caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Marturii



 

Corupția noastră cea de toate zilele: de astăzi, de ieri, de alaltăieri…

de (28-8-2018)
31 ecouri

 
Dacă în aproape orice stat al lumii existe acte de corupție (lucru vechi de când lumea, nu spun nimic nou) în România … există corupție. Pare același lucru dar nu este. Afirmația “în România există corupție” înseamnă pentru mine că acest fenomen are în România o dimensiune endemică ori, dacă doriți, dimensiunea unui cancer metastazat la aproape toate organele societății.

Am urmărit o dezbatere între membrii actuali ai acum privind corupția. Fiindcă am găsit subiectul mai mult decât oportun, am decis să mă alătur discuției propunându-va mai jos câteva rânduri – nu vreau să fiu pretențios și să le numesc “reflecții”, ar fi poate prea mult.

Pentru moment voi acceptă drept adevărată afirmația “în România există corupție” cu sensul pe care l-am indicat mai sus. Deci, rog pe comentatorii fervenți și motivați să se abțină de la îmi demonstra contrariul. Ceea ce vreau să abordez este o întrebare elementară. De unde această corupție endemică? Și… de când? Dacă e vorba de corupție, este clar, trebuie să fie vorba de politicieni: un grup de persoane cu moravuri “îndoielnice” (în marea lor majoritate, să nu generalizăm) ce ne fac pe toți de bafta… cu actele lor reprobabile de corupție. Această explicație sună simplu și, dacă lucrurile ar fi într-adevăr atât de simple, poate s-ar rezolva cumva… Problema este că fenomenul generalizat de corupție nu se limitează doar la politicieni. Ei reprezintă doar vârful icebergului.

Pentru a înțelege acest lucru, fac încă o remarcă trivială. Marea majoritate a politicienilor au fost la începutul carierei lor politice persoane de rând. Că mine, că Dvs., că mulți alții. Vreo 19 milioane astăzi fiindcă vreo trei patru au emigrat deja… Actualii politicieni au fost într-o „viață anterioară” medici, cadre didactice, ingineri, maiștri. Unii au avut chiar și profesii oarecum mai “liberale” sau „exotice”: prezentatori TV (Dna Firea), bișnițari (Dl. Becali cel cu oile și cu frică de Dumnezeu, nu vărul sau “mafiotul”), poeți (Păunescu), poeți închipuiți fără un dram de talent (Vadim Tudor) etc. Alții, fără absolut nici o meserie declarată pentru simplul motiv că nu le-a plăcut școală și nu au învățat să conjuge verbul “a fi” până la patruzeci de ani – Marian Vanghelie, acum într-o odihnă bine meritată după o carieră politică fulminantă.

Hmm… deci dacă politicienii printre care mișună marii corupți provin din “popor”… întrebarea următoare este când s-au “îndulcit” ei la borcanul cu… dulceață? Imediat după începerea carierei politice? Un pic după… dar cât de după? Și cum au învățat “tainele” acestui ne-lăudabil mod de viață? Această este întrebarea… Dacă înțelegem când s-a metastazat problema, putem încerca un tratament (sperăm nu unul paliativ): chemoterapie, radio terapie, intervenție chirurgicală, tratament naturist cu ciuboțica cucului sau, dacă nimic nu merge, măcar o moliftă a Sfântului Vasile și câteva acatiste…

Teza mea este că ingredientele principale ei le-au “deprins” în sânul societății. Cu mult înainte de a deveni politicieni. Simt că întind prea mult coarda și îmi voi atrage critici vehemente… Dar asta este. Deci, nu este vorba doar de vârful aisbergului – politicienii. Politicienii nu sunt ființe extraterestre teleportate la București și prin împrejurimi de klingonieni: ei sunt “reprezentanții” noștri. Matematic vorbind, ei reprezintă o clasa de echivalentă ce descrie în mod statistic moravurile maselor în același mod în care fracția 1/2 este același lucru cu 2/4, cu 3/6 cu 4/8 etc. (în algebră, se spune că 1/2 este o clasa de echivalentă)

