caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Cutia Pandorei



 

Cum pot fi integrați romii?

de (12-9-2010)
39 ecouri

M A N I F E S T  pentru o strategie publică de refacere a încrederii și re/conectare a romilor la politicile publice

Drepturile omului, care aveau sens numai ca presupuse drepturi ale cetateanului, se separa progresiv de acestea si sunt utilizate inafara contextului cetateniei, in scopul presuspus de a proteja viata nuda, care se vede tot mai impinsa catre marginile statelor-natiune (…) Totul se petrece, prin urmare, ca si cum ceea ce numim popor ar fi, de fapt, nu un subiect unitar, ci o oscilatie dialectica intre doua poluri opuse: pe de o parte, ansamblul Poporului in calitate de corp politic integral, de cealalta parte, submultimea popor, in calitate de multiplicitate fragmentara de corpuri nevoiase si excluse; pe de o parte – o incluziune care se vrea fara resturi; pe de alta parte – o excluziune care se stie fara sperante; la o extrema, statul total al cetatenilor integrati si suverani, la cealalta, rezerva – curte a miracolelor sau lagar – a mizerabililor, a oprimatilor, a invinsilor. (Giorgio Agamben, Homo sacer. Puterea suverana si viata nuda)

Stereotipia generalizata despre romi este cea a “blatistului”, traind intr-un stil de viata traditional, anistoric, incapabil sa se adapteze noilor tehnologii ale modernitatii, nici sa-si asume imperativele etice ale sociabilitatii. Pe fundalul  unei aplicari echivoce a statutului de imigrant si normativele rezervate dreptului la libera circulatie si stationare pentru populatiile nomade, suntem martorii  ineficacitatii politicilor publice nationale si europene pentru rromi, fie ca acestia raman in statele de origine, fie ca emigreaza. Surprinzatorul val de violenta xenofoba si rasism/antitiganism din Italia si Franta, starnit de dublele standarde dintre limitele libertatii si securitatii sociale oferite rromilor/ tiganilor, ca cetateni, a inlocuit  fulgerator duplicitatea comportamentelor si atitudinilor ostile fata de rromi, cu spectacularizarea politica si linsajul mediatic. Radicalii repun pe tapet teoriile inferioritatii rasiale si atavismului criminal al romilor, ca imagine a Raului (o minoritate asociala, neintegrabila), moderatii includ situatia socio-economica precara a romilor intr-o scuzabila sociologie a deviantei si a “starii de exceptie”, care isi au originea in secolele de sclavie a acestora. Intre corectitudine politica si politici publice dezirabile, inca absente, se vorbeste despre saracie extrema si interventie asistentiala, dar si despre criminalitate si igienizare sociala, discursuri care se anuleaza unul pe celalalt, dar urgenteaza cautarea unor reglementari si masuri active.

Ghetoul[1] (mahalaua/”tzigania”/shatra/statiile de campare/“taberele improvizate” etc.) si cersetoria au devenit repere ale naufragiului demnitatii umane si valorilor Umanismului si par sa semnifice noua identitate a romilor romani – o situatie care irita pe toata lumea, romi si neromi. In toata Europa, inclusiv in Romania, la ordinul administratiei locale, efectivele politiei, aruncate in lupta pentru securitate interna, demoleaza asezarile improvizate in jurul gropilor de gunoi sau sub poduri, pentru a stavili ceea ce pare o invazie, un exod in masa al romilor. Abandonate de catre administratia publica, problemele romilor din Romania, au devenit probleme ale serviciilor sociale in tarile UE, emigrati spre Occident alaturi de alte zeci de milioane de “expatriati” din tarile fostulului lagar comunist. In speranta normalizarii vietii, chiar fara o nisa ocupationala compatibila si in conditiile barierelor de protejare a pietei muncii, multi romi prefera sa emigreze, pentru a apela la serviciile publice sau a trai din expediente. In marea lor majoritate provenind din mediul rural, in care fusesera masati pana la desfiintarea intreprinderilor agricole de stat comuniste si platformelor industriale socialiste, aceste “ghetouri ambulante” asediaza mediul urban. Neprevazut si in plina expansiune, valul de migratie la scara europeana al “noilor nomazi”, in absenta unor politici si resurse adecvate, pune in dificultate bugetele autoritatilor locale, alimenteaza disconfortul comunitar si resentimentele. Recurent si fara urmari, are loc o reflectie superficiala asupra responsabilitatii statelor fata de cetatenii sai, iar in cazul apartenentei la o comunitate etnica, in special cazul romilor, la incapacitatea acestora de a-si exercita drepturile. Stereotip considerat „cultura nomada”, in fapt acest stil de viata improvizat[2] al multor romi, internalizat pana in fundamentele culturale, este o paradigma de interpretare a strategiilor de supravietuire axate pe ceea ce politologii numesc „viata fara stat”[3].

Dupa 600 de ani de esec in “integrarea romilor”, liniile de conflict ar trebui cautate in chiar fundamentele culturale ale “beligerantilor”, statelor europene. Inaine de toate, in modul in care (nu) si-au gasit raspunsurile eschatologice si si-au abstractizat miturile salvarii intr-o morala etica si economica, menita sa stabilizeze actional straturile de roluri si statusuri ale comunitatii (laice) locale. Separarea dintre „cei asemenea noua“ (comunitatile locale) si „homo sacer”(cei din ghetouri) a creat, istoric, “Inegalitate” (puterea suverana vs. ghetoul vietii „goale”) si „Diferenta” („clubul select” vs „bazar”). In varii moduri retorice, justificarea violarii drepturilor omului si „starea de exceptie” de la ordinea juridica[4] a romilor, a avut/are drept scop „penalizarea” acestui grup (etnic? social?) indezirabil, un darwinism social integrat in „noul rasism” european. O dovada, numarul crescand al zidurilor de sefregare rasiala din Europa. Intr-un asemenea maniheism ontologic, ghetourile rome sunt iadul[5], pe pamant, rupte sistematic de raiul comunitatilor locale, drepturile omului si drepturile (r)omului devin entitati adverse si redundante.

CE E DE FACUT ?

Pornind de la rezultatele negative ale celor doua modalitati de incluziune/integrare sociala a romilor, exosocializarea[6] si socializarea inversa[7], in care norma sociala nu a fost negociata, ci impusa, se poate constata ca acestia au respins in varii moduri rolul prescris (atat pentru ca era fictiv, cat si de teama destructurarii socioculturale), inchizandu-se intr-o sfera privata, a intereselor individuale, de familie extinsa/clan/subgroup etnominoritar. Daca sfera publica este “procesul critic pe care persoanele private, folosindu-şi în mod public raţiunea, îl întemeiază împotriva dominaţiei absolutiste”[8] atunci aria de conflict, respectiv, schimbarea sociala, trebuie cautate in fortele interne si externe care au creat aceasta falie. Raspunsul, ca cheie a dezvoltarii increderii, este  r e s e n t i m e n t u l, atat cultura roma, cat si cea romaneasca avand un conflict istoric, in special legat de excluderea sociala practicata de cultura dominanta prin rasism, sclavie si Holocaust. Aceasta lunga istorie a urii, este rezultanta semnificatiei particulare date de cultura romana apartenentei nationale, in care norma de toleranta si de egalitate fata de straini este etno-centrica favorizind propria lor categorie de apartenenta. Disimulata la nivelul politicilor publice intr-un conformism social al drepturilor omului, ea mentine insa blocata insasi evocata integrare, romii ramanand „cetateni de categoria a doua”. Acest fapt a indus la o perpetua ghetoizare/ segregare spatiala si sociala a comunitatilor rome fata de comunitatea locala romaneasca. Rolul administratiei publice locale in aceasta re-gandire a eficientizarii politicilor publice pentru romi este determinant.

