) care s-au implicat în partide care sunt împotriva lui Băsescu. Ceilalți, imensa majoritate, nu s-au implicat în politica partizană, cei mai mulți continuând să facă jurnalism de calitate (atât cât e posibil), uneori la trusturi de presă cu o linie anti-Băsescu (mă gândesc la Cătălin Striblea, un jurnalist absolut remarcabil). Așa încât ura dumneavoastră împotriva lui Băsescu vă alterează judecata. Calmați-vă, citiți revista ACUM și abandonați microbismul politic. Vă dăunează sănătății și este mediocru din punct de vedere intelectual.