caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

În lume nu există decât o singură rasă – Homo Sapiens, interviu cu Hans Caldaras (partea II-a)

de (28-5-2010)

Preambul: Hans Caldaras este un faimos cântăreţ de muzică ţigănească din Suedia, membru al Penn Clubului, directorul unui important centru cultural, implicat în proiectele europene care vizează populaţia romă. De curând a fost prezent la una dintre ediţiile emisiunii Transilvania Policromă, de la TVR Cluj, la invitaţia colegei mele Lavinia Dandoci, responsabila emisiunii pentru minoritatea romă. Hans Caldaras a vorbit în romanes şi ne-a adus câteva înregistrări, unele dintre ele în compania celebrului Alexander Group. După emisiune a acordat un interviu în exclusivitate pentru revista electronică Acum.

Rezumatul primei părţi: Hans Caldaras provine dintr-o familie de romi căldărari care au locuit pe meleagurile româneşti din veacul al XV-lea până la începutul secolului al XIX-lea, când au fugit de pe moşia unde fuseseră robi. Au migrat în Ungaria şi în Rusia, ca în 1897 să se stabilească în Suedia, unde a şi-a câştigat traiul confecţionând obiecte din argint şi aramă. O parte din familie s-a dedicat muzicii ţigăneşti. Mara, mama lui Hans, a era cântăreaţă renumită şi avea o trupă proprie în care a debutat şi fiul ei, la vârsta de şase ani. Hans Caldaras s-a impus de tânăr pe scena muzicală suedeză şi internaţională, participând şi la lupta pentru emancipare a romilor suedezi.

Hans Caldaras: Romii din Suedia au căpătat drepturi cetăţeneşti cu 75 – 80 de ani în urmă, însă nu aveau drepturi sociale. Erau excluşi. Nu aveau dreptul să locuiască în case şi nici să-şi dea copiii la şcoală. Existau şi excepţii, dar foarte, foarte rare. În copilăria mea trăiau puţini romi în Suedia. În jur de 1500 de oameni; 90% erau excluşi din societate. Discriminarea organizată împotriva romilor a durat până în urmă cu 40 de ani. Familia mea a jucat un rol important în câştigarea drepturilor romilor din Suedia

A.G.: Cum s-au obţinut aceste drepturi ?
Hans Caldaras: Mişcarea pentru drepturile romilor a început în 1963, fiind iniţiată de o tânără romă, Katharina Taikon, verişoara mamei mele. Nici ea nu s-a putut înscrie la şcoală decât la vârsta de 28 de ani, până atunci fusese analfabetă. După trei ani de şcoală soţul ei, care nu era rom, i-a spus: „Katharina, a venit momentul să lupţi pentru drepturile celorlalţi romi din Suedia!”. Atunci ea a scris o carte care a constituit scânteia unei mişcări care a mobilizat politicienii, presa şi activiştii civici. În final parlamentul şi guvernul a înţeles că romii nu mai pot fi trataţi ca până atunci şi trebuie să le acorde dreptul să se integreze în societate, să aibă casele lor şi să înveţe la şcoală. Asta se întâmpla în 1965. Am început să activez împreună cu Katarina, de la vârsta de 17 ani. De atunci am rămas angajat în problematica romilor. Concertele mele vorbesc despre viaţa mea şi adevărul despre romi. Acum patruzeci de ani în Suedia mai erau hoteluri, restaurante, cafenele unde nu era permia accesul romilor şi acest lucru se indica printr-un semn afişat la intrare. Acum patruzeci de ani romii nu aveau dreptul să frecventeze şcoala. Eu am intrat în clasa întâia la 14 ani, iar mama la 55 de ani ! Incredibil, nu-i aşa ?

A.G.: Ce activităţi desfăşoară centrul cultural pe care-l conduceţi.
Hans Caldaras: Ne străduim să păstrăm cultura romilor şi limba romanes, să organizăm întâlniri între romi şi ne-romii. Vin la noi multe persoane de alte etnii pentru a studia istoria şi cultura romilor. Sediul nostru se află într-o suburbie a Stockholmului, pe o suprafaţă de 5000 de metri pătraţi, unde organizăm expoziţii, concerte, conferinţe, seminarii.

A.G.: Cine finanţează acest centru ?
Hans Caldaras: Municipalitatea Stockhomului. Banii primiţi ne ajung de la un an la altul. Dar reuşim să menţinem în funcţiune centrul cultural.

A.G.: Povestiţi-mi despre activitatea Dumneavoastră în România. Când aţi venit pentru prima oară aici ?

Hans Caldaras: În 2001 am fost invitat de Ambasada Suedeză din Bucureşti şi am vorbit în parlament, printre altele, şi despre integrarea în UE. Atunci am spus că nu e nicio grabă pentru România, care nu era pregătită pentru acest pas. Am spus că intrarea în UE e favorabilă unei minorităţi, dar defavorabilă celor mulţi. Spusele mele au fost primite cu răceală. Şi iată că situaţia actuală îmi dă dreptate. Cred că ar fi trebuit să mai aşteptaţi câţiva ani.

A.G.: Cum vedeţi problema romilor din România şi soluţiile pentru ea ?
Hans Caldaras: În România, ca de altfel şi în Slovacia, Albania, Kosovo, Grecia, Spania şi Italia există romi bogaţi care trăiesc foarte bine, dar şi mulţi romi foarte săraci care o duc foarte rău, se luptă zi de zi să supravieţuiască şi se confruntă tot timpul cu discriminarea. Nu au nicio posibilitate să se realizeze pentru că prejudecăţile sunt foarte puternice. Chiar şi în Suedia există prejudecăţi. În Suedia au venit mulţi romi din alte ţări, inclusiv din România. Cerşesc pe străzi şi în metrou şi strică imaginea romilor…

A.G.: Ei frecventează centrul cultural al romilor din Stockholm ?
Hans Caldaras: Foarte, foarte puţini …

A.G.: Care e explicaţia ?

Hans Caldaras: Probabil că nu ştiu despre existenţa centrului. Sperăm să vină ca să putem să-i ajutăm. Mulţi romi şi ne-romi, care vin din România şi alte ţări mai sărace, îşi imaginează că în Suedia e plină de aur şi avem de toate, că viaţa e grozavă, că e un paradis…Dar nu e adevărat. Şi în Suedia sunt oameni care luptă zi de zi pentru supravieţuire… Dar în comparaţie cu România, Suedia este o ţară foarte bogată.

A.G.: Ce soluţie vedeţi pentru romii din România ?
Hans Caldaras: Educaţia şi răbdarea. Nu poţi pretinde unor oameni excluşi din societate timp de secole, să-şi schimbe mentalitatea în câţiva ani. Este un proces lung. Am văzut ce s-a petrecut în Suedia într-o singură generaţie, dar mai avem mult de lucrat.

A.G.: Însă guvernul suedez a alocat bani pentru ridicarea nivelului romilor.

Hans Caldaras: Da, întrucât în urmă cu 10 ani ni s-a acordat statutul de minoritate, la fel cu evreii, laponii şi alte naţionalităţi, în total sunt cinci minorităţi. Societatea ne acordă sprijin, ne deschide uşile şi nu ne discriminează – oficial. Mai există, totuşi, o discriminare mascată pe piaţa muncii, unde oamenii foarte bine pregătiţi nu obţin o slujbă mai bună întrucât au un nume ciudat sau o piele mai închisă la culoare. E trist…Din acest motiv mulţi romi îşi schimbă numele şi îşi ascund identitatea. Sper să trecem peste asta şi fiecare om să conteze în funcţie de calităţile sale şi nu a numelui sau culorii pielii.

A.G.: Spuneţi-mi câteva cuvinte despre cartea pe care aţi scris-o. Ce reacţie a stârnit ea ?

Hans Caldaras: În 2002 am fost contactat de una dintre cele mai importante edituri suedeze şi rugat să scriu o carte autobiografică. La început am crezut că e o farsă. Mă consideram prea tânăr pentru a-mi scrie memoriile… Dar mi s-a explicat că făceam parte din ultima generaţie de romi suedezi care trăise în corturi şi aveam datoria să relatez cum a fost, pentru ca această parte de istorie să nu se piardă. Mi s-a spus că ceea ce aveam să scriu nu era istoria romilor, ci o parte din istoria Suediei. Am avut la dispoziţie doar 6 luni pentru a scrie, întrucât cartea urma să fie prezentată la Târgul de Carte din Göteborg. Am publicat-o şi a avut un succes enorm. S-au vândut peste 4000 de exemplare, iar peste doi ani au scos o ediţie prescurtată. Cartea „Privirea celuilalt” a fost tradusă şi în România.

A.G.: Ce proiecte aveţi în România ?
Hans Caldaras: Vreau să-i ajut pe romii de aici cu experienţa pe care o am. Cred că oamenii nu trebuie să-şi părăsească locurile natale, numai pentru a supravieţui, pentru a găsi o pâine. Fiecare ţară e responsabilă pentru cetăţenii ei. Romii sunt cetăţeni români, au trăit aici secole de-a rândul, fac parte din România. Nu sunt nişte străini. Strămoşii mei au trăit aici 400 de ani. De 100 de ani familia mea trăieşte în Suedia. Eu sunt suedez şi nimeni nu-mi poate lua ţara. Suedia e ţara mea şi eu sunt parte din ea. Şi asta e valabil şi pentru România, care trebuie să aibă grijă de cetăţenii ei de etnie romă. Să nu-i blameze mereu, pentru că faptele lor au o cauză. Nu încercaţi să rezolvaţi problema fără a-i înţelege cauza. Dacă un popor este discriminat şi marginalizat o perioadă atât de lungă, are prejudecăţi. Mulţi romi şi-au pierdut încrederea în ne-romi considerând că aceştia nu-i fac decât rău. Trebuie să dialogăm pentru că în lume nu există decât o singură rasă: Homo sapiens. Cu toţii avem aceleaşi dorinţe, aceleaşi vise.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.230.119.106