Se mai intampla minuni chiar si in vremea noastra. Cand, impreuna cu Mihail Neamtu, am pornit campania din Romania pentru eliberarea intelectualului disident chinez Liu Xiabo, initiatorul Cartei 2008 (torpilata pe internet de autoritatile comuniste de la Beijing), arestat si condamnat de aceleasi autoritati pentru pozitiile sale consecvent democratice, nu credeam ca vom ajunge sa traim aceasta clipa. Stiam insa ca autoritatile chineze urmaresc atent ce se intampla in fiecare tara in planul campaniei globale pentru eliberarea lui Liu.
Initiativa recenta a fondatorilor Cartei 77 (Vaclav Havel. Dana Nemcova si Vaclav Maly) a accelerat lucrurile. Au urmat presiunie comunistilor chinezi asupra Norvegiei, jocuri de culise, reactiile aberante ale unor exilati de un radicalism extrem. Si totusi, Liu Xiaobo a primit acest premiu.
Este un eveniment comparabil cu momentul in care Andrei Saharov a primit Nobelul pentru pace. Ori, cu acordarea aceluiasi premiu in 1936, militantului pacifist german Carl von Ossietzky, arestat de Gestapo, detinut in lagarele de concentrare naziste, mort in 1938. Sper din tot sufletul ca autoritatile chineze vor sti sa evite paralela altminteri izbitoare dintre cazul Liu Xiaobo si cel al lui Ossietzky.
Acordarea acestui premiu este o victorie a fortelor democratice din China, a celor care cred in demnitate si libertate ca valori supreme, non-negociabile. Cordiale multumiri tuturor celor care, sperand cu disperare, sfidand cinismul, apatia si resemnarea, au semnat Apelul pentru Liu Xiaobo.
E o ştire foarte bună pentru cei care se opun ipocriziei şi laşităţii multor state în raport cu gigantul care se numeşte China. Faţă de cazul de acum un an, când Nobelul pentru pace acordat lui Obama a părut a fi mai degrabă o constrângere morală decât o premiere propriu-zisă, acordarea premiului unui disident chinez repune pe masă chestiunea, des lăsată deoparte din raţiuni de „Real Politik”, drepturilor omului în China (de la chestiunea tibetană şi libertatea de expresie, până la minorităţile religioase sau contrastul recent cu Google).
Cred ca a venit timpul ca intreaga omenire sa inteleaga ca Republica Populara Chineza este si a ramas un stat comunist totalitar de dictatura stalinista, chiar daca economia ei este oarecum de piata. Oarecum, pentru ca dictatura comunista din China a ajuns sa sustina o economie capitalista salbatica, interzicand orice greva si orice reactie din partea salariatilor, iar economia capitalista salbatica din China – in care exista multe elemente de mafionerism si de nerespectare a legilor pietii si a dreptului de proprietate, inclusiv pe calea falsificarii de produse si a furtului de patente – a ajuns sa intretina un regim de dictatura comunista stalinista, care s-ar fi prabusit in alte conditii, asa cum s-au prabusit regimurile comuniste totalitare din URSS si tarile central-est-europene. Prin abilitate si represalii – sa ne amintim de asasinatele in masa din piata Tienanmen – regimul dictatorial stalinist de la Beijing a reusit sa se mentina la putere, prefacandu0-se ca este democrat, ca acesta este specificul Chinei, datorita traditiei ei istorice, teritoriului ei imens si populatiei ei extrem de mari. Nu stiu daca aici poate fi vorba despre „specificul chinez” sau despre o abilitate deosebita a lui Chu-En-Lai si a adeptilor sai, de folosire a metodelor capitaliste pentru mentinerea regimului comunist dictatorial. Insasi avorturile fortate, limitarea nasterilor, obligarea familiilor sa aiba numai un singur copil dovedeste lipsa de respect fata de demnitatea umana, tratarea supusilor ca pe niste sclavi, dispretul fata de ei. Nu putem sti care sunt planurile reale ale regimului de dictatura de la Beijing. Oare visuri de dominare a lumii pe calea dezvoltarii economice si creerii dependentei de China comunista? Orice promisiune facuta de un regim comunist este lipsita de temei: sa ne amintim acest lucru. In privinta nerespectarii drepturilor omului, este cunoscut faptul ca oameni care locuiau in zona destinata de a fi folosita pentru Olimpiada de la Beijing au fost alungati din casele lor, care au fost demolate, fara a putea protesta macar. In schimb, isteria constructiei exagerate, ca urmare a „mandriei nationale” a guvernantilor comunisti. Faptul aminteste de perioada ceausista. Nu cred ca poate exista o economie libera si liberala cu adevarat fara respectarea drepturilor omului: aceasta este o conditie „sine qua non” a liberalismului. Poate ca lumea ar trebui sa faca presiuni puternice asupra guvernului chinez pentru a-l elibera pe Liu Xiaobo si a-i permite sa plece la Oslo pentru a-si primi premiul. De asemenea, pentru a se respecta drepturile poporului tibetan si a poporului uigur, pentru a se respecta demnitatea marelui om care este Dalailama, el insusi laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Asemenea presiuni ar putea fi facute numai pe cale economica: boicotul tuturor produselor chinezesti in intreaga lume, cel putin o zi, daca nu si mai mult. Si, in acelasi timp, incurajarea dezvoltarii economice a unor tari din lumea a treia, precum India, Brazilia si alte tari latino-americane, Indonezia, Nigeria si alte tari africane. Aceasta ar determina aparitia unei concurente corecte pentru produsele chinezesti, ar slabi capacitatea economica a Chinei si – implicit – ar slabi regimul dictatorial comunist din aceasta tara si ar duce la erodarea lui treptata. In conditiile actuale suntem cu totii vinovati fata de poporul chinez, prin aceea ca incurajam economia „socialista de piata” din China. Platim preturi mici, este adevarat, dar aceste preturi mici sunt rezultatul exploatarii nemiloase a lucratorilor chinezi, platiti cu salarii derizorii, sau care sunt pusi in situatia de a lucra in conditii de constrangere dubla, economica si extraeconomica. Cumpararea acestor produse in tarile libere nu inseamna imbunatatirea conditiilor de viata ale muncitorilor chinezi, ci imbogatirea unor oameni de afaceri apropiati regimului, apartinand nomenclaturii, precum si intarirea pozitiei partidului comunist chinez, care a reusit sa se salveze de la prabusire pe aceasta cale, paralel cu sistemul tortionar si metoda cenzurii si a represaliilor. Felicitari comisiei care a decis premierea lui Liu Xiaobo. Si, noi toti, sa ne facem o problema de constinta, sa alegem intre produse extrem de ieftine (dar platite cu sangele altora, care nu au nici macar dreptul la greva sau la a vorbi) si omenie. Si sa ne gandim si la un viitor posibil al intregii lumi. Noi, cei care cunoastem realitatea regimului de dictatura comunista, trebuie sa fim primii care sa ne ridicam pentru respectarea drepturilor omului in China, impotriva regimului comunist din aceasta tara, sa refuzam produsele fabricate cu lacrimi si sange.
Cu deosebita stima tuturor,
Lucian-Zeev Herscovici
Este adevarat ca Romania va fi singurul stat membru al UE care nu va fi reprezentat la nivel de ambasador la ceremonia de decernare a premiului Nobel, pe 10 decembrie?