După fiasco-ul din referendumul din 5 septembrie cu privire la alegerea prin vot direct a președintelui care a eșuat din cauza unei participări la vot de doar 30%, clasa politică din Republica Moldova se căznește acum să găsească o dată potrivită pentru apropiatele alegeri parlamentare repetate.
Inițial, data de 21 noiembrie părea deja acontată, dar disensiunile din coaliția de guvernare Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) fac ca nimic să nu mai fie cert.
Aceste alegeri sunt necesare întrucât Parlamentul ales la 29 iulie 2009 nu a reușit să aleagă un președinte al Republicii și cum și modificarea Constituției pentru schimbarea modalității de alegere a șefului statului a eșuat, singura soluției este repetarea, pentru a doua oară în doi ani a alegerilor parlamentare. Reamintesc că nici Parlamentul ales la termen, pe 5 aprilie 2009, nu a reușit alegerea unui succesor lui Vladimir Voronin, lider al Partidului Comuniștilor (PCRM), care a epuizat cele două mandate – maximum admis de legea fundamentală.
Dar oricare ar fi data iminentelor alegeri, cele patru partide ale AIE – Partidul Liberal (PL), condus de președintele Parlamentului și șef interimar al statului, Mihai Ghimpu, Partidul Liberal Democrat (PLDM), condus de premierul Vladimir Filat, Partidul Democrat (PDM), condus de fostul candidat eșuat al AIE la prezidențiale, Marian Lupu, și Alianța Moldova Noastră (AMN), condusă de prim-vice-președintele Parlamentului, Serafim Urecheanu, trebuie să decidă rapid cum vor candida în scrutinul legislativ: pe o listă comună sau separat.
În scrutinul din 29 iulie 2009, candidând separat, cele patru partide au obținut împreună 53 de mandate din totalul de 101, restul de 48 revenind PCRM. Pentru alegerea președintelui Republicii sunt necesare 61 de voturi din două tururi de scrutin, în caz de eșec fiind necesară dizolvarea Parlamentului și convocarea de alegeri parlamentare repetate.
În principiu listele separate obțin împreună mai multe voturi decât lista comună, dar în acest caz în speță candidaturile separate sunt perfect justificate. În primul rând, AMN, care a scăzut de la scrutin la scrutin, și riscă să nu treacă pragul electoral, ar trebui să renunțe să mai candideze, iar membrii săi să se alăture celorlalte trei partide ale AIE, primind locuri eligibile pe lista lor.
Dar ultimul an și jumătate a decantat foarte clar patru partide ce-și justifică existența pe scena politică: PCRM, un partid pro-Rusia, nici măcar de stânga, deoarece în perioada cât s-a aflat la guvernare a încurajat capitalismul de cumătrie, PL, un partid naționalist pro-românesc cu tendințe radical-unioniste, PLDM, un partid pro-românesc cu politici economice de dreapta, dar nu neapărat unionist, și PDM, un partid care poate fi numit “al celor două luntri”, deoarece evită cu abilitate și o anumită doză de oportunism luarea unei poziții tranșante în chestiunea identitar-națională.
De ce ar fi mai judicioasă soluția listelor separate? Pentru că PL și PDM sunt partide care se adresează unor electorate diferite, partidul lui Mihai Ghimpu adresându-se unui electorat identitar românesc, pe când PDM se adresează “moldovenilor” și minorităților naționale care nu doresc neapărat să voteze cu PCRM. Prezența celor două partide pe aceeași listă ar putea descuraja votanți din ambele electorate să opteze pentru AIE, trimițându-i probabil pe destui rusofoni în brațele PCRM.
Cele trei (patru) partide ale AIE pot însă semna un pact de neagresiune în campania electorală și, mai ales, pot prezenta deja persoane pregătite pentru principalele funcții în stat: Marian Lupu pentru președinte, Vladimir Filat pentr prim-ministru și Mihai Ghimpu pentru președinte al Parlamentului.
AIE a arătat că poate guverna cu succes țara, scoțând-o din izolarea de Occident în care o adusese PCRM în ultimii doi ani la putere. Alianța trebuie, odată ce referndumul a eșuat, să consolideze modul de funcționare a statului ca o republică parlamentară și în cazul în care va obține o majoritate mai mică de 61 de mandate în Parlament să culpabilizeze direct PCRM care nu va mai avea absolut nicio scuză pentru obstrucționarea alegerii președintelui Republicii. Îmi vine greu să cred că electoratul îi va mai ierta vreodată pe Comuniști pentru un asemenea comportament iresponsabil.
Dar ceea ce va fi mai important este că AIE va putea să demonstreze că, pentru prima oară în istoria ei de 20 de ani, Republica Moldova poate fi guvernată de o coaliție reformistă pro-occidentală, fără a antagoniza neapărat Rusia.