Pusa fie sub semnul unei alteritati radicale (“nomazi”, “traditionali”), fie a unei similaritati totale cu cultura dominanta (“romanizati”), identitatea romilor este un stereotip, desi, incontestabil, mecanismele culturii organizationale rome sunt viabile, cu o contributie recunoscuta la cultura europeana. Pe de alta parte, o analiza a “traditiei”  sau “modernitatii” comunitatilor rome pare superflua, cata vreme cultura roma este cvasi-orala, consecinta a blocarii dezvoltarii unor structuri eficiente de formare si reprezentare autoreferentiala, care sa permita saltul de la o cultura populara slab alfabetizata, la o cultura moderna, integratoare in setul de valori al contemporaneitatii. In intregul sau cultura organizationala roma este mentinuta intr-o relatie de dependenta si vasalitate fata de cultura romaneasca, intr-un asimilationism care nu s-a dovedit integrator. Consecinta acestui blocaj este o precaritate a spatiului public/consensului rom, absenta unei comunicari organizationale intra-group, care impiedica procesele de influentare sociala, mentine o competitie slaba a pietei interne de idei/realitati sociale, amplificand decalajul socio-cultural dintre normele, valorile si comportamentele sociale ale etnoculturii rome vs. cele ale culturilor de contact.

Daca scopul culturii este de a da sens vietii individuale, prin norme invatate, practici, produse, reprezentari si semnificatii culturale, in cazul romilor recapitalizarea (inter)culturala are in vedere si adaptarea la conexitatea complexa a schimbarilor sociale impuse de modernitate, printr-o revalorizare/ recapitalizare a traditiei, in unele cazuri in opozitie si conflict latent cu valorile societatii globale moderne.

Solutia cheie a (re)solidarizarii, refacerii increderii presupune o refondare a statutului de cetatean, in sensul dezvoltarii unei cetatenii multiculturale in care romii sa detina roluri si statusuri de influenta sociala publica, in acord cu dreptul de minoritate nationala, care sa induca la o uniformitate de tratament egal. Premisa acestei viziuni, rezultata in urma a 20 de ani de esecuri, vine din constatarea ca modelul etnopolitic si etnocultural rom adoptat in anii ’90, cand romii au fost recunoscuti ca minoritate nationala, a fost deturnat de factori interni si externi, si nu a reusit sa dezvolte o cultura organizationala roma apta pentru schimbarile profunde ale noii ordini sociale. Ea prezuma ca romii insisi doresc schimbarea, adaptarea la noile standarde ale  societatii postindustriale/postmoderne si ca ei sunt cei mai in masura sa-si impuna iesirea din criza, prin asumarea unei perspective autoreferentiale critice si responsabile.

Cuvintele „cheie” in (re)producerea normelor si valorilor integrative urgente si resolidarizarea pentru incluziune a comunitatilor rome sunt educatia[9] si economia sociala[10], menite sa dezvolte un echilibru etic dintre forma/structura si fondul culturii organizationale rome, intre ceea ce etnogeneza roma a definitivat si ceea ce a ramas (probabil definitiv) nerezolvat. Educatia si Economia sociala sunt solutia in planificarea reintegrarii “ghetourilor” (mahalale, “tziganii”, shatre, statii de campare, “tabere improvizate” etc.) in comunitatea locala, respectiv, regandirii structurii si culturii economice rome, printr-o re-convertire modernizatoare a Cunoasterii si adaptarii acesteia la noul context global. Aceasta reconfigurare etica si economica a culturii organizationale rome, este necesara pentru a evita atat “socul cultural” (dintre individ si mediul innoit), cat si pentru a “cultiva” o continua armonizare a eticii economice, in masura sa creeze o sfera/opinie publica adaptata la standardele eticii sociale globale contemporane. In conditiile unei Uniuni Europene largite, in care romii sunt o minoritate europeana in dialog cu culturile nationale, “sarcinile comune” se vor multiplica inevitabil, iar imperativele culturale ale acestora vor deveni tot mai evidente. La constientizarea mai rapida a acestor imperative poate contribui substantial comunicarea sociala, standardizata,  ca perspectiva etica a integrarii si prezervarii identitatii culturilor minoritare.

Succesul acestei re/auto/socializari prin redresarea si revitalizarea structurii culturii organizationale rome depinde de (re)facerea retelelor de comunicare, dialog si schimb, ca curea de transmisie a cunostintelor si Cunoasterii. Aceasta “roata” organizationala  conecteaza sectoarele cunoasterii specializate ale unui “Centru” al culturii organizationale rome (ca mecanism de perceptie si reinterpretare a normelor si valorilor) si cunoasterea publica a “periferiei” (enclavizata, intr-o multitudine de subgrupuri rome si asociatii, in varii niveluri de conformism social, fara procese de evaluare). Cadrele multiple de diagnoza ale comunicarii “in cerc” ar permite o evaluare critica si continua, la standarde de re/cunoastere publica, dezvoltand o masa critica de participare, prevenind riscul rupturilor, desolidarizarii, contraculturii.

In acelasi sens, semnalele negative fata de anumite cutume rome (casatoriile pretimpurii, exploatarea muncii copiilor, violenta familiala, statutul si rolul femeii rome) nu inseamna ca valoarea memoriei colective/culturii este depreciata si trebuie abandonata, ci ca este necesara o reajustare periodica a acesteia, pentru a o acorda cu modernitatea. Conform acestei viziunii, comunitatile rome au nevoie de “hibridari” dinamice cu modele culturale de succes. Sinteza acestor tendinte trebuie sa evolueze inspre un sistem de valori, norme si comportamente stabile si reprezentative ale unei identitati culturale si sociale care sa fie receptata pozitiv. In aceasta perspectiva, pentru a contracara efectele actualei identitati stigmatizatoare, este mai importanta deplasarea orientarii obsedante dinspre amenintarile „riscurilor obiective” spre modul in care romii sunt implicati in procese care trimit la actiune, inovatie si decizie, spre o integrare in toate sistemele de comunicare.

Efortul trebuie sustinut in marirea “razei de incredere” fata de tehnologiile moderne, atenuarea “fricii de libertate” in aprecierea mediilor de incredere si risc (in special a temerii de pierdere a propriilor valori culturale), ca proces de scoatere a relatiilor sociale din contextele culturale ale “traditiei” si restructurarea acestora in mijloace de schimb, in interconexiuni globale, masificate si depersonalizate. In linia unui relativism cultural care sa tina cont de dificultatea (re)constructiei organizationale este preferabila o varianta etnica subsidiara, dinamica. Pentru a fi contemporana cu noua redefinire a identitatilor statelor din cadrul UE, a Europei insasi, deschisa redefinirilor, reinterpretarilor trecutului, “neotraditionalismului” si “indigenizarii modernitatii”, operand hibridari si avand obiective ferme. O asemenea solutie pare mult mai viabila, atat in privinta costurilor, cat si al “vectorului juridic al impartirii bunurilor”, ca o reparatie fireasca pentru romi – “mostenire comuna a Europei”.

Vasile Ionescu,

Director executiv,

Institutul Media pentru Diversitate/Programul “Romanothan” www.mediadiversity.eu; www.romanothan.ro

R.O.M. Roma Organisation on Migration – Organizatia Romilor pentru Migratie www.romamigration.ro

[1] “Ghetourile si inchisorile sunt doua varietati ale strategiei de „legare de loc a celor nedoriti”, de condamnare la imobilizare. Putem spune ca  inchisorile sunt ghetouri cu ziduri, iar ghetourile inchisori fara ziduri. Ele difera unele de celelalte, in principal, prin metoda prin care cei dinlauntru sunt tinuti pe loc si li se impiedica evadarea – dar imobilizati, opriti de la caile de evadare si tinuti sigur pe loc sunt in ambele cazuri. Viata de ghetou nu sedimenteaza o comunitate. Impartasirea stigmatului si a umilirii publice nu-i transforma pe cei care sufera in frati; ea hraneste deriziunea mutuala,dispretul si ura.Pentru a rezuma: ghetoul inseamna imposibilitatea comunitatii.”(Zygmunt Bauman, „Comunitatea. Cautarea sigurantei intr-o lume nesigura”)

[2] Stilul de viaţă este „un mod de a folosi anumite bunuri, locuri şi timpul, care este caracteristic unui grup”, „un set de practici şi atitudini care au sens într-un contex particular”, „o familie de entităţi, reunind o întreagă colecţie de procese şi fapte foarte diferite, cărora le conferă un sens comun, o identitate” (“Lifestyles”, Chaney,1996), „un mod de a trăi distinctiv şi de aici recognoscibil” (Sobel, 1981). Valorile, atitudinile, orientările au un rol important în explicarea modului în care apar stilurile de viaţă şi paternurile de comportament care le compun, care  fac distincţia între „stiluri de viaţă clasice”, generate de stratificarea socio-economică, şi „stilurile de viaţă alternative”, apărute ca urmare a pierderii coerenţei valorilor în societate.

[3] Ca efect al cetateniei fictive, in fapt “apatridiei” romilor, “mahalaua”, “tzigania”, satra” a capatat in timp aspectul unei “tabere ubicui”, abandonata sau distrusa de catre autoritatile locale. Aceasta “viata improvizata” determina o perpetua mobilitate sociala in vederea asigurarii resurselor de supravietuire/ trai, care are ca efect o migratie continua, fie sub forma traditionala a nomadismului sezonier, fie sub forma migratiei, pendulatorii sau definitive. Cele mai multe comunitati rome continua sa fie abandonate institutional, in „undergroundul” istoriei, ca o consecinta a secolelor de robie si servitute, cat si altor forme istorice de excludere. Inca destul de saraca in argumentarea stiintelor sociale, pauperitatea economica a „culturii saraciei” determina o pauperizare spirituala care blocheaza dezvoltarea sincrona cu celelalte culturi si sisteme, intr-un perpetuu retard etic si economic, sursa a unei continue excluderi sociale. In acelasi mod, teoriile asupra „culturii saraciei” nu se focuseaza pe formele psihoculturale de abandon, internalizare si acceptare a marginalitatii. Strategiile de supravietuire contradictorii ale indivizilor care traiesc in ghetouri tind,  pentru a reduce limita accesului la scopurile impartasite de comunitatea-ideal, sa forteze realizarea acestora prin mijloace ilegitime (conform teoriilor dominantei sociale).

[4] Romii din Romania au suportat cea mai lunga sclavie din istorie, documentata din secolul 13. Dupa Dezrobire (1856), cetatenia fictiva i-a privat de dreptul de proprietate, statutul fiind cel asemanator “refugiatilor”. Holocaustul a fost o exemplificare a modului cum statul biopolotic a decis indepartarea teritoriala a “indezirabililor”, prin genocid.

[5] In interpretarea data de Hannah Arendt si Giorgio Agamben, “Homo Sacer”  este omul blestemat/spurcat , ucigasul acestuia avand dreptul de impunitate, cu conditia (in vechiul drept roman) de a nu sacrifica victima zeilor (sacrilegiu). Preluat  in dreptul canonic, faptul de a fi impur/desacralizat  insemna pierderea sufletului (de esenta divina), fapt care constituia o vina  religioasa care atragea dupa sine stigmatizarea si excluderea din comunitate, decaderea din drepturile civile, de la ceea ce numim indeobste cetatenie. Silit sa-si caute refugiu in no man’s land-urile comunitatilor locale,  pentru a  a supravietui mortii civile, Homo sacer nu putea/nu poate avea decat viata biologica, nu si una socio-politica. O perpetuare a acestei “traditii”, in aceiasi termeni opozitorii, semnificand alteritatea radicala, impurul, necuratul, este si cazul “vinei religioase” a ereticicilor “athinganoi”, dupa ce statul a preluat prerogativele divinitatii. Ghetourile campus-ul, lagarul,   penitenciarele si alte “institutii totale” (Goffman) sunt spatii de segregare teritoriala si sociala, in care Homo sacer este supravegheat si pedepsit.

[6] Exosocializarea – socializarea externa, impusa de institutiile statului, in iluzia posedarii unor parghii ideologice si economice, in care expertii-consultanti sunt neromii, evident, birocrati (pentru ca organizatiile si romii nu se pricep si nu vor schimbarea), a fost considerata o strategie eficienta de destructurare si restructurare a culturii organizationale a “romanilor vechi” (romii, spre a-i deosebi de “romanii noi” – evreii), in fapt, redusa la mecanisme cosmetice de control social, desocializare/ resocializare secundara. La peste 150 de ani de la Dezrobire si impunerea unei cetatenii fictive, aceasta viziune, desi esuata in expectantele normative, este inca vizibila in politicile publice pentru romi, in special in incercarea esuata de a implementa Strategia nationala pentru imbunatatirea situatiei romilor (2001-2010), refuzata de administratia locala.

[7] Socializarea inversa – epurarea sociala, din interior, prin ruperea legaturilor sociale traditionale etnoculturale rome (in care expertii-consultanti, evident, birocrati, sunt tinerii romi, pentru ca batranii nu se pricep si nu vor, sunt “expirati”), prin  supralicitarea rolul consultantului-expert si subaprecierea abilitatilor interpersonale ale (r)omului simplu, conform teoriei popperiene de “societate deschisa”, aplicate de Fundatia “Soros”, in ultimii 15 ani. O exemplificare a acestei erori (reparabile, conform schemei “evolutioniste” a lui Popper: P1 (problema) – TT (teorii) – EE (erori) = P2 (noua problema), sunt comunitatile “inchise” de romi “traditionali” gabori (dar si unele de caldarari),  care nefiind incluse in astfel de “strategii”, si-au gasit nishe de dezvoltare, reducandu-si dependentele..

[8] Habermas, J. (1998), Sfera publică şi transformarea ei structurală, Bucureşti, Editura Univers, p. 155–156

[9] O eroare sistemica este concentrarea doar  pe educatia formala/scolara, nu si pe cea nonformala,  desi, conform statisticilor, aproximativ  40% din copiii romi nu frecventeaza scoala, iar intr-o proportie asemanatoare, frecventa este redusa. Programele scolare nu au in vedere mediul extrascolar,  nu exista preocupari legate de implementarea in comunitatile rome a unor proiecte de educatia permanenta. Unele fenomene contraculturale trebuie sa aiba in vedere programe de educatie a adultilor, altele ale  mediului scolar (rasism, trauma identitara), altele ale mediului inconjurator (viata de ghetou, familie monoparentala, saracie etc),  educatia trebuind  acordata cu celelalte elemente ale incluziunii sociale: ocupare, locuire, sanatate etc.

[10] Economia sociala si solidara este o solutie viabila si urgenta, prin dezvoltarea meseriilor traditionale rome, antreprenoriatului de  nisha, inclusiv de tip “kibutz” (antreprenoriat comunitar),  care ar putea fi inceputul rezolvarii situatiei a sute de mii de romi ramasi fara locuinta si loc de munca in anii ’90, dupa desfiintarea IAS-urilor si a marilor platforme  industriale.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Salomeea: (13-9-2010 la 08:45)

    As numi identitate multipla sau cetatenie multipla..
    Poate ca ar trebui sa punem in valoare axiologia rroma.
    Valorile rrome ar putea crea o punte intre civilizatii orintale si occidentale in procesul de creare a unei civilizatii noi mondiale…care ar trebui sa se bazeze pe un sistem de valori.
    Felicitari pentru acest inceput de reflectie!
    Ar trebui sa facem un grup de lucru pe acest subiect, la care sa participe intelectuali rromi dar si nerromi…si binenteels societatea civila traditionala si netraditionala!
    care ar fi caest set de valori pe care societatea occidentala sa le imprumute de la rromi si care ar fi setul de valori pe care sa le imprumutam noi de la occidentatli!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Roaita: (13-9-2010 la 09:19)

    Aha! Deci, asa trebuie procedat!?…Adica, cum? Cine, cui si de ce?
    Sa recapitulam; s-au primit bani de la UE pentru integrarea romilor;
    cine i-a luat si cum i-a cheltuit! De cati bani mai este nevoie?
    Cinw ii va lua si cum ii va cheltui?
    Ce asteptati de la statul roman? Un stat slab, sarac si dezinteresat;
    nu numai fata de romi ci si fata de majoritari…
    Cum se face ca cea mai numeroasa minoritate nu este reprezentata in
    parlament la un nivel comparabil cu marimea ei?
    Pot fi acuzati liderii romi de oportunism, servilism, jigodism!?
    Nu demult l-am vazut pe Maria Sa, Regele Cioaba, mandrindu-se cu
    „inteligenta” romilor…Ar fi bine sa stie Maria Sa ca, intr-un
    astfel de sistem de valori, tot ce a scris VI in acest articol,
    devine inutil, de prisos, hoha!
    Romaii se plang de discriminare; si asa e, sunt discriminati!
    Dar, aceasta este alegerea lor! Intr0un sat din Baragan, mare
    si bogat,desi sunt minoritari, romii au dat si primarul si
    majoritatea consilierilor..Nu-i bai! Ei s-au integrat, perfect,
    in tipologia politicianului mioritic! Cu afaceri din bani publici,
    averi fabuloase, trafic de orice si nesimtire!
    Culmea, majoritatea nu se plange ca este discriminata!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (13-9-2010 la 09:27)

    Comentariul semnat Vasile Roaită (evident, ca majoritatea celor care susțin astfel de opinii, se ascunde cu lașitate sub anonimat), pleacă de la ideea rasistă că cei care sunt discriminați sunt ei însuși de vină pentru aceasta. Așa explica și Hitler persecuțiile împotriva evreilor. Ba ni se dă chiar și exemplul unui sat din Bărăgan, care, evident, este excepția, nu regula. Iar oficial în 2002 existau în 2002 535000 de romi (potrivit recensământului, unde nimeni nu a făcut presiuni asupra lor să se declare sau nu ca aparținând unei anume etnii). După cum excepția sunt și romii cu averi fabuloase. Deci lașul(a) anonim(ă) care a trimis acest comentariu este fie ignorant(ă), fie de rea-credință.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Ionescu: (13-9-2010 la 12:15)

    In ideea „bunului simt comun” (Rousseau), dl „Roaita” confirma ideea propusa de mine, ca romii din Romania au o cetetenie fictiva, care trebuie sa devina efectiva (afirma si UE in recenta rezolutie, e si reprosul Frantei). Altminteri, bani de la UE nu prea au fost, cum confirma si Comisia, invitand statul roman sa utilizeze aceste resurse, mai tot ce s-a facut facandu-se de catre ONG-uri, atat rome, cat si nerome, prin donatori.Dl „Roaita” trebuie sa inteleaga ca romii au aceleasi drepturi si ca ce se reproseaza Romaniei este tocmai excluderea sociala a romilor de la resursele publice. Deseori asta se face si pentru ca politicienii care nu tin cont de aceste presiuni ale alegatorilor (teoria dominantei sociale) pierd voturile. Or fi si romi bogati, dar au aceeasi obligatie ca si Vantu sau Patriciu pentru romani. „Adica, cum? Cine, cui si de ce?” – vb dlui „Roaita”

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Cristina A.: (13-9-2010 la 18:32)

    Mi-ar fi placut sa spuneti romilor ca, o data la 4 ani, este nevoie ca votul lor sa fie responsabil.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Ionescu: (14-9-2010 la 02:59)

    In ce priveste solidarizarea etnopolitica a romilor, am sprijinit in ultimul an aceasta idee dar, cum am mai spus-o, Partida Romilor va esua la infinit in a avea Puterea dorita, daca nu se va reforma in interiorul ei si nu se va reintoarce spre societatea civila roma (si invers!), pentru a regandi o sfera publica modernizata si, mai ales, morala, bazata pe principii innoitoare, adaptate la contemporaneitate. De la Iluminism incoace nu masele, nici politicienii, ci elitele culte dau sensul si valorile natiunilor, chiar daca in excesele individualismului actual asta pare mai greu de vazut. Asa ca eu nu mizez pe politic decat ca pe o varianta intermediara, care sa „trezeasca” natiunea roma pentru „a treia cale”. Va fi asta, probabil dupa ce va curge sange nevinovat.”Sa facem din disperare cea mai profunda si invincibila speranta” (Nietzsche).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petrineanu G.: (14-9-2010 la 04:17)

    Apreciez formatul articolului (cu trimiteri la subsol, explicarea termenilor) cat si debutul autorului in aceasta publicatie – sper intr-o continuare, sunt multe lucruri pe care avem nevoie sa le aflam.

    As vrea sa dau si un feedback articolului in calitatea lui de manifest (Declarație prin care șeful statului, guvernul, un partid politic, o grupare literară etc. își face cunoscute în mod public programul, hotărârile, concepțiile, intențiile etc. DEXONLINE.ro).

    Nu sunt specialist (lucrez in domeniul tehnicii, e drept printre altele si cu interactiunea om-masina sau sistem) deci opiniile mele sunt doar ale unui cetatean care isi imagineaza cum ar vrea el insusi si fie tratat daca ar fi in situatia discutata. Iata cateva dorinte mai jos care in parte vizeaza si extinderea cuvintelor cheie. Va rog sa le luati ca pe o incurajare si provocare:

    1. As dori, (intr-un articol viitor poate) sa aflu care este viziunea (cum arata o comunitate de romi integrata – vedeti si punctul 2) si foaia de parcurs (cand trebuie sa fie gata realizata sa zicem 80% din viziune?).

    2. In manifest apar romii ca fiind suspendati in aer – nu se pomeneste nimic despre populatia complementara. Se poate ca romii sa fie integrati fara ca sa se intample nimic cu neromii? Cum spune suedezul, ,,cauza Finlandei este si cauza noastra”.

    3. Experientele pozitive pe acest subiect din statele cu democratii avansate (Suedia) vor fi folosite? Sau se merge pe solutii originale (cu riscul de a reinventa roata, doar ca ceva mai ovala, dupa obiceiul locului).
    4. Nu e forma in care imbracti manifestul cam arida? Ar trece proba citirii lui intr-un sat rom de pe valea Dambovitei? Cum se va racorda mesajul manifestului la cei care trebuie sa il traiasca si puna in practica. Sau este numai o ,,rafuiala” intre intelectualii elevati (,,stati linistiti, cunoastem situatia si ne ocupam de ea”).

    5. Cum va putea fi implementat acest proiect intr-o societate cu o infrastuctura materiala (birocratie) arhaica, in care efortul cetateanului e mai mare de 5-8 ori decat cel din Scandinavia? Nu va pune bete in roate acest ,,colesterol” care ii impovareaza cel mai puternic pe cei mai defavorizati? Dupa umila mea parere – din pacate – fara aceasta modernizare a Romaniei nimic nu va functiona, nimic nu se va materializa. Nu exista organe sanatoase intr-un corp cu sistemul circulatoriu aterosclerozat. Intr-un corp strivit intr-un accident rutier echipa medicala trebuie sa salveze simultan organele si functiile vitale.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (14-9-2010 la 04:33)

    Ar fi interesant ca Cristina A. să spună:

    1) Cum votează romii odată la patru ani.
    2) Cât de „responsabil” (și ce înseamnă responsabil în acest context) votează românii odată la patru ani.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Cristina A.: (14-9-2010 la 15:10)

    Pentru Petru Clej

    Un grup preia mai usor o informatie cand explicatia ii este oferita de cineva din interiorul comunitatii sale. In acest context, am specificat etnia.

    votul responsabil este de a spune „nu” mitei. Acceptand mita, se pierd de fapt miliardele. Jocul campaniei electorale se rasfrange tot asupra cetatenilor de rand. Din pacate, masele nu sunt pregatite de nimeni pentru a opri acest mecanism.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (14-9-2010 la 15:17)

    Scuzați-mă, mită, miliarde, vot responsabil, ce legătură au toate acestea cu romii? Și care este sursa primară a informației după care comentați?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Roaita: (15-9-2010 la 05:04)

    Este greu de apreciat „responsabilitatea” unui vot…
    Pornim de la premize incorecte ( si ma refer, in primul rand, la postarea mea de deasupra )…Conform carora romii ar trebui sa acorde un vot etnic si nu unul politic…
    Si asta pentru ca acceptam modelul romanesc, care oermite existenta partidelor pe criterii etnice…
    De ce nu am considera votul romilor unul de inalt civism, spirit democratic, corectitudine politica!?
    Intr-o etnie care aduna cateva milioane de indivizi, ar fi…paradoxal sa obtii un vot disciplinat, orientat pe criterii etnice. Si, putem spume, modul in care voteaza romii este cel corect…
    Problema integrarii este una falsa; integrare in ce?
    Corect ar fi emancipare, dezvoltare, educare…Termeni valabili si necesari si pentru majoritari…
    In anii ’70, diferentele dintre romii care mergeau la scoala si ceilalti elevi erau minore; potentialul lor era deosebit si, in consecinta, erau foarte multi copii premianti.
    Degradarea vietii din anii ’80 si atomizarea ce a urmat revolutiei a deteriorat situatua.

    Eu ma revolt si consider ca am motive, pentru ca vorbim de 20 de ani de integrarea romilor, emancipare, educare etc si lucrurile stau, din ce in ce, mai prost!

    Si, ma gandesc, premizele nu par a se schimba!

    Seminariile, scolile de vara, referatele si lucrarile de doctorat nu vor schimba nimic!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (15-9-2010 la 05:20)

    Domnule sau doamnă care vă ascundeți cu lașitate sub aliasul „Vasile Roaită”,

    1) Cum votează romii (precizați vă rog inclusiv sursele pe care vă bazați)?
    2) De unde știți că diferențele din anii ’70 între romi și ceilalți erau minore (la ce statistici vă referiți)?
    3) Sunt sau nu discriminați romii în societatea românească?
    4) Dacă există discriminare, trebuie sau nu trebuie făcute eforturi pentru reducerea și eliminarea acestei discriminări?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • angela nache mamier: (15-9-2010 la 05:41)

    un articol foarte interesant,l-am citit cu interes si mai ales am înteles de ce sunt „de partea lor” a acestor nefericiti

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Roaita: (15-9-2010 la 05:54)

    1.Romii voteaza individual; dupa criteriile fiecaruia, personale…
    2.Am trait acei ani…
    3.Cu siguranta, sunt!
    4.Ce intelegeti prin eforturi? In ce directie?
    Cele mai importante schimbari trebuie facute la nivelul intregii societati. Revenind la anii ’70, entropia sociala scazuse foarte mult; majoritatea cetatenilor romani era integrata; erau locuri de munca platite rezonabil, abandonul scolar era redus, statul roman construia locuinte pe care le oferea cetatenilor sai, cozile la bilete la teatru sau la Cinemateca erau mai mari decat cele de la alimentara…Mai sunt si alte indicii dar ma opresc aici!
    Daca romanii, in general, vor trai prost, problemele minoritatilor, de orice tip-etnice, sexuale, culturale, se vor agrava!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petrineanu G.: (15-9-2010 la 07:41)

    Cateva pareri apropo de ,,emancipare” ,,integrare” etc:
    Terminologia pot fi si ea o problema dar gasirea unei terminologii potrivite se poate face din mers, neimpiedicand demararea unui proiect.
    Ca exemplu traduc formularea obiectivele de catre http://www.romadelegationen.se (organizatie suedeza):

    Delegaţia suedeza pentru problemele romilor a fost infiinţată de guvern în februarie 2007. Misiunea delegaţiei este de a promova eforturile naţionale pentru a îmbunătăţi situaţia romilor din Suedia, in conformitatea cu angajamentelor internaţionale ale Suediei de a proteja şi promova drepturile omului.

    Misiunea ei este de a promova drepturilor romilor şi de a contribui la inlaturarea marginalizarii politice, sociale si culturale a romilor.

    Termenii emancipare, integrare, au hibele lor: consultand definitiile din DEXONLINE.ro se vede ca nici unul din ei nu se potriveste, cel putin strict formal. De aceea suedezii prefera sa ocoleasca o terminologie si sa formuleze obiectivul in mod descriptiv de ex ,,imbunatatirea situatiei romilor”.

    Alte precizari:

    Demersul trebuie sa aibe ca scop si creerea unei armonii sociale intre romi si restul populatiei. In acest sens, in proiect nu trebuie luati in consideratie numai romii.

    Nu in ultimul rand:
    Pericolul de a aplica proiectul la toata comunitatea roma. Exista romi care traiesc in armonie sociala, relativ feriti de discrminari majore ei netrebuind sa faca obiectul proiectului. Pe de alta parte, cei care practica atitudinile rasiale impotriva romilor trebuie sa faca obiectul proiectului desi ei nu sunt nici romi si nu le lipseste nici integrarea sociala.

    Succesele emanciparii romilor de dinainte de ’89 ar trebui privite cu o doza de scepticism. Sa consideram numai faptul ca toate raportarile erau ,,cosmetizate” deci mincinoase ceeace in mod sigur a creat o imagine eronata in subconstientul nostru. Am trait si eu acolo in toata perioada si fiind bombardat cu informatiile despre vaci grase, boabe la hectar, succese de renume mondial, nu mai credeam nimic din ce auzeam. Problema romilor trebuie sa fi fost bagata sub pres, lucru pe care il acceptau si ei. Este adevarat ca de frica sistemului tensiunile sociale nu se faceau vizibile decat in mod exceptional, lucru care insa putea fi benefic pe anumite segemente ca blocarea rasismului. O politica bazata insa pe negarea realitatii si a problemelor nu duce insa departe.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (15-9-2010 la 07:54)

    1) Raspuns demn de panseurile lui Gaga. Intrebam daca aveti niste date relevante, sondaje, care sa releve tendinte in votul romilor pe ansamblu.

    2) Si eu am trait in anii aceia, dar nu imi permit sa fac afirmatii generalizatoare pe baza unor observatii empirice. Puteti sa citati niste studii (chiar sub rezerva minciunii insitutionalizate care domina acele vremuri)?

    3) E bine ca admiteti acest lucru. In orice caz, observ o moderare a tonului agresiv, tipic multor romani atunci cand se discuta despre problema romilor.

    4) Sunteti (ati fost?) un propagandist(a) comunist(a), dar o jumatate sau un sfert de adevar pe care le sustineti nu difera cu nimic de minciuna.

    Anii ’70 au reprezentat o perioada de stalinizare a regimului comunist, de scadere a nivelului de trai datorita politicii aberante de industrializare, de politica demografica represiva si de transfer a unor populatii de la sat la oras, cu consecinte catastrofale pe termen lung si in general de distrugere a tot ceea ce putea constitui un germene de societate civila.

    Multe dintre relele societatii de azi isi au radacina in acei ani ’70 al caror apologet(a) sunteti.

    5) De ce va ascundeti cu poltronerie sub alias?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Roaita: (15-9-2010 la 10:32)

    Dle Clej,
    este greu de purtat un dialog pasnic cu Dumneavoastra; niciuna din etichetele pe care mi le puneti nu au baza…
    Pentru ca toate articolele, comentariile si replicile dumneavoastra au la baza studii, sondaje, analize si sinteze ma simt incapabil sa imi mai spun opinia…Si aia, una de Gaga!

    1. Cum ati fi raspuns aici? Ca romii voteaza cum le este indicat de catre Imparatul, Regele sau Presedintele lor?
    2. Anii ’70 sunt cei mai buni din comunism; pentru cei mai multi dintre cetatenii acestei tari…
    4. Sunt foarte departe de asa ceva…A spune ca intro anumita perioada se traia intrun fel nu inseamna propaganda; decat daca afirmatia este lipsita de temei…
    Eu incercam sa duc discutia in zone mai practice; atata timp cat,in tara asta, se traieste prost, vom avea si xenofobie si discriminare si violenta conjugala si nesiguranta etc…

    Dar, poate, dumneavoastra „traiti bine”!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (15-9-2010 la 11:12)

    Domnule sau doamna care va ascundeti cu poltronerie sub aliasul „Vasile Roaita” (si va faceti ca ploua cand va intreb de ce va manifestati cu aceasta lasitate),

    I-am avertizat pe toti cei care vor semana vant pe aceasta pagina ca vor culege furtuna.

    Ati inceput cu un comentariu agresiv si extrem de putin relevant (cu un exemplu care in cel mai bun caz era o exceptie) si cu niste afirmatii demontate de domnul Vasile Ionescu, iar acum, lipsit total de argumente si prins in flagrant delict de propaganda ceausista mincinoasa (tautologie: propaganda ceausista nu poate fi decat mincinoasa) bateti in retragere si va plangeti ca sunteti persecutat(a).

    Trebuie sa intelegeti ca pe pagina ACUM cei care vorbesc dupa ureche, ca dumneavoastra, nu au viata usoara.

    In afara de generalitati sau de-a dreptul minciuni (vizunea roza a anilor ’70 cand romii erau integrati in societatea romaneasca dupa care s-au „dezintegrat”) nu contribuiti cu nimic substantial la aceasta dezbatere care se doreste radical diferita fata de aceea din imensa majoritate a presei si a siturilor romanesti.

    Ar trebui macar sa incercati (ca nu veti reusi e altceva) la nivelul acestui articol scris de un intelectual distins.

    Si asta face parte din integrarea romilor – oprirea acestei atitudini superioare, zeflemitoare din partea ne-romilor la adresa romilor.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (15-9-2010 la 11:44)

    Domnule „Vasile Roaita”,
    Spuneti: „atata timp cat,in tara asta, se traieste prost, vom avea si xenofobie si discriminare si violenta conjugala si nesiguranta etc…”
    Acceptati o parere diferita? Punctul dv. de vedere este unul tipic viciat de propaganda comunista, potrivit careia statul este in centrul vietii individului (si nu invers) avand datoria sa-i asigure o viata mai buna pentru ca si individul sa devina mai bun.
    Eu va informez ca realitatea este exact pe dos:
    … atata timp cat,in tara aceea veti avea si xenofobie si discriminare si violenta conjugala si nesiguranta etc…, se va trai prost. Vor trai bine cei care se vor dezbara cat mai repede de educatia gresita.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (15-9-2010 la 12:30)

    As vrea sa va povestesc un amanunt despre o persoana vag inrudita cu mine. Sosita proaspat in SUA dupa „revolutia” din 89. ea este jumatate evreica si a lucrat cu multi romani get beget in Romania. Revolutia romana a revelat adevaratele sentimente fata de ea de catre co-lucratori: din tine vom face sapun! Reactia mea a fost spontana : din tine nu pot sa faca numai jumatate de sapun! Aceasta persoana care a simtit pe pielea ei ura de rasa a considerat normal sa aiba o atitudine similara fata de tigani.
    I quote: Tiganii au distrus Bucurestiul!!! Si eu naivul : Dar cati tigani sunt in Romania? Pai vreo 9 milioane! Asta dovedeste ca a fi liberal in anumite privinte nu te impedica sa fi rasist in alte privinte. Culmea e ca aceasta persoana preda acum multi-culturalism. Deci problema este mult mai complexa.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (15-9-2010 la 14:26)

    O persoană care predă multiculturalism (de fapt care predă orice în domeniul disciplinelor sociale) și afirmă că în România sunt 9 milioane de romi ar trebui concediat sumar din jobul respectiv pentru incompetență.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (15-9-2010 la 14:44)

    Dupa ce primesti „tenure” esti asigurat pe viata ! Ce ar fi trebuit sa fie si ce este in realitate sunt doua lucruri diferite. Eu nu mai vorbesc cu acea persoana fiindca mi s’a facut scarba. Eu numesc asta Multiculturism rasist.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Andrea Ghita: (15-9-2010 la 15:35)

    La un sondaj realizat de TVR, cu intrebarea „Ar trebui sanctionata Franta pentru expulzarea romilor ?” 27% au raspuns Da, 69% au raspuns Nu, restul nefiind interesati.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Roaita: (16-9-2010 la 05:27)

    Imi este greu sa inteleg ce urmariti…

    Dl V Ionescu recunoaste ca emanciparea romilor trebuie sa urmeze un proces
    de reformare interna…Daca o spun eu, in felul meu, este rasism, comunism,
    roitism…Daca o spune Dl V Ionescu este altceva…

    Practic, (dez)integrarea romilor este un proces specific european, care isi
    are originea in politica, ipocrita, a statelor europene fata de aceasta etnie;
    o spune si Dl Ionescu…Apoi coboara in formalismul cadru ce comvine tuturor…

    De sute de ani, poporul roman ( care, dupa parerea mea este departe de a fi
    o natiune ) are razboiul lui intern cu romii, evreii, ungurii etc Incat, aceasta
    trasatura pare a fi…genetica! Daca va imaginati ca poate fi rezolvata
    problema unei etnii fara a eradica aceste resentimente, va inselati!

    De ce trebuie rezolvata, mai intai, problema sociala!? Chiar daca mi se
    spune ca nu este corect asa!?…Pentru ca tentatia manipularii, a retoricii
    populiste, este foarte mare.

    Si, nu putem miza pe o clasa politica responsabila asa cum nu putem miza nici
    pe un corp gazetaresc obiectiv. Singura speranta sta in capacitatea
    comunitatilor de a raspunde, In educatie! Si, educatia nu se poate face
    daca nu se asigura un nivel de trai decent!

    Am vazut ca nu va puteti controla limbajul; va priveste…Eu speram sa schimb
    mai multe opinii cu Dl Ionescu…

    Cu stima!
    Vasile Roaita

    PS De ce nu va place numele meu? De ce ar putea fi Vasile nume de doamna?
    Ce nu va convine la Roaita?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (16-9-2010 la 05:55)

    Eu nu înțeleg ce dorește personajul care se ascunde cu lașitate sub aliasul „Vasile Roaită”. A început cu agresivitate, cu un rasism abia voalat, a fost contrat și a trecut la propagandă comunistă, iar acum a ajuns să scrie niște generalități care nu spun nimic.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Roaita: (16-9-2010 la 07:17)

    Va repet ca afirmatiile dumneavoastra sunt lipsite de temei.
    Nimic din afirmatiile mele nu inseamna rasism si, mai ales, agresiv!

    Faceti abstractie de subiect, de realitate, de mine si, ca bulibasha al site-ului deturnati discutia…Sunteti obisnuit sa va certati cu cei ce nu se supun „logicii” dumneavoastra; sa-i jigniti, sa-i ridiculizati! Sa-i „convingeti” sa nu revina!

    OK M-ati convins! Nu vreau sa lupt in razboiul lui Clej!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (16-9-2010 la 08:32)

    @Vasile Roaita,
    Ca sa fie clar:
    – nu ne plac pseudonimele, am spus-o de N ori pana acum.
    – dumneata faci propaganda comunista fara sa-ti dai seama, ca orice persoana spalata pe creier. Ii dai inainte cu „socialul” ca si cand de undeva din exterior va veni salvarea. Iar cand ti se spune acest lucru te faci ca nu observi. Intr-un final: plangeri si amenintari ca-ti iei jucariile si pleci. Macar daca ai avea consistenta opiniilor si sa ajungem sa fim de acord ca avem puncte de vedere diferite!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (16-9-2010 la 08:56)

    Ștefan, această persoană care se ascunde sub ridicolul alias Vasile Roaită ar fi avut mai multă credibilitate dacă nu se dădea de gol cu folosirea termenului „bulibașă” care în context dovedește exact ceea ce am spus cu privire la atitudinea sa rasistă.

    Ai dreptate cu „socialul”, dacă ar fi cum zice „Vasile Roaită” atunci nu s-ar explica politica genocidară a naziștilor în Germania sau discriminarea rasială din Statele Unite până în a doua jumătate a secolului XX.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Roaita: (17-9-2010 la 03:36)

    Imi cer scuze; voi, chiar va plictisiti si va inventati jucarii!
    Am inteles: sunt comunist si fascist in acelas timp!

    Sunteti din categoria acelora care trag o linie pe asfalt si se
    chinuie sa treaca pe sub ea; pentru simplul motiv ca, pe deasupra
    ei, au mai trecut!

    In concluzie: cum pot fi integrati romii?

    Sa-ti fie rusine, Vasile Ionescu!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (17-9-2010 la 03:42)

    Nu, sunteți național-comunist. Și ca ce chestie să-i fie rușine domnului Vasile Ionescu? Că este un intelectual rom care semnează sub nume propriu, nu se ascunde cu lașitate sub anonimat și scrie lucruri inteligente?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George PETRINEANU: (17-9-2010 la 07:50)

    Reactiile la articol (incluzandu-le pe cele pe care le-am scris), chiar daca discutabile in fel si chip, confirma si interesul pentru aceasta tema.
    Bazandu-ma momentan doar pe articolul de fata, am toata increderea in capacitatea domnului Ionescu (si implicit, sper, a grupului cu care dumnealui lucreaza) de a duce mai departe proiectul integrarii romilor.

    In ce ma priveste, sper sa pot auzi in continuare mai multe despre mersul proiectului. Ca simplu cetatean care lucreaza in domeniul tehnic, sunt foarte curios sa vad foaia de parcurs, jaloanele de pe ea si care va fi componenta task-force care va lucra efectiv cu asta.

    Domnul V Roaita intreaba (retoric) cum pot fi integrati romii (ultima replica a dumnealui e deosebit de dura si nedreapta – sper ca e spusa tot retoric desi eu nu pricep unde bate). Poate domnul Ionescu ar vrea sa revina cu ceva detalii si completari in aceasta directie (poate o continuare a articolului?).

    Daca as fi intrebat ,,cum pot fi integrati romii” as raspunde ca nimeni nu stie exact. Ca tehnician, m-as multumi cu o abordare incrementala, in care fiecare etapa, de o lungime rezonabila (intre 2 si 5 ani – cincinalul, bata-l vina), ar realiza cate o jumatatire a parametrilor negativi (sau o dublare a celor pozitivi) si ar fi urmata de o evaluare si modificare ca atare a foii de parcurs.

    Poate ca simplfic prea mult si cad in banal. Integrarea romilor este unul din cele mai mari proiecte romanesti din acest inceput de mileniu. Factorul de provocare e enorm, ne vom rezuma numai la a califica aceasta viziune ca fiind esuata din start? Pai avem o colectie de asa ceva.
    Menirea unui forum ar fi insa ca mai multe opinii sa se racordeze treptat si sa convearga spre un punct mai putin difuz.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Andrea Ghita: (17-9-2010 la 11:05)

    Care proiect de integrare a romilor ? Din cate stiu el inca nu exista. Articolul vadeste o cunoastere teoretica a situatiei si a unor cai de aplicat. In rest, a existat o @Strategie nationala pentru imbunatatirea situatiei romilor@, care n-a mai primit fonduri, dupa aderarea Romaniei la UE si nu se cunosc rezultatele ei. In rest totul se face pompieristic si haotic pentru a linisti spiritele, de o parte si de alta. Punctual se obtin rezultate la nivelul comunitatilor, prin colaborarea ONG-urilor cu autoritatile locale, dar acestea nu sunt rodul unei strategii nationale.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George PETRINEANU: (17-9-2010 la 11:54)

    Andrea Ghita: Care proiect de integrare a romilor.
    De acord, am pomenit de un proiect de a carei existenta nu stiu, anticipand doar pentru a avea un suport pe care sa astern niste comentarii.

    Domnul Ionescu dedica articolul unui manifest, ceeace ma face sa deduc ca proiectul e in faza de gestatie. ,,Aparatul” (strategie si ce va mai fi) trebuie pus in miscare. Intr-un fel, Proiectul exista, concurat intens de celelalte proiecte din categoria proiectelor care nu se lanseaza niciodata.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Mihaela: (18-9-2010 la 09:01)

    Stimate domnule Vasile Ionescu,
    va felicit pentru articol, in teorie lucrurile stau mirific, insa ma tot intreb de ce nu se folosesc acesti bani veniti din partea Uniunii Europene pentru cazurile sociale grave in care se afla romii ci sunteti platiti cu zeci de milioane sa palavragiti, sunt destui care se ocupa cu teoria, aveam avut chiar deosebita placere sa va cunosc si chiar sa ma ajutati in privinta unui proiect..iata ca sunt nu numai Facultatile de Istorie, Asistenta Sociala, Litere, SOCIOLOGIE, Psihologie cat si cercetatori de la Institutul Iorga, Elie Wiesel..nu vi se pare ca suntem foarte multi cantonati in a produce proiecte pe banda rulanta si a abandona practica..M-am gandit ca am putea colabora la un moment dat, de altfel Fundatia Roma Education Fund Romania a postat cateva joburi pe site-uri de specialitate si desi am aplicat cu interes si increderea ca au nevoie de oameni care detin teoria si vor sa faca ceva pentru romi, nu mi-au dat nici macar sansa de a veni la un interviu. Nu cumva faptul ca sunt un outsider are importanta si ca elitele rome la randul lor discrimineaza majoritatea?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George Petrineanu: (18-9-2010 la 12:24)

    O intrebare pentru Mihaela. In ce ma priveste sunt neutru in privinta intrebarilor pe care i le puneti domnului Ionescu iar problema romilor ma intereseaza numai din curiozitate personala.

    Pomeniti de faptul ca sunteti unul din cei ,,care detin teoria si vor sa faca ceva pentru romi”. Daca nu aveti nimic impotriva, cred ca ar fi interesant – cel putin eu sunt curios – sa scrieti aici cateva puncte de vedere personale, elemente concrete, referitor la ce se poate face pentru romi la nivel national.
    Pana acum discutiile au alunecat prea mult pe aspecte personale. Multumesc.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Ionescu: (18-9-2010 la 13:31)

    Scuze ca nu am mai trecut pe aici, imi fac o lucrare dentara si sunt morocanos, satul de Nurofen, decat sa fiu treaz, prefer sa dorm.

    Dra Mihaela,

    Ma si mir sa-mi puneti mie intrebarea asta, care abia reusesc sa supravietuiesc financiar si nu acelor intelectuali romi „foarte multi” pe care ii cunoasteti, cum spuneti, „cantonati in a produce proiecte pe banda rulanta”, pe care eu nu-i stiu si care, as zice, nu exista.REF (Fondul european pentru romi) pune de principiu conditia cunoasterii limbii romani, macar pentru faptul ca grupul tinta (romii din Europa centrala si de est) nu stiu engleza.Revenind la bani, daca urmariti cearta „trilaterala” Franta – Romania – CE tocmai faptul ca nu exista bani e in discutie. Probabil ca ati citit in presa, cazul cuiva din ANR, dar e bine sa va informati direct de la sursa, pe http://www.romamigration.ro. In ce priveste statul roman, revine o investitie de cam 2 euro/ per rom in 20 de ani. In fine, daca doriti sa cooperati, astept un CV.

    Domnule „Roaita”,
    Eu am inteles-o drept o gluma (sa-ti fie rusine, Dinu Patriciu) si nu ca pe un atac formularea Dvs. Vreau sa intaresc doua idei inspirate de afirmatiile DVs.:
    1. cultura roma este inca o cultura pre-moderna, traditionala, in „conflict” cu cultura europeana, mai ales in ceea ce priveste comportamentele, stilul de viata.In Scrisoarea deschisa (a se vedea pe site) noi ne exprimam acordul pentru demantelarea taberelor improvizate, recunoastem ca acolo s-a dezvoltat un circuit infractional periculos. Cum romii din Romania sunt, juridic, minoritate nationala/etnica (nu si cei din Franta), gasesc ca multe din necazurile actuale vin din ceea ce Dvs numiti „formalism”, eu- obedienta, de modul eronat si ipocrit prin care statul roman a tratat problematica roma, silindu-i astfel pe multi romi si nerromi sa plece, dar si de ipocrizia multor lideri romi.”Trust”/Incredere si realism al abordarii – cum spune si dl. Petrineanu, de aici si „modelul rotii” propus de mine.
    2. Subscriu, am si spus-o, educatia e rezolvarea, dar nu felul in care s-a facut, ci in cel pe care il propun in text.

    Weekend placut tuturor, astept ziua de luni cand toate ministerele vor participa la o reuniune in care vor fi intrebate daca intentioneaza sa faca ceva. Acum 10 ani, cativa dintre noi am produs Strategia Guvernului Romaniei de imbunatatire a situatiei romilor care n-a functionat niciodata.Acum, textul pe care vi l-am propus este preambului partii tehnice (pe care o s-o postam in zilele urmatoare pe site).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • George Petrineanu: (18-9-2010 la 15:55)

    D-le Ionescu,

    Astept cu nerabdare continuarea!

    Aveti ceva contacte cu Romadelegationen (comsia suedeza)? In 2009 au emis un raport final (care din pacate nu e tradus). Chiar daca ,,Suedia nu e Romania”, asa cum ma dojenesc multi cand incerc sa propun transferuri de viziuni si metode, voi continua sa cred ca avem si de ,,furat” si de invatat de la ei. Deschiderea lor exemplara favorizeaza transferul de informatii.

    O alta idee pe care incerc sa o evaluez este ca, odata creat un cadru propice, generatiile de romi vor putea sari direct din cultura pre-moderna in cultura avansata a mileniului. Nu vor trebui sa zaboveasca prin etape prin care au trecut alti europeni.
    Ca sa iau un exemplu practic. Daca de exemplu Romania ar face si ea saltul la modernitate si ar introduce computerizarea evidentei populatiei dupa model suedez pe baza CNP-ului ca index unic si cuplarea lui cu alte baze de date (registrul auto, sanatate, farmacii, scoala, serviciu social si de pensii), daca, tot dupa modelul suedez, se va renunta la inscrierea domiciliului pe cardul de identitate iar acestuia i se va da format european (dimensiunile unui card de credit) si permisul de conducere va putea avea si functie de card de identitate (tot fara adresa titularului pe el, bineinteles), daca Romania va fi prima din lume care va adopta un card personal unic computerizat (folosit si finantat in comun de autoritati, banci etc) dupa ce, nu in ultimul rand, va trece, tot ca in Suedia, de la abordarea administratiei ,,statul in centru” la ,,Cetateanul in centru” (extrase din manifestul propus de mine si ramas fara ecou, Romania Fara Ghisee) atunci primii beneficiari for fi nu altii decat romii defavorizati, care vor avea la dispozitie cadrul tehnic ,,user friendly” care sa le usureze si simplifice drumul spre integrare sociala. Presiunea autoritatii asupra unui cetatean roman (cu efectele de drenaj intens al resurselor vitale ale acestuia, timp, bani si sanatate psihica) este, estimata de mine, de 5-8 ori mai mare decat cea la care autoritatile suedeze isi supun cetatenii. Oare cine sunt primii care sunt scufundati sub ,,nivelul apei” de acest fenomen daca nu cei mai slabi din societate? Si cine va avea de castigat daca se va trece la ,,Romania Fara Ghisee”? In primul rand acestia din urma. S.a.m.d im cer scuze pentru devierea de la subiect pe care eu insa o consider doar aparenta.

    P.S. Cu riscul de a fi luat la rost, eu consider evenimentele din Franta ca marginale. Una din valentele acestor evenimente e ca reprezinta un semnal de alarma. Dar cauzele nu sunt acolo, in taberele din Franta si daca Franta va reveni asoupra masurii problemele nu vor disparea.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Mihaela: (18-9-2010 la 22:39)

    Am incercat sa citesc cu atentie toate comentariile celor de mai sus, insa gandurile imi zboara prea repede..uneori imi este foarte greu sa nu observ cum istoria se repeta dar pretindem ca ceea ce se intampla acum, propunerile unora si altora ar fi de o originalitate evidenta, de altfel ar fi neprofesional din partea mea sa ignor istoria. Ma gandeam cu tristete la secolul XIX, cand impinsi de idei marete, oamenii politici au dat libertatea cuvenita tiganilor( precizez ca pana la inceputul secolului XX, mai precis 1930, voi folosii termenul de tigani, pentru ca asa sunt gasiti in documentele epocii) fara a-i pregatii insa pentru aceasta libertate si fara a li se asigura o proprietate, etc; de altfel mi se deruleaza in minte toate planurile si proiectele de atunci, modul de abordare a tinerilor liberali ce doreau ca emanciparea tiganilor sa se faca imediat spre deosebire de boierime care era de parere ca aceasta trebuie sa se intample in timp fiind necesara o grija deosebita pentru viitorul acestei populatii. Am plecat de la aceasta idee ca sa evidentiez ca faptele din secolul XXI nu se diferentiaza foarte mult de cele din secolul XIX, e chestiunea de nuanta, si aici ma refer la comentariul domnului Petrineanu care pune problema sau paseaza o idee din Suedia care ar avea aplicabilitate in cazul romilor, adica sa trecem imediat la fapte. N-as vrea sa ma indepartez prea mult de comparatia pe care o faceam si prin care incerc sa arat cat de mult s-au schimbat lucrurile de la un secol la altuli pana la urma care sunt solutiile. In felul acesta o sa aduc in discutie o alta initiativa de la inceputul secolului XX, din care reiese efortul unor intelectuali tigani de a impune numele de rom in locul celui de tigan, fiind un element al emanciparii. Tot atunci arhimandritul Calinic I. Popp Serboianu , de origine tiganeasca infiinteaza Asociatia Generala a Tiganilor din Romania si propune: alfabetizarea tiganilor, infiintarea unei universitati tiganesti, a unui muzeu national tiganesc,publicarea de carti privind istoria tiganilor, scoli de dans tiganesc, infiintarea unor ateliere pentru meseriile tiganilor si cerea statului acordarea de terenuri in fiecare sat si oras din tara pe care cei fara locuinta sa-si construiasca una proprie si platibila in 20-30 ani si multe altele de acest gen. Ideile ni le-au dat ei, domnule Petrineanu, cel mult putem sa le mai rotunjim, sa le adaptam contemporaneitatii, multe n-ar mai fi de spus, ceea ce ei au spus in secol XIX-XX, repetam acum sub o alta forma. Iata ca dumneavostra desi va expuneti ideile de simplu cetatean veniti cu o alta idee geniala, inca 10 ca astea si epuizam teoria, cat sa mai palavragim..

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Vasile Ionescu: (20-9-2010 la 05:09)

    Dra Mihaela,
    In documentele oficiale romanesti si ale Consiliului Europei termenul uzitat este rom, in cele ale UE asisderea. La nivelul comun pot exista confuzii cu CD Rom, orasul Roma, Romania (numele imperiului bizantin).Cum desigur stiti, etnonimul roman este utilizat oficial din 1861, inlocuindu-l pe cel de valah (Germania a refuzat pana spre inceputul secolului XX recunoasterea termenului, care „oculta” imperiul romano-german), daca Grecia nu si-ar fi creat modernitatea pe antichitatea elena, ci pe cea bizantina, utilizarea termenului „Romania” ar fi fost imposibila. Istoria are istoria sa. In ce-i priveste pe pasoptisti, ei ii numeau oficial pe dezrobiti „emancipati”. In perioada interbelica, organizatia mai importanta se numea Uniunea Generala a Romilor ( in comitetul director erau si Zelea Codreanu si patriarhul Miron Cristea). In fine, in Declaratia de la Ibasfalau/Dumbraveni din 1919, prin care romii din Ardeal se uneau cu Tara, in punctul 2 se specifica: De asemeni, ne rugăm ca de aici înainte, în toate actele oficiale româneşti să nu se mai folosească pentru noi şi următorii noştri numirea (poreclă) ca batjocură „ţigan” ci aceasta, dacă nu se şterge cu totul chiar din uzul oficial, să se circumscrie cu o altă denumire care se va afla de corespunzătoare.

    Asa ca mi se pare prea ipocrita opinia Dvs. pentru a polemiza.
    Cu respect,
    V

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.151.24