Politicienii cristalizează la nivelul cel mai înalt al piramidei sociale ceva ce marea majoritate a “alegătorului” are deja grefat în fibră lui internă de mulți ani… (încă o dată, afirmația este una statistică). Astfel se explică că vin unii, pleacă alții dar faptele de corupție rămân și se perpetuează. Deci, mă tem că problema este mult mai profundă, problema suntem (statistic vorbind) NOI.

Dare care NOI? Cei de astăzi, cei de ieri, cei de alaltăieri? Pe “noi” cei de astăzi nu îi mai cunosc în mod direct – am părăsit România în 1998. Dar îi cunosc foarte bine pe NOI cei de dinainte de 1998… Deci să vorbim despre “NOI”. În anii 1997- 1998 eram profesor de liceu. Un sfert dintre părinții copiilor din clasa veneau după ore să “discute” cu mine. Adică, știți, D-le Profesor, față mea dă la Drept, poate o lăsați mai ușor cu probabilitățile … și eu am să fiu “atent” cu Dvs.

Mai păstrez încă un carnețel cu numele/profesia tuturor ofertanților: doar un singur consilier local proaspăt privatizat, în rest medici, ingineri, chiar și simpli muncitori. Toți aveau o ofertă pentru mine…

Între 1993 și 1997 eram student… Ce vremuri, tinerele vlăstare ale țării, speranța țării! Doar că tot aproximativ o treime din aceste fragede vlăstare erau deja buruieni în toată regulă: copiau cu nerușinare la examene (bineînțeles, se organiza un “protocol” cu țigări și cafea pentru ca profesorul să fie “înțelegător”). Profesorii universitari aveau în proporție de 90 % lista de prețuri: examen de semestru de analiză matematică – 200 de dolari (americani), examen de an – 500 de dolari etc. Pentru amuzament personal, am compilat în anii studenției un carnețel și cu prețurile fiecărui “dascăl”…

Nici acești profesori nu erau “politicieni”… La medic mita era la ordinea zilei. La popa, la fel. Până și la un amărât ghișeu la prefectură se venea cu “atenția”… Era aceștia … Politicieni? Nu. Nici pe departe…

Dar să lăsăm în urmă perioada de “ieri” post 1989… Și să mai facem un salt în timp: înainte de 1989… Există sau nu corupție în rândul maselor? Cred că știți cu toții răspunsul…Tot ce putea fi “săltat” dintr-o fabrică se “saltă”, după care se schimba cu alte produse săltate de alții dar tot inexistente pe piață… Adică funcționa trocul: ciordeai trei rulmenți, îi schimbai pe un kil de cașcaval tot ciordit și el. Iar despre muncă… Știți zicala: “Timpul trece, leafă merge, noi cu drag muncim”. Deci iată că nici înainte de 1989 marea masă a populației nu a fost ferită de cancerul corupției… Deci nici în perioada comunistă nu stăteam prea bine la capitolul moralitate colectivă… Poate mai înainte? Poate perioada interbelică? Nici vorba. Scandalurile de corupție de la curtea lui Carol al doilea și mita mascată în pierdere la poker cu Ausschnitt, Malaxa, Urdăreanu etc. erau cunoscute de toată lumea… Și iată cum din dezamăgire în dezamăgire ne apropriem de zorii Statului Român… Să ne întoarcem la … “Republica de la Ploiești”, la anii lui Caragiale…? Tot corupție. Și tot generalizată. Și pornea tot de jos în sus nu de sus în jos…

Mi-am epuizat analiză…OK. Am sărit perioada fanariotă… Dorește cineva dovezi că acea societate era coruptă până în măduva? Ca să nu lungesc prea mult articolul, va propun să vizionați filmul Aferim de Radu Jude…

Înainte de perioada fanariotă, lucrurile devin mult mai puțin clare din lipsa de dovezi istorice suficiente… Oricum, indicii există… Tronurile se “cumpărau” de la Înalta Poartă, cuvinte precum “bacșiș”, “peșcheș” și-au făcut intrarea în limba română. Iar domnitorii se schimbau probabil cu cea mai mare frecvența în Europa… Scrierile lui Miron Costin evocă în mod repetitiv trădare, cele ale lui Cantemir evocă în termeni de loc flatanţi un popor iliterat, guraliv, băutor și inconsecvent… Deși îndepărtată, această istorie apare “glorioasă” doar în filmele lui Sergiu Nicolaescu…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Pincu Sfartz: (28-8-2018 la 15:57)

    Excelent,și gând în gând ! […/Mod.]

    Nu ați semnalat faptul concret al decretului de privatizare, care a constituit declanșatorul MARII CORUPTII. Peste noapte, oameni cu poziții sociale nesemnificative au devenit-milionari, nu în lei ajunși niște pincheri pitici, ci în valori reale, pertinente ca atare, în oricare moment !

    Nu ați făcut legătura menționată altundeva chiar de Dvs. între MENTALITATE și CORUPȚIE, dar ați prezentat magistral efectele defectelor de mentalitate!

    Ce-i de făcut ?? Ieri (fig.) DNA (condus de Codruța), ICCJ și Ministerul Public (condus de Augustin Lazăr) -ofereau un început reușit, atacând corupția de la vârf: „Peștele de la cap se împute” – și e normal să se înceapă de la cap. Dar ce te faci cu Iudele cu studii superioare, unii din elita profesionalismului în justiție, care taie capete la comandă, ca niște veritabile slugi mafiote. Ieri capul lui Codruța, mâine capul lui Lazăr și promovarea unei amnistii generale pentru divizii întregi de corupți. Cu mâna unui profesor universitar, care ar merita să fie degradat, pentru că s-a dat cu lupii, și urlă ca un lup-conform cu un proverb scris parcă pentru fenomenul de extindere a corupției de azi (fig.).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Alexandru Leibovici: (28-8-2018 la 16:53)

    @Teodor Burghelea

    Neaşteptată pentru mine enumerarea genurilor de corupţie în învăţământ şi amploarea ei… Nu că n-aş fi ştiut în principiu că aşa ceva există, dar concretizarea m-a impresionat…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Wanda Lucaciu: (28-8-2018 la 18:21)

    Tatal meu nu a fost niciodata membru de partid.
    Cind mi-a venit rindul sa ma faca pioniera, secretarul scolii s-a opus, pt ca noi o sa plecam „la Palestina”. Tata i-a impins citeva sute de lei si m-a facut pioniera.
    Mai tirziu, la aceiasi scoala, mi-a venit rindul sa ma faca utemista.
    Acelasi lucru, dar l-a costat pe tata ceva mai mult.

    P.S. Teo, articolul tau este EXCEPTIONAL!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (28-8-2018 la 19:18)

    Un articol foarte bun.

    > Tot corupție. Și tot generalizată. Și pornea tot de jos în sus nu de sus în jos… (…) Toți aveau o ofertă pentru mine…

    Rupt din viaţă! Seamănă cu ceea ce am încercat să arăt în acest articol.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Pincu Sfartz: (28-8-2018 la 19:41)

    De dragul dreptății Stimate Domnule Victor Manta, trebuie să fac o precizare: Dumneavoastră ați tratat DOAR corupția din perioada comunistă: „….mi-am propus să scriu câte ceva despre corupţia noastră cea de toate zilele şi nopţile din perioada comunistă”-așa cum scrie clar în finalul articolului indicat mai sus, ca „seamănă” cu a Domnului T. Burghelea, iar Domnul Burghelea a analizat perioada post-comunistă, cea despre a cărei corupție, din motive necunoscute-o apărați din răsputeri !

    Cum se spune: „Seamănă-dar nu răsare !”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (28-8-2018 la 20:23)

    D-le Burghelea! Puteti identifica aproximativ perioada sau data cand coruptia a devenit „obiceiul pamantului”? Dupa cum mentionati coruptia nu a inceput cu regimul comunist. Era in floare mult inainte sub regimurile „democratice. Ca atare e ceva inascut in mintea romanului. Nu cred acesta este cazul. In Imperiul otoman era prevalent precum si in regimurile din Extremul Orient. Poate ca este un daum in firea omului deci este greu de extirpat.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (28-8-2018 la 21:27)

    @Pincu Sfartz

    > (…) iar Domnul Burghelea a analizat perioada post-comunistă, (…).

    Dl. Burghelea este mai tânăr decât mine, motiv pentru care ne referim la perioade diferite. Experienţele noastre nu sunt însă mult diferite. Comparaţie:

    – Dl. Burgheleã: „La medic mita era la ordinea zilei”.

    – Eu: Cea din urmă (soacra mea – vm), de exemplu, pasa pachete de Kent unui profesor doctor stomatolog de la facultatea de specialitate (…). (…) nu am nici o idee despre cum, când şi cu cât a fost răsplătit doctorul şi personalul dintr-un spital, pentru ca să fiu tratat de hepatita mea B (…).

    > (…) perioada post-comunistă, cea despre a cărei corupție, din motive necunoscute-o apărați din răsputeri (…).

    Partea cu apăratul este o invenţie de-a dv. Corupţia e corupţie, e corupţie, e corupţie şi loveşte majoritatea oamenilor. S-a ajuns până acolo că În comunism mamele realiste îşi măritau fetele frumoase cu vânzători din magazinele de carne şi nu cu nişte amărâţi de ingineri…

    Dl. Burghelea scrie: „Nici acești profesori nu erau “politicieni”… La medic mita era la ordinea zilei. (…) Politicieni? Nu. Nici pe departe…”.

    Aceasta pare scris în atenţia dv., ca şi: „Tot corupție. Și tot generalizată. Și pornea tot de jos în sus nu de sus în jos…”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Pincu Sfartz: (29-8-2018 la 07:12)

    @Manta Victor

    Oricum ai analiza-o corupția, ea tot este un procedeu de cumpărare-vanzare. Cineva vinde ceva, altcineva cumpără. Charlie a făcut o remarcă valabilă: „Este un dat al omului !”

    Prețul face diferența. Există în comerț noțiunea de „pret cinstit”. Acest pret cinstit presupune un profit rezonabil, dar care lasă loc și pentru abuzuri.
    Numim corupție atunci când cumperi ceva care îți aparține de drept, când iei ce nu ți se cuvine, categorie în care limita de sus este hoția ca atare. Deci corupția = hoție.

    În politică însă, te aștepți ca un politician să manevreze marfa specifică politicii – PROMISIUNI. Specific României este faptul că politicienii noștri nefăcând „politica cinstită”, folosesc politica doar pentru a fura, a-și însuși pe nedrept valori care aparțin altora sau mai freqvent-își băgă mâna în averile obștești.

    Corupția deci este un fenomen omniprezent, nu poate fi eradicată nicicum și nicicând, ea poate fi doar diminuată.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Teodor Burghelea: (29-8-2018 la 08:18)

    @ P. Sfartz

    „Oricum ai analiza-o corupția, ea tot este un procedeu de cumpărare-vanzare. Cineva vinde ceva, altcineva cumpără. Charlie a făcut o remarcă valabilă: „Este un dat al omului !”

    Ma tem ca nu sunt in totalitate de acord cu aceasta afirmatie… Se poate vinde si cumpara in mod corect, nu neaparat prin mijloace frauduloase, prin furt, trafic de influenta etc… Deci ma tem ca nu sunt de acord cu afirmatia „Este un dat al omului !”…

    Daca ar fi adevarata aceasta afirmatie… atunci ce ne facem, de exemplu, cu … Japonia? Japonia este un paradis capitalist unde totul se vinde, se cumpara etc.. dar nu stiu sa exceleze prin acte de coruptie… Statistic vorbind, societatea japoneza este una dintre cele mai oneste din lume…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Alexandru Leibovici: (29-8-2018 la 12:42)

    @Teodor Burghelea

    PMJI

    > … nu sunt in totalitate de acord cu aceasta afirmatie… … Se poate vinde si cumpara in mod corect, nu neaparat prin mijloace frauduloase…

    Dar nu cred că dl. Sfartz a spus, sau a lăsat să se înțeleagă, că în orice vânzare/cumpărare este implicată o corupţie.

    Dânsul a spus: „corupția… este un procedeu de cumpărare-vanzare”, adică corupția este o specie, un exemplu, de vânzare/cumpărare.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Pincu Sfartz: (29-8-2018 la 12:43)

    Aveți dreptate ! Diferența o face EDUCAȚIA, extinsă aproape în totalitate în Japonia, și care lipsește (sunt tentat să repet după Caragiale – „cu desăvârșire”!) în România!

    Educația (lipsa ei) este cea care măsoară gradul de corupție.

    Cine poate spune câte procente din valoarea reală a unui produs/serviciu-reprezintă o cotă „cinstită” de profit?

    Acest procent nu poate fi determinat nici după „nevoi”, nici după „capacitate”, nici după sistemul de „retribuții după gradați și vechime”, nici după un procent fix-batut în cuie. Este un ne-determinant.

    Poate spune cineva ce nu se „cumpără și vinde” în România de azi ?

    Așa a fost înțeles și aplicat capitalismul post-revoluționar! A fost îmbrățișat cu ambele mâini, chit că a lăsat ruine și cenușa din tot ce au creat două generații ghinioniste, care au trăit în perioada comunistă.

    Câtă dreptate aveau soldații sovietici, care spuneau despre Romanía: „Niet kultura”!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (29-8-2018 la 16:12)

    @Pincu Sfartz

    > Educația (lipsa ei) este cea care măsoară gradul de corupție.

    Educaţia în materie este ce se învaţă privind în jur şi trăind printre oameni. Un antidot poate fi ceea ce se numeşte „cei 7 ani de acasă”, dar depinde în ce casă.

    > Cine poate spune câte procente din valoarea reală a unui produs/serviciu-reprezintă o cotă „cinstită” de profit? Acest procent nu poate fi determinat nici după „nevoi”, nici după „capacitate”, nici după sistemul de „retribuții după gradați și vechime”, nici după un procent fix-batut în cuie. Este un ne-determinant.

    Preţul unui produs, stabilit de cel care îl vinde, este preţul maxim pe care vânzătorul crede că îl poate obţine pe piaţa liberă pentru produsul său. Cu cât are un produs mai deosebit şi mai dorit, cu atât poate obţine mai mult.

    Un exemplu sunt smartphones Apple.

    > Câtă dreptate aveau soldații sovietici, care spuneau despre Romanía: „Niet kultura”!!

    Iată cine erau purtătorii de cultură ai d-lui Sfartz, soldaţii sovietici şi cizmele lor! Ne întoarce la propaganda stalinistă a anilor de după ocuparea României de marele Urs. Adevărata lor cultură era concentrată în „Davai ceasî”.

    Pentru cei interesaţi, o pagină filatelică proprie, intitulată „The Liberation: Davai Ceas”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Teodor Burghelea: (31-8-2018 la 15:13)

    @ Charlie

    „D-le Burghelea! Puteti identifica aproximativ perioada sau data cand coruptia a devenit „obiceiul pamantului”? Dupa cum mentionati coruptia nu a inceput cu regimul comunist. Era in floare mult inainte sub regimurile „democratice. Ca atare e ceva inascut in mintea romanului.”

    Bineinteles ca nu pot identifica cu precizie perioada. Poate in primul rand pentru ca nu sunt istoric, deci imi lipsesc instrumentele specializate in acest sens. Traditia orala asociaza apexul coruptiei cu perioada fanariota. Poate asa o fi fost, poate nu. Perioadele anterioare sunt mult mai putin documentate. Dar ce se stie cu siguranta sunt cateva lucruri. Istoria romaneasca este una atipica. Un ev mediu prelungit si lipsit de o identitate statala cu adevarat puternica (domnille se schimbau la deceniu, militar erau aproape in permanenta vasalii cuiva). Epoca moderna a dat startul la „imprumuturi”. Personajele reprezentative ale natiei aduceau ceva fie de la Berlin, fie de la Paris, fie de la Viena.

    Unul langa altul, aceste lucruri indica o forta statala relativ moderata – deci vulnerabilitate. Greu de construit o identitate culturala puternica in aceste conditii. Si, nici nu s-a intamplat. Asa ca ne-am trezit in limba romana vorbita cu expresii de genul „fa-te frate cu dracu ca sa treci punte” si in folclor cu … primii „smecheri”. Ma explic. Cel care reuseste sa-si pacaleasca adversarul devine erou in multe din basmele romanilor. Sau cel care „calca pe boier”, adica haiducul care nu era pana la urma decat un … lotru.

    Unde ramasasem? Da, istorie atipica dominanta in permanenta de slabiciune. Paradisul jumatatilor de masura – omul face orice ca sa supravietuiasca. Un fel de subrezime a identitatii culturale. Sa fie caracteristica situatia romanilor? Nu, nu cred. Eu nu cred in gene culturale si clisee de genul „evreii sunt lacomi”, „rromii sunt hoti”. Este cred caracteristica societatilor „tinere” si „vulnerabile” pentru perioade indelungate de timp. Societatilor ce au facut trecerea de la toaleta in fundul curtii la epoca moderna ceva prea repede…(in literatura s-a intamplat la fel, dar cineva a gasit o „gaselnita” inteligenta: „arderea etapelor”). In concluzie… am ars etapele pana… Pana aici.

    Deci ma opresc aici si va recomand cu caldura doua carti ale istoricului Lucian Boia:

    De ce este Romania altfel?
    Cum s-a romanizat Romania

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Teodor Burghelea: (31-8-2018 la 15:31)

    @ A. Leibovici

    „Neaşteptată pentru mine enumerarea genurilor de corupţie în învăţământ şi amploarea ei… Nu că n-aş fi ştiut în principiu că aşa ceva există, dar concretizarea m-a impresionat…”

    Eu am stiut nu numai in principiu ci pe propria piele fiindca traiam aceasta realitate zi de zi. In invatamant, doresc sa spun. Rezultatul s-a vazut peste ani. Doctorate plagiate si un loc deloc onorabil in lumea academica europeana (ma limitez la Europa).

    Astazi, o analiza sumara in Thomson Web of Science sau Scopus arata ca Romania este codasa in lumea academica.
    Dar … lucrurile nu incepeau la nivel „academic” (ghilimele fiindca in Romania nu prea exista asa ceva precum mediu academic) ci … de la gradinita. Ca sa ajungi in „clasa buna” (daca se poate fara „tigani” – ah, da, rasismul ancestral, era parte a povestii dar sa nu incurc subiectele) ca sa fii coleg cu copii „de familie buna” (influenti, cu „relatii”) pana la liceu unde trebuia sa „ajungi” la cel mai tare meditator (care nu declara sumele incasate pe langa salariu, sume enorme, cam 100 de meditatii pe saptamana – deci era un hot ce se facea vinovat de evaziune fiscala – frumos model!) pentru a „reusi” la facultate. Dupa care la facultate unde se incasau adevearatele sume… Ei… si de aici… Doctorat! Ctrl+P.

    Dupa cum am scris, imi amintesc am inca notate preturile „practicate” la fiecare examen (foarte putini universitari se „retineau” de la borcanul cu dulceata)…

    Nimic din ce am scris nu a fost inventat si nici interpretat intr-un mod exaltat. Asta a fost.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Pincu Sfartz: (3-9-2018 la 13:00)

    @ Victor Manta
    Din cand in cand Va lipseste simtul umorului,ca in cazul de fata,cand ati inteles mot a mot exprimarea cu „niet cultura !”
    Fraza Dvs. : „Iată cine erau purtătorii de cultură ai d-lui Sfartz, soldaţii sovietici şi cizmele lor! Ne întoarce la propaganda stalinistă a anilor de după ocuparea României de marele Urs. Adevărata lor cultură era concentrată în „Davai ceasî”.imi atribuienecuvenit ,obraznic,sfidator, cultura soldatilor sovietici,( nu toti!), a caror urmasi sunt incultii politicieni romani ai PSD-ului-exact aceia pe care ii aparati sistematic ? „Rade harb de oala sparta” !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (3-9-2018 la 21:37)

    @Pincu Sfartz

    > „Davai ceasî”.imi atribuienecuvenit ,obraznic,sfidator, cultura soldatilor sovietici,( nu toti!), (…).

    Un alt atribut bine cuvenit pentru aşa zişii soldaţi sovietici eliberatori era: „violator”, în România şi în alte părţi.

    „Aleksandr Solzhenitsyn took part in the invasion of Germany, and wrote a poem about it: Prussian Nights: „Twenty-two Hoeringstrasse. It’s not been burned, just looted, rifled. A moaning by the walls, half muffled: the mother’s wounded, half alive. The little daughter’s on the mattress, dead. How many have been on it? A platoon, a company perhaps? A girl’s been turned into a woman, a woman turned into a corpse. . . . The mother begs, „Soldier, kill me!”.”. https://en.wikipedia.org/wiki/Rape_during_the_occupation_of_Germany

    > „Din cand in cand Va lipseste simtul umorului,ca in cazul de fata,cand ati inteles mot a mot exprimarea cu „niet cultura !”.

    Înainte aţi scris: „Câtă dreptate aveau soldații sovietici, care spuneau despre Romanía: „Niet kultura”!!”. E foarte „umoristică” această „dreptate” atunci când ne amintim de ce „cultură” au adus cu ei…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Stefan N. Maier: (9-9-2018 la 14:21)

    În opinia mea, din păcate, unul dintre motivele corupţiei endemice din România este permanenta dispariție a capetelor. Prin tăiere, începând din vremurile colonizării romane, prin influenţa culturii bizantine în timpul domniei fanariote, prin umilire și tortură în timpurile comunismului forţat şi, în fine, prin emigrare în ultimele decenii.

    O altă remarcă asupra originilor corupţiei pe care aş vrea să o fac, este subtil legată de prima în sensul că unde există capete există creativitate, valoare, entuziasm de a munci şi plăcere de a dobândi ceva în mod cinstit, în stimă faţă de sine, prin forţe proprii. Dar unde capetele sunt inundate mai degrabă de invidie faţă de bunurile create de alţii iar stima faţă de sine şi curajul sunt „la pământ”, ceea ce vine oricui dintre cei atinşi de acest flagel în minte imediat este furtul. Corupţia este furt.

    Fac însă distincţie între a încerca să corupi şi a da un bacşiş unui chelner sau unui frizer. Cei care încearcă să amestece aceste lucruri au nevoie de o clarificare…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 1

  • Teodor Burghelea: (11-9-2018 la 17:03)

    @ Stefan N. Maier

    Nu sunt sigur ca am inteles corect ecoul Dlui Maier de mai sus. Dar, voi presuppone ca … da, deci imi voi permite sa commentez.

    „În opinia mea, din păcate, unul dintre motivele corupţiei endemice din România este permanenta dispariție a capetelor. Prin tăiere, începând din vremurile colonizării romane, prin influenţa culturii bizantine în timpul domniei fanariote, prin umilire și tortură în timpurile comunismului forţat şi, în fine, prin emigrare în ultimele decenii.”

    Spatiul romanesc a avut de-a lungul istoriei cam acelasi (adica raportat la numarul de locuitori) numar de „capete” ca orice alta natie. Eu nu cred intr-o gena a „inteligentei” ce este dominanta in cazul unui grup etnic si recesiva in cazul altui (sau altor) grup (grupuri) etnic (etnice).

    Deci, revenind la „capete”, istoria romaneasca abunda de astfel de „fenomene” – taiate sau nu.

    Si iata si un exemplu, celebru si intrat in randul sfintilor „martiri”. Constantin Brancoveanu. Porelclit de otomani „Altan Bey” (beyul aurului). Si-a pierdut capul. Aici Biserica uita sa explice de ce… Tradare. Capul sau sfintit ulterior l-a dus la a incheia tartare de alianta cu dusmanii Portii fata de care era vasal… In plan local, campion al coruptiei, dari exagerate, spoliere. Dar… era un „cap”. Brancoveanu a fost un maestru al vorbei cu dublu sau triplu sens, al deceptiei si al… tradarii. Desi poseda un cap fenomenal.

    Toate celelalte canalii ce au urmat erau si ele … „capete”. Carol al doilea, Zelea Codreanu, Nae Ionescu, Mircea Eliade. Toti „capete”, toti implicati politic si … toti canalii. Dupa care … Gheorghiu Dej. Un strateh fin, un complotist de calibru, o persoana supr inteligenta. Dar tot o canalie. Sa nu o uitam pe Ana Pauker – fiica de rabin. Cunoscatoare fina a Talmudului, a mai multor limbi etc. In mod clar un „cap” – doar ca a lasat o dira groasa de sange in istorie.

    Si… Ceausescu. Tot un „cap” si el. Putin educat (in sens academic) dar super intemigent si posesor al unei inteligente rurale si al unui instinct politic desavarsit – isi elimina oponentii chiar inainte ca acestia sa inteleaga ce se intampla.

    Iata deci ca am enumerat cateva personalitati ce aveau „cap” dar…. Iata in final si teza mea. Capete am avut si avem (la fel ca orice alt grup etnic, nici in plus nici in minus) coloana noastra vertebrala nu este insa completa. Spatiul romanesc a pierdut, in viziunea mea, pariul moralitatii. Noi, suntem in mare majoritate „capete” (inteligenti) dar dam cu batul in balta atunci cand e vorba de judecati morale elementare. Ceea ce ne face … canalii simpatice si educate dar… canalii.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • CHARLIE: (11-9-2018 la 23:37)

    Mica corectie. Ana Pauker nu era fiica de rabin ci de „sohet” unul care taie gaini si ale animale pentru a le face kosher. Fratele ei Rabinsohn a fost un om distins profesor de ebraica.

    Intrebare: Patriarhul Romaniei si Prim Ministru Miron Cristea, antisemit feroce, a fost un cap? A introdus legile rasiale in Romania!

    Unde a fost cap si tot vai de picioare!!!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Stefan N. Maier: (12-9-2018 la 03:24)

    Mărturisesc, nu mi-a venit în minte să-i consider „capete” pe cei enumeraţi succint de Teo Burghelea. I-am considerat pur şi simplu canalii.

    Cred, sunt sigur, că am vrut să exprim prin „capete” un concept de oameni gospodari, binevoitori, lideri în comunitate, animaţi de spirit pentru dreptate şi respect. Acest tip de om a fost în România strivit sub tăvălugul istoