caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Seminte pentru viitor



 

Intrebarea care …strapunge

de (6-6-2010)
9 ecouri

Intrebari, nu pentru oricine

Sunt numeroase incercarile de a defini continutul a ceea ce politicienii numesc senini : o dezvoltare durabila In numele celor multi, in haine elegante si intalniri stropite cu sampanie, alesii (?!) nostri, reuniti in cele mai neasteptate organizatii si asociatii, cauta solutii pentru o viata mai buna (pentru cine? este oare posibila? …)
Fie ca sunt inspirate de o dorinta autentică de schimbare in numele unui umanism asumat, fie ca sunt doar expresia unei ideologii menite sa camufleze intentii imperialiste, in mintea Omului acestui inceput de mileniu, confruntat cu atatea forme de criza, se nasc fel de fel de intrebari ce framânta, intrebari ce germineaza treptat alte intrebari pana cand, sper, se va naste acea Intrebare majora care contine in insasi structura ei, o directie catre raspunsul autentic.

Aceste intrebari nu sunt generate si destinate doar omului politic sau omului de stiinta (acesta din urma, de cele mai multe ori este fie neinteles de restul omenirii, fie desconsiderat, vazut ca fiind unul cu capul in nori, ce face doar filozofie, consuma banul public… si care, mai bine ar vedea de lucruri pragmatice, de astuparea gaurilor din asfalt decat…   sa piarda timpul incercand sa inteleaga dansul cuarcilor… stranietatea,  sarmul, culoarea…

Consider ca sunt intrebari care ar trebui sa preocupe SOCIETATEA de azi, caci problema calitatii vietii este una colectiva iar blamarea unui om sau a unei grupari, dupa producerea unui esec, nu ajuta cu nimic (dezastrul ramane dezastru). Aceasta sensibilitate la problemele lumii trebuie cultivata si sprijinita, iar in acest sens, ACUM.TV are un rol major, caci, spre deosebire de orice alt jurnal electronic sau materializat, ACUM nu se afla sub presiunea pietei (in sens financiar) si nici nu poate folosi drept scuza fraza pe care o aud de fiecare data cand un articol mai serios este respins de la a fi publicat intr-un ziar sau altul… “domnule, acest subiect nu intereseaza lumea! Noi trebuie sa vindem! Tirajul trebuie nu doar sa se epuizeze ci si sa creasca continuu… asa ca… Si oricum, daca nu inteleg EU ce se vorbeste in textul ala al tau ce sa mai zic de nenorocitul ala de cititor…  Ii dau doar ce stiu EU ca el vrea sa vada si sa auda …Paine si Circ…” Si asfel massmedia nu informeaza ci, mult mai grav, formeaza opinii… structureaza in timp o “desensibilizare” a individului fata de probelmatica lumii, fapt ce are ca rezultat insasi limitarea accesului individului catre…Viitor.

Nume despre care ar fi trebuit sa auziti

Toata lumea stie imediat ce “prostii” a mai facut Mutu sau ce s-a mai intamplat cu Elodia… (OTV-ul a avut grija de asta) dar putina lume stie ca s-a stins din viata Academicianul Mihai Draganescu, despre care Noica spunea ca …”vom citi peste ani despre Ortofizica lui Draganescu precum despre Philosaphiæ Naturalis Principia Mathematica lui Newton..”.
Personal ma indoiesc ca se va intampla asta caci, cu indarjire nu vrem sa ne recunoastem valorile nationale… Sigur ca si Draganescu a fost om si ca, mai mult ca sigur are si o latura “negativa” a personalitatii sale. Sigur ca a “calcat pe coada” pe cineva in viata lui, dar asta nu ne da dreptul sa nu pretuim originalitatea muncii, sa nu o folosim in avantajul nostru si sa nu continuam drumul schitat de el. Nu ne putem permite sa nu remarcam si sa notam apasat faptul ca a fost printre primii care a vorbit de triada Informatie – Energie – Materie, coerent si rational, inginereste, cu vreo 20 de ani inaintea lui Maturana, David Chalmers si a atator altora pe care tot romanul ii citeaza azi cand publica lucrari de specialitate!

Si oricum, el nu este singurul om de stiinta care a incercat si reusit sa formalizaze aceasta noua viziune din care s-ar putea naste azi Seminte pentru Viitor. Victor Sahleanu, in 1973, in cartea sa “Eseu de Biologie Informationala” defineste si pune bazele conceptuale la ceea ce azi se numeste Infodinamica, Memetica, Stiinta Mintii… Paul Constantinescu formalizeaza matematic interactiunea informatie – energie, in cartea sa “Sinergetica. Teoria Generala a Sistemelor Ierarhizate”. Basarab Nicolescu defineste metodologia necesara abordarii unui asemenea domeniu in care Omul este implicat profund, prin latura sa subiectiva, sufleteasca, spirituala si infiinteaza primul Institut de Transdisciplinaritate din lume… Si cate nume mari sunt pe aceasta lista… nume de care romanul nu stie sa se foloseasca pentru a se “destepta”, pentru a fi mandru, ( in sensul bun si nu absurd al cuvantului), ca apartine unei grupari ce are si puterea de a genera valori universale… (aceasta problema a universalitatii nu este una pentru si despre mase. Este rolul intelectualitatii autentice de a crea respectul pentru valorile AUTENTICE – nu doar de a ridica in slavi sau critica aberant pe cei ce au uzurpat valoarea, pe cei ce s-au urcat pe scaunele puterii, goi in suflet si spirit, manati de patimi si pofte pamantene.)

Teologie si stiinta

Gandirea teologica  ne spune ca sunt trei niveluri ale “pacatului”: cele cu Fapta, cu Vorba si cu Gandul… (in ordinea crescanda a pacatului). Asta vedem si in cercetarea stiintifica moderna… in studiile de cuantica si ale stiintei Mintii… Poate pe acest fenomen misterios se bazeaza si vorba din batrani: “de ce iti este frica nu scapi”… Trairile mentale (cel mai usor frica) pot declansa modificari ale mediului. Gaia – planeta vie- pare a fi sensibila la trairile noastre, la preocuparile si gandurile noastre, dincolo de rugaciune… Poate ca ar trebui sa meditam asupra problematicii legate de:  Igiena Mentala, de educatie a Controlului Mintii in sensul in care, din intelegere si prin CUNOASTERE un individ accepta sa nu se gandeasca la orice subiect, doar ca este la moda sau cerut de o comanda sociala asa cum, dupa ce am inteles si experimentat personal, nu ma mai simt “frustrat” ca nu m-ar lasa cineva sa-mi bag …degetele in priza… Liberul arbitru, drept universal dat si de Dumnezeu (vezi scrierile teologice) si de Carta drepturilor Omului lasa la latitudinea noastra decizia de a opta intre stanga-dreapta, intre a utiliza sau a intelege Universul… Nu este o functie a clasei politice aceea de a decide astfel de lucruri  in numele nostru: ce sa mananc azi… ce sa citesc azi…ce sa comunic prin mail celor din jur… daca si ce sa fac ca membru al zecilor de retele de socializare pe internet… Altfel spus, asemenea decizii ne apartin in totalitate, daca avem intr-adevar liberul arbitru. Nu citesc ceva doar ca sa fiu maine “in randul lumii”, sa pot barfi si eu “de-ale vedetelor” aventuri ci, daca tot citesc ceva, citesc ca sa fiu maine mai performat, mai adaptabil, mai coerent si mai in relatie cu evolutia vremurlor si cu Sinele…

Valorile genereaza valori. SI invers.

O societate formata doar din analfabeti va fi condusa tot de analfabeti, caci, intr-o democratie autentica, media (mediocritatea) dicteaza…adica, 67% din populatie (+/- sigma, dispersia)… “La asa sefi asa subalterni si viceversa”… Altfel spus o Lume are sefii pe care ii merita... si asta este o proprietate fractala (autosimilaritate) ce arata ca acelasi lucru se aplica si la natiuni, si la grupuri si la familii… in orice structura piramidala, guvernata monocefal…

NU doar batalia pentru valori materiale a contribuit la stabilizarea unei structuri ierarhice piramidale si a polarizat lumea in bogati si saraci ci si ignoranta individuala. La aparitia stiintei complexitatii, prin 1984-87 era greu de gasit o carte legata de teoria bifurcatiilor, de teoria haosului sau de controlul haosului determinist, de geometrie fractala sau de automate celulare si inteligenta artificiala. Azi insa, zeci de institutii din lume pun la dispozite gratuit informatiile fundamentale ce pot deveni resursa de productie si bunastare, nu intr-o anumita regiune din est sau vest ci in jurul unui OM creator, activ,  oriunde ar fi el plasat, caci piata s-a globalizat, e-comertul si telelucrul sunt realitati accesibile din majoritatea satelor din Romania chiar, asa ca …. ar merita sa ne gandim la vorbele lui Peter Drucker: “…inevitabil, Societatea Cunoasterii va deveni de departe cea mai performanta si competitiva societate – si aceasta pentru simplu fapt ca intreaga baza de cunostinte devine universal accesibila. Din acest motiv nu va mai exista nici o scuza pentru lipsa de performanta. Nu vor mai fi tari sarace. Vor exista doar tari ignorante. Si acest fapt va fi valabil si pentru companii, firme si organizatii de tot felul. Va fi valabil si pentru indivizi”. Altfel spus, ignoranta nu mai poate fi motivata nici politic si nici economic caci a devenit o problema individuala, o problema legata de dezvoltarea personala. Mijloacele exista si sunt la indemana! Lipseste inca MOTIVATIA!!!

Seminte pentru Viitor

Sensul acestei rubrici Seminte pentru Viitor este de a coagula acea parte din societatea umana, ce poate comunica in limba romana, in vederea agregarii unei comunitati de bune practici dedicate: – stabilizarii emotionale in fata turbulentelor socio-economice globale si – identificarii creative a unor solutii de valorificare a acestei noi resurse conceptuale, etichetata azi ca stiinta a Complexitatii si considerata a fi motorul financiar al economiei Cunoasterii.

Consider ca este depasita disputa est-vest, atata timp cat totul se misca, cat piata produselor si a muncii interfera cu viteza luminii, in retelele Internetului ce se respandesc exponential. Pentru a initia acest proces atat de dificil si diferit de cel cu care ne-am obisnuit, ce fragmenteaza pana la nivel de individ societatea omeneasca, cred ca este util sa constientizam faptul ca schimbarea exterioara, prin forta, razboaie si revolutii, nu a condus decat la schimbarea unor NUME din varful unei piramide, structura sociala ramanand aproximativ aceeasi…Procesul a generat doar doua categorii: invinsi si invingatori, stapani si sclavi. Este ca si cand nu stim decat sa jucam fotbal! Am devenit “sclavii” campionatului de fortbal si ne luptam acum, an de an doar sa schimbam numele celui aflat in varf – al Campoinul (loc efemer si de multe ori castigat conjunctural). Cat timp nu schimbam Jocul insusi, efectele vor fi aceleasi … batalii… catarare catre varf, catre cupa de “campion” … Unul castiga si restul  pierde, cumuleaza frustrare ; un mecanism ce poate fi asemanat cu o uriasa masina de produs frustrari…

La inceput,  reluarea campionatului va revigora lupta si va stimula ambitii personale pentru perfectionare, pentru dezvoltarea de noi abilitati… Treptat insa, unii vor intelege ca nu vor castiga niciodata, caci NU au abilitatile necesare, nu au valoarea ceruta… si atunci, fie vor abandona fotbalul… fie vor initia un alt drum in acelasi joc, un drum subteran prin care sa se ajunga in varf prin magia verbului : a cumpara… a cumpara jucatorii altuia… a cumpara arbitrii…. a cumpara suporteri…  Se construieste si se extinde astfel  “imperiul fotbalului” care, in treptat, din insasi incapacitatea de a mai stimula productia de jucatori de valoare se va prabusi prin propria-i incompetenta, ca orice lucru care se naste…traieste…se dezvolta… imbatraneste si moare…

Motorul trebuie revizuit – si-a atins limitele!

Motorul profund ce misca aceasta evolutie ar trebui chestionat, eventual schimbat… In loc de competitie …colaborare? O abordare lucida si frontala a limitei fiecaruia, a abilitatilor fiecaruia… A partipa doar la o continua joaca de-a Victoria, nu face dacat sa iroseasca valori individuale in numele unui bine colectiv (?!)  Individual, mutam o durere din curtea noastra in lateral, la altul, crezand ca asa scapam, desi, daca am fi atenti am intelege ca ea ramane “la panda”. Este oare posibila iesirea dintr-o asemenea ecuatie bazata pe competitie, pe o batalie continua pentru resurse, avand ca miza doar dorinta nebuna de a domina, de a fi cu orce pret “deasupra celorlalti”. Pe masura ce intrebari din ce in ce mai subtile vor incolti in mintea celor ce au puterea de a gandi, indiferent de nivelul stiintific sau politic, indiferent de pozitia pe glob, de varsta, sex sau religie, va creste si sansa aparitei unei intrebari majore, a unei intrebari care, prin insasi structura ei sa zguduie esafodajul de preconcepte inzvorate din incultura, ignoranta si egoism ce imparte azi omenirea. Framantarea mentala insumata de Universul insusi poate fi asemanata cu o furtuna a Mintii fiintei numita GAIA si care va gasi sigur acea cale, fara partinire pentru stanga sau dreapta, de a conserva in viitor VIATA si nu orgoliul unora.

Cateva subiecte

Am incercat sa adun cateva subiecte …intrebari care ar merita cred eu a fi subiecte de meditatie pentru cei ce doresc sa …iasa din MATRIX, contribuind astfel la alcaturirea germenilor pentru semintele de Viitor.
Unde duce poluarea generalizata? Dorinta noastra de a consuma din ce in ce mai mult si mai diferit, si asta la o scara globala,  genereaza o perturbare fera precedent a “starii de sanatate” a planetei. Indiferent de efortul de dezvoltare al industriei de reciclare, acest gen de atitudine, acest stil de viata ce se generalizeaza in intreaga lume nu poate fi sustinut energetic si material. Asa cum spunea Georgescu Roegen in cartea sa economie si entropie (1976), nu am invatat inca sa generam la comanda si cu bun randamant “neg-entropie”. Folosim doar energia stocata in materie (energie libera) pe care o utilizam pana la limita entropica de la care ea devine doar ..cenusa (energie legata). Procesul insusi, cei invers, care ar transforma “cenusa” in carbune nu s-a descoperit inca asa ca, vizibil sau nu, trasformam in false nevoi sau in placere si lux o resursa limitata. Ne hranim din “istoria” planetei pamant asa cum embrionul se hraneste din continutul limitat al oului. Faptul ca nu vedem acest lucru nu impiedica ca procesul de degradare a calitatii mediului sa decurga accelerat si, probabil, cand il vom constientiza ca importanta va fi prea tarziu… Casa noastra, GAIA, sufera. A face ceva in aceasta directie, presupune o alta mentalitate la scara globala.. care, in termeni “tehnici” ar insemna sa se reduca consumul la limita de regereare naturala a resurselor, sa se decida asupra unor politici de dezvoltare intr-o maniera care sa nu afecteze generatiile viitoare. Mai “poetic”spus, in sensul lui Georgescu Roegen ar fi ca, intr-o negociere “sa se tina seama de prezenta la masa negocierilor si a copilului nenascut al dusmanului meu de azi”… caci dinamica aliantelor are azi o asmenea volatilitate incat este greu de precizat cine este in viitor dusman sau aliat..

Cum poate fi diminuata poluarea informationala, manipularea mediatica care, in numele libertatii de expresie si al ideii ca massmedia doar informeaza si nu formeaza (?!),  determina constructia unei mentalitati, a unei culturi limitate la lungimea unei reclame si la o fraza muzicala cu 8 masuri, ce se raspandeste de zeci de ori pe zi, in intreaga retea de televiziune globala… Aceleasi melodii, acelasi reclame ori unde te duci in lume… Si chiar daca ai puterea sa inchizi televizorul alaturi de tine sunt …ceilalti care nu o fac, dar formeaza mediul in care esti apoi obligat sa traiesti… Altfel pusa intrebarea: poate pare fi  imbunatatita calitatea mesajelor,  atâta timp cât principalul mijloc de formare a opiniei globale: massmedia este doar o unealtă în mâna unui grup de oameni ce se simt îndreptătiti să isi considere semenii doar o simpla resursa (resursa umana), numere pe o schema generatoare de profit, şi care, în numele unui profesionalism jurnalitic generează continuu cea mai profundă formă de poluare: poluarea morală, contribuind zilnic la intoxicarea mintii si scufundarea omului in bezna patimilor si plăcerilor ? Care ar fi principiile unui jurnalism etic? Cum poate fi educat un om pentru a discerne intre adevarat sau fals (reclama, manipulare) un text precum  …s-a “demonstrat stiintific” ca pasta de dinti ….. este cea mai buna din lume???

– Care este locul personalitaţii in societatea informationala? Dar in Societatea Cunoasterii ? Cum se poate valorifica creativ şi etic telemunca unui om conectat la imensa retea a Internetului? Cum se poate evalua potentialul creativ al unui om sau a unui grup, organizatii, firme? Se poate naste oare o economie a cunoasterii in care valoarea sa fie centrata pe unicitate, pe valoarea adaugata la universalitatea omenirii si nu pe “’clona” produsa in serie de firmele agregate in monopoluri?

– Poate facilita cunoasterea implicarea individului (cu menţinerea particularitaţilor personale, naţionale etc.) in activitati de participare asumata la evolutia speciei umane vazuta ca si un tot unitar? Care sunt, in era revoluţiei informationale, a nanotehnologiei si a psihologiei cuantice raspunsurile acceptabile si acceptate la intrebarile esenţiale asupra naturii vieţii şi a fiinţei umane ce se desprinde net de regnul animal, prin dimensiunea sa spirituala? Ce atitudini filosofico-morale contureaza dilemele, aparent ireconciliabile, cum ar fi: materie/spirit, trup/suflet, natural/supranatural, viaţă/moarte, cunoastere stiinţifica/ cunoastere mistica, dragoste/ura, creaţionism/evolutie etc.?

– Care sunt posibilele tipuri de relaţii om-univers si cum se pot ele dezvolta?  Cum abordam „nevazutul”, fenomenologicul, transcendentul ? Cum putem generaliza un program de educare/initiere la scara globala a indivizilor, in spiritul unei viziuni transdisciplinare in care dimensiunea spirituala si sacralitatea vietii sa fie borne ale unui set de valori Universale asumate nu doar evocate?

– Care sunt caile auto-perfectionarii? Cum putem realiza cu-adevarat acea legatura esentiala intre abilitatile native ale individului, intre dorintele si nazuintele interioare ce sunt motoare sufletesi si spirituale esentiale pentru o dezvoltare personala si nevoile societatii la un moment dat? Care este ponderea dintre cunoasterea specializata si cea universala, intre asumarea unei meserii si cunoasterea de sine?

– Cum putem diminua efectele nocive ale sistemului socio-economic actual, bazat pe o societate ce venereaza materia, consumul, ce promoveaza continuu exacerbarea experientelor in lumea sensibila in scopul obtinerii de placeri si comoditati? Cum putem contracara actiunea conjugata a tuturor acestor activitati asupra fizicului si psihicului (stressul, insingurarea, angoasa, obturarea orizontului de speranta, schizofrenia, etc.)? Cum putem diagnostica bolile sufletesti si spirituale ce se instaleaza mult inaintea unor semne clinice masurate ca raspuns al biostructurii imbolnavite, imbolnavite la un nivel mai subtil, acolo unde se realizeaza armonizarea si corelarea complicatei tesaturi ce formeaza misterul pe care il numim Viata, o viata conforma arhetipului uman?

– Cum restituim omului sentimentul pierdut al apartenentei la Natura, etapa hotăratoare in constructia umanitatii sale si asumarii drumului dificil catre spiritualizare; Prin ce mijloace de tehnologie didactica si pedagogica ii vom restitui personalitaţii umane sentimentul Cosmic (cum il numea Draganescu), constiinta apartenentei sale la un Univers, ca un garant al sustenabilitatii vietii pe Terra si ca “’Parte funcţională a imensei reţele de comunicatii, dinamice si in permanenta extensiune, particularizand Totalitatea”?
…………………………………………..- ……….

Toate aceste intrebari suscita interesul multor minti de pe toate continentele, din toate culturile si din toate domeniile de expertiza. Asistem la o explozie de sinteze, reformulari conceptuale, de opinii, proiecte si programe. O adevarata inflatie de idei ce cauta raspuns la o singura intrebare fundamentala: Poate supravietui specia umana in actualul context global? O intrebare ce pare filozofie de salon pentru unii si intrebare capitala pentru altii, dar care este in masura sa declanseze un mecanism mental planetar, menit sa genereze cadrul intruparii unui nou arhetip despre care s-a tot vorbit inca din antichitate Omul – Indumnezeit, Omul constient ca are o misiune pe aceasta planeta, cea a a asigura exprimarea Vietii in forma sa terestra.

Am putea afirma faptul ca a venit timpul ca omul sa isi ia soarta in maini, sa afirme ca este Parte Unica dintr-o OMENIRE ce are o MENIRE! Si pentru aceasta ar trebui sa contribuim macar in minte, la munca de a gasi ..Intrebarea care Străpunge… acea intrebare ce ilumineaza, macar in parte, dicrectia către care am putea merge pentru a supravietui.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Cristina: (7-6-2010 la 08:58)

    De ce am devenit robotei care privesc munca ca pe o corvoada? deja numai cand auzim cuvantul munca(indiferent ca el se refera la un job sau la a invata pt scoala) avem din start o fata trista si visam la concedii si vacante ca la ceva paradisiac? in care nici nu vrem sa ridicam un ac de parca toate pana acum ne-au epuizat? da, ne epuizeaza mental pentru ca venim pe lume obositi mental si ne place sa ne plangem mereu, pentru ca ne complacem situatiei…si e greu totul, si nu stim si nimeni nu ne arata. Sa ne arate ce? drumul nostru in viata?

    Ajungem sa ne pierdem bucuria din copilarie de a culege o floare…atunci era o floare din natura materiala, ulterior ar trebui sa fie din natura mentala…doar ca nu mai avem timp sa o cautam pentru ca am uitat sa ne bucuram ca ea exista…si o ignoram.
    Pentru ca, daca stim ce ne mira, ce ne starneste, ce ne instiga la intrebari, la cautari, ne gasim si un scop, imediat sau de durata..si cautam, dar mai ales ne bucuram, pentru ca atunci bucuria vine din interior, nimic nu mai e greu si totul in jur te ajuta sa gasesti raspunsul. si mereu e mai importanta calea pana la raspuns, nu el in sine.

    Dar preferam sa ne auto-vaccinam impotriva acestor tipuri de curiozitati care pot defini insasi esenta vietii, privind la un tv care injecteaza doar aberatii sau plecand urechea doar la ce a mai facut nu stiu cine, mirandu-ne ce muuuuulti bani are. De parca ar fi la fel de important ca descoperirea unui nou continent! Dar nu se intreaba nimeni ce naiba face cu banii aia? Ca se drogheaza, ca se blazeaza, ca face copii pe care stie sa ii creasca…si in final devin goi pe interior si afiseaza doar haine de firma. Si in ce consta atunci frumusetea vietii? Intr-o multime de ignoranti care ii invidiaza unuia ultima masina achizitionata?
    Ca despre oamenii cu bani care stiu sa se si bucure de viata nu citim, ca ei nu sunt implicati in scandaluri, nu sunt mereu in cluburi, drogati si nu vor sa isi arate noile achizitii de mii de euro de prin strainatate…
    Devenim ignoranti din propria alegere! Si atunci cand ne trece o imagine prin fata ochilor putem fi altfel, intrebarea care se naste de multe ori clipoceste prea slab raportat la intoxicatia din jur. si e mai comod sa nu facem nimic… valul ne poarta cu turma…si credem ca e mai bine, mai interesant… Doar ca nu stim mereu sa ne alegem turma pentru ca nu stim sa ne ascultam inimile, sufletele, interiorul… neascultat, el moare si ne trezim construind o societate de robotei care dupa 3 zile in Hawai nu au decat poze de aratat la toti gura casca care vor sa vada.

    Totusi, nemediatizati, uneori chiar marginalizati, exista si oameni pentru care florile infloresc si in suflet, au priceput ca s-au nascut acum si aici cu un scop si vor sa isi urmeze visele. Formati disipat, peste tot pe glob, ei se apropie incet incet unii de altii, prin facilitatile oferite de societatea informationala…atunci pasiunile individuale devin pasiuni colective, dar sunt reale, nu efemere, nu triviale.
    De acum incolo va fi alegerea fiecaruia unde se va pozitiona: in fuga continua si terminata de cele mai multe ori in superficialitate umana dupa bani sau isi va cauta drumul si dorintele, menirea in viata. Doar atunci mediul, universul va colabora cu noi, dar trebuie sa aivem ochii sufletului larg deschisi pentru a vedea. Apoi nu vom mai avem notiunea de dificil.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (7-6-2010 la 12:12)

    Am sentimentul ca astfel de materiale trebuie oferite in „pastile mai mici”. Pe mine cel putin ma coplesesc atatea probleme si atata informatie dintr-o data (ma pun in papucii unui cititor obisnuit). In plus, si sper ca aici d-l Munteanu va face pasii pe care ii astept, astfel de materiale nu „rimeaza” daca nu sunt dublate si de propuneri de actiune, preferabil in afara sferei academice, de tip conferinte, seminarii, lucrari. Daca astfel de materiale nu genereaza actiuni concrete atunci ele „ajuta ca frectiile cu Diana la un picior de lemn”.
    Pentru cititorii mai tineri, „Diana” este numele unui „elixir” din anii ’60-’80 (si mai tarziu, poate) care se gasea in sticlute cam de 100ml la farmacii, pe baza de alcool etilic, glicerina si ceva arome de plante. Era considerat un panaceu universal in materie de masaje (termenul de masaj este si el de origine mai noua, adoptat din limba franceza si preferat neaosului „frectii”. In fine, alcoolici mai curajosi consumau „Diana” pe post de bautura (si nu putini au murit intoxicati din cauza asta). Nu stiu ce-mi veni sa divaghez atata.
    Articolul lui Florin este exceptional si l-am citit cu pasiune, dar am vrut sa-l critic, colegial si invidios 🙂

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • florin munteanu: (8-6-2010 la 09:26)

    Ai dreptate Stefane,
    Am recitit si eu materialul si intr-adevar trebuie sa ai rabdare sa ajungi la sfarsit, sau, daca cumva te prinde textul ajungi la capat … obosit…

    Este un exercitiu greu pentru cel ce scrie cu aceasta intentie: de a sugera drumuri noi, neexplorate incă …caci daca se „densifica” textul pentru a reduce numarul de litere devine din ce in ce mai ermetic…daca se dezvolta si se sugereaza metaforic directiile de abordare …devine prea lung… chiar daca devine evident mai inteligibil… Daca insa un text nu declanseaza un proces mental de „reflectie” personala asupra celor spuse, nu isi atinge scopul… caci, dupa parerea mea, nu este suficient sa stim ca este din ce in ce mai greu, ca exista impostori, ca exista mitocani, ca se fura, ca se violeaza, ca sunt crime, ca nu sunt joburi, ca migreaza resura umana, ca instabilitatea socioe-economica si volatilitatea sistemelor bancare dau fiori multora, ca scoala nu face fata, nu motiveaza tinerii, ca toata lumea vrea doar bani, ca multi sunt nefericiti … si as mai putea continua …Toate acestea sunt in fapt CEEA CE STIM deja…este TRECUTUL…Ideea ar fi să apară şi texte care să „işte” ceva în mintea cititorului… sa „destabilizeze” credinţe, preconcepte şi poate, într-o clipa a unei derute, o încruntare de frunte şi o clipă de graţie, să apară ceva NOU… Altă abordare… Altă întrebare… care să conducă la o soluţie pentru a schimba ceva, macar în noi înşine, în microsocietatea din jurul nostru…

    A scrie pentru a instiga la revoltă este relativ uşor căci omenirea are în istorie multe puncte „sensibile” ce se găsesc bine înfipte în mintea colectivă, mai mult sau mai puţin obiectiv. Sunt „butoanele roşii” ale fiecăruia care, odata atinse declanşează o reacţie „explozivă”, de necontrolat… O societate civilizată, care a înţeles acest fapt şi care nu urmăreşte în fond explozii de adrenalină la scară globală, menajează această „sensibilitate” … Evită să vorbească de ” sfoară in casa spânzuratului” … Este cel puţin civilizat să nu te legi de anumite aspecte exterioare, fizice, ale unei persoane… cât este de MIC, de chel, de bâlbâit, de crăcănat, de …încet.. etc… Dacă cineva o face intenţionat este evident că doreşte explicit să lezeze, să lovească… să desconsidere… Cuvintele devin astfel aidoma pietrelor, săgeţilor, gloanţelor… mijloace de cucerire a unei poziţii într-o ierarhie de tip piramidal… este o altă formă a „boncănitului cerbilor”, a bătăliei pentru o poziţie în vârul „turmei”… este doar acea simplă ecuaţie aparent universală în lumea animalelor: ucizi sau eşti ucis… umileşti sau eşti umilit, învingător sau învins…

    A scrie însă în scopul de a sensibiliza cititorul vis-a-vis de problematica Lumii, problematică ce îşi aşteaptă o rezolvare care poate veni de la cine nu te aştepţi, nu este deloc uşor…Cantitatea de informaţii şi probleme „dospeşte” exponenţial, se complexifică continu…fapt ce necesită un efort continuu de adaptare a fiecăruia… Deci EFORT (nu doar de citire, ci si de gândire, de metabolizare -iar omul de azi, obosit de trudă sau de …lene, nu este dispus să citească asemenea texte)… deci fără să îşi dea seama stă cu SPATELE LA VIITOR…

    A scrie pentru a atenţiona şi deschide noi direcţii de gândire ce trebuiesc explorate pare o activitate de tip nepragmatic, deci cum spuneai tu …” Daca astfel de materiale nu genereaza actiuni concrete atunci ele “ajuta ca frectiile cu Diana la un picior de lemn”.

    Aş spune că rostul unui asemenea text nu este de a INFORMA despre ceva UTIL, imediat UTILIZABIL, existent, VALIDAT de lume… ci de a genera o orientare a gândirii către o posibilă idee, o posibilă meserie, o posibilă nouă formă de organizare a unei firme, mai flexibilă, mai adaptabilă… Altfel spus de a stimula CREATIVITATEA şi nu REACTIVITATEA (atitudine bazată doar pe cunoştiiţe existente ce apar la „lumină” atunci când apare un stimul)… Societatea spre care ne îndreptăm este una în care creativitatea poate fi considerată abilitate de supravieţuire… în care trebuie să acceptăm şi apoi să învăţăm să co-evoluăm cu mediul…Cercetarea „ştiinţifică” nu mai este doar o funcţie birocrtică sau o abilitate a unora aleşi de soartă ci o atitudine normală, o sensibilitate de a simţi direcţia de schimbare, a intui, descoperi şi inventa noi şi noi soluţii locale pentru menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii vieţii…

    Cred însă că, petru a iniţia o asemenea piaţă în care texte sau produse „deşteptătoare” cum le numea logicianul Anton Dumitriu să fie cerute, este necesar să acceptăm mai întâi şi „durerea de cap” ce poate însoţi un text mai „dens” in informaţii… Altfel spus, dacă nu ne doare capul…înseamnă că mintea s-a mişcat doar în spaţiul conceptual cunoscut… Şi cu cât vom evita să ne doară capul cu atât vom „bătători” căile cunoscute şi nu vom mai vedea …semintele pentru Viitor care, prin definiţie sunt NOI.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (8-6-2010 la 12:08)

    Florin,
    Ai folosit optimal „mingea ridicată la fileu” de comentariul meu. Difuzia inovaţiei este un proces complex care depinde nu atât de calitatea mesajului inovatorului cât de capacitatea lui de a-l ajusta în aşa fel încăt destinatarul să-l recepteze, să-l „metabolizeze” (mi-a plăcut mult expresia). Ne învaţă asta Aristotel, Cicero, Socrate. Temerea mea provine de la aceea că destinatarul mesajului nostru nu mai este un „copil nevinovat” pe care îl poţi motiva să te asculte prin mijloacele obişnuite prin care motivezi un copil: o îmbraţişare (el vrea hard core) o bomboană (el vrea bani) o promisiune (el vrea ACUM) un pic de coerciţie (vai de mama voastră, comuniştilor!). Destinatarul mesajului nostru este deja corupt şi trebuie luat de aici de unde este, înţeles şi „păcălit” un pic (aşa cum încerci să ajuţi cu binişorul pe cineva care nu mai e întreg la cap, neîncepând prin a-i spune „eşti nebun, dom’le”).
    Desigur, totul tău este pozitiv şi acesta este în sine un aspect remarcabil. Dar e nevoie de mai mult decăt atât. Mie mi-e clar că doar mai multe minţi laolaltă pot rezolva acest gen de dileme. Din acest punct de vedere, şi tu şi eu… greşim într-o direcţie fertilă!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Florin Munteanu: (9-6-2010 la 04:59)

    Foarte adevarat Stefane, din pacate este o realitate cruda si nu doar aici in Romania… Fiecare zona are specificul ei de „intunecime” sufleteasca si spirituala … S-a Instalat un Cerc Vicios in care Banul este Tinta, Scopul, Energia, Motivatia care pune in miscare omul… NU conteaza CE trebuie facut si ce efecte are asupra individului si mediului, atata timp cat „iese banul…”

    Ideea de a inversa parcursul pentru a reinstala un Cerc Virtuos, in care scopul sa fie rezolvarea unei probleme, dezvoltarea unui grup, facilitarea unei actiuni si drept consecinta a unui lucru bine facut sa apara ca si recompensa bine chibzuita Banul… este pentru majoritatea o idee utopica, de neinfaptuit…

    Si eu cred ca este dificil, in fond ma zbat zilnic de vreo 25 de ani – cu un plan coerent, pe o directie tinuta cu obstinatie. Rezultatele sunt mult mai „palide” decat intensitatea efortului depus… dar..oricat de palide ar fi, ma hranesc si imi dau puterea de a merge mai departe… Cand ma mai incearca depresia, ma uit la poze, la mailurile si scrisorile a sutelor de tineri (pe timpul intalnirii copii) care au participat la actiunile pe care le-am organizat si care au inteles ca Viata are si un alt sens! Si nu doar au inteles ci se zbat si ei ca mine, in locul unde s-au stabilit, caci nu pot face altfel… se sufoca in mizeria intelectuala din jur…
    Au inteles ca merite sa isi faca o clipa de Tihna pentru propria persoana, ca Munca este importanta dar nu ca Scop ci cai si Mijloc!
    Si au mai constientizat ceva, ca atunci cand esti putin atent poti transforma alternanta JOB (impunere, proceduri, constrangere….=TRUDA, STRES) vs. HOBBY (destindere, libertate de expresie = BUCURIA de a TRAI) in JOBBY ( acea cale de „inima”, acea meserie care ti se potriveste, care te si dezvolta emotional si mental, pe care o faci doar atata timp cat te si dezvolta). Ei au invatat un important termen din stiinta complexitatii: Co-evolutie (ei coevolueaza cu mediu nu se adapteaza la mediu). MONOTONIA (desi este comoda) distruge viul precum „picatura chinezeasca”. VIUL nu cauta EFICIENTA ci ARMONIA, care in fond este o altfel de eficienta, in care criteriile de optimizare gardeaza VIATA, bucuria de a trai, da sansa si celuilalt sa existe. Eficienta este un fel de Cancer social, caci in numele ei standardizam si impunem legea anorganicului, a materiei, a imitatiei…reproducem aceeasi „celula” peste tot…piere diversitatea in numele profitului…inchizi ochii si pentru o clipa nu sti in ce Mall esti, de unde, din ce tara…

    Revenind la observatia ta,”destinatarul mesajului nostru nu mai este un „copil nevinovat” pe care îl poţi motiva să te asculte prin mijloacele obişnuite” pot spune ca am si verificat-o experimental. In promovarea Complexitatii am incercat sa schimb un pic natura temelor de doctorat si master, sa induc o alta topica… Aproape imposibil caci atat profesorii cat si candidatii nu vedeau decat efortul de a se indrepta catre ceva „nesigur”… (mai bine ii lasam pe altii sa incerce si daca iese ceva, vedem noi cum facem atunci…). Am coborat varsta la nivel de student si am inteles ca sunt deja inoculati cu microbul „eficientei finanicare” asa ca am trecut la elevii de liceu…. Aici am mai gasit unul …doi …care s-au bucurat ca m-au intalnit, dar din pacate a trebuit sa ii iau pe langa mine la Centrul pentru Studii Complexe, caci in general profesorii nu erau deloc incantati ca ar trebui sa munceasca in plus, neplatit, (chiar si numai pentru a veni la scoala ca sa nu fiu doar eu (din afara scolii) cu elevii)… Apoi am coborat la varsta prescolara si in sfarsit m-am bucurat! Aici am gasit rezonanta ce o cautam… clasa 3…6 …. sunt deschisi, receptivi. Imi aduc mereu aminte de CIRESARII – acea carte a copilariei mele unde aventura era la ea acasa… Asa s-a nascut spiritul programului NEXUS ce are o continuitate si o coerenta de la clasa 1..pana la post-doctorat. Aici, un „produs” ieste de pe aceasta „banda de format Oameni” cam dupa 15…18 ani de interactiune directa, personalizata, dedicata, din postura unui mentor si nu a unui profesor birocrat… altfel spus o Misiune asumata din care sigur nu ies Bani (in sensul clasic) dar apar sigur „Seminte pentru o alta Viata”. Cere efort dar merita… Si ca sa iti arat ca merita, am atasat doar cateva secvente din istoria procesului de educatie si initiere Nexus, program de educatie nonformala, complementar celui curicular… Iti garantez ca am motivat si Parinti si chiar patroni de firme in a transforma JOB-ul in JOBBY, dar nu direct ci prin intermediul celor mici… ei sunt tinta si motorul transformarii. Ei sunt insa si cei mai vulnerabil acum… Vom depinde de ei la pensia noastra, iar calitatea vietii de atunci depinde nu de ministere si partide ci de Mentalitatea noastra, de mentalitatea unui alt mod de a vedea Viata!

    evenimente in aer liber… ne „jucam” impreuna http://implexus.ning.com/video/atlantykron2003-1
    http://implexus.ning.com/video/noaptea-cercetatorilor
    http://www.terranexus.ro/index_balotesti.html
    si evident http://www.terranexus.ro/

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Andrea Ghita: (10-6-2010 la 16:17)

    Autorul aduna sub umbrela aceluiasi articol o multime de informatii si termeni, ignorand rabdarea si capacitatea de asimilare a cititorului. Cred ca ar fi mult mai utila o prezentare mai succinta, intr-o forma atractiva, a catorva dintre ideile cele mai importante din acest articol-fluviu.
    Cat priveste ecoul Cristinei, imi permit sa nu fiu de acord cu ea. Cunosc multi oameni care muncesc cu placere si chiar din placere, mai ales daca se pricep si sunt apreciati.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • florin munteanu: (11-6-2010 la 11:13)

    Dupa ce am vazut reactia lui Stefan, mi-am dat seama ca densitatea articolului a fost prea mare, asa ca va dau dreptate… este neobisnuit ca intr-un singur articol sa se aduca in discutie asa de multe idei diferite, care, fiecare in parte necesita atentie si rabdare… Voi evita asemenea abordare pe viitor.

    Ceea ce insa ma preocupa este sa gasesc un mod de scriere, un mod de abordare care sa sugereze necesitatea si mai ales oportinitatea unei schimbari de mentalitate, o trecere de la Complicat la Complex cum imi place sa spun… (in termeni stiintifici ar fi de la liniar la neliniar, cu toate consecintele ce decurg de aici).

    Metaforic ar fi trecerea de la o colectie de poze (fotograme) la Film… O poza este un instantaneu din viata, este o colectie de informatii ce pot fi analizate, catalogate, descrise, comentate…Daca se succed insa o serie de secvente cu o anumita viteza, sau mai bine zis peste o anumita viteza, chiar daca nu am „timp” sa analizez fiecare imagine, in mintea antrenata sa vada filmul se naste o iluzie de continuitate, apare un sens… Filmul va comunica mult mai mult si pe alta cale… poate si alt spectru de stari, inaccesibil unei abordari secventiale, „temeinic” analizate, bazate pe o competenta indusa doar de o singura disciplina studiata si devenita profesiune.Efortul actual este unul de integrare, de abordare inter si transdisciplinara ce neceista o minte antrenata de a corela rapid secvente diferite…

    Cam asta am incercat, poate fara succes, sa sugerez, tocmai prin densificarea informatiilor, ca lumea este intr-o transformare profunda de care poate nu ne dam seama tocmai pentru ca privim realitatea printr-o singura „culoare” – (disciplina).

    S-ar putea sa traim intr-o zona unde stabilitatea economica sa fie acceptabila, sau sa avem abilitatea de a face o meserie cautata, respectata si implicit bine retribuita… Atunci cred ca aceia se pot considera foarte fericiti! Din pacate, constat in multe locuri din lume ca valoarea adaugata unei munci concrete, sa zicem birocratice sau bazate exclusiv pe un protocol…scade. In industria IT, desi de cele mai multe ori se lucreaza dupa caiete de sarcini date (precum munca in Lon), si deci precum muncitorul la un strung acum ceva zeci de ani, plata pe ora lucrata este extrem si din ce in ce mai diferita. 1200-1800E/luna in IT (la noi) si 300-400E/luna in industria grea. In acest mod, din lipsa retributiei suficiente si motivante si prin efectul monotoniei muncii asupra psihicului uman, probabilitatea de adaptare a individului la noile cerinte ale pietei muncii scade pana la 0.

    Evolueaza tehnologia, cerinta piatei…totul schimba maniera de a judeca valori si oportnitati iar tendinta este de a se valoriza din ce in ce mai tare ceea ce se numeste productia de Cunoastere – baza a ceea ce se numeste societatea Cunoasterii… Dezvoltarea unei capacitati de procesare foarte rapida a unor informatii, munca de prototipare, de creatie se face in timp si necesita un anume mediu, o anumita stare… ori tocmai aceasta problema doream sa o sugerez: nevoia de a ne desprinde de a reflecta doar informatii din domenii cu care ne-am obisnuit, in care ne simtim confortabil emotional sau rational… Alvin Toffler prin 1970 vorbea de socul Viitorului… Acum cred ca nimeni nu se indoieste ca a avut dreptate… In cartea sa Powershift el descrie cu mult inainte de aparitia germenilor de criza, de ce va apare criza si cum se va manifesta ea. La fel si Georgescu Roegen… in cartea sa economie si entropie… Desi sunt de acord ca trebuie recalibrat debitul de informatii in cadrul unor articole, ma voi stardui sa nu il „diluez” peste nivelul in care sa incite la a cauta altceva, a dezolta abilitati noi care sa surprida cu o clipa mai devereme supriza pe care ne-o aduce VIITORUL.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • virgil untila: (11-6-2010 la 11:53)

    excelent! ton usor scrobit, dar excelent!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Dan Milici: (11-7-2010 la 16:58)

    „ton scorbit”? Tonul face parte din comunicare. Este prea multa informatie? Eu nu vad asa. Eu le vad ca problematica majora a zilelor noastre. Marea problema pentru mine este ca nu stiu cati ajung sa citeasca acest articol … si cati se mai gandesc la el dupa o saptamana … Ar trebui probabil sa ni se aminteasca mereu, cu o cadenta impusa, aceste lucruri. Eu am citit acum 3 saptamani acest articol si imi dau seama ca tumultul de zi cu zi a facut sa uit treptat sa ma mai gandesc la ideile expuse. Mi-am adus aminte astazi si am recitit totul cu placere. Va multumesc pentru ca mi-ati dat posibilitatea sa uit pentru cateva minute de ce ma asteapta maine la serviciu. Poate voi gasi calea de a rezolva altfel problemele de zi cu zi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.228.10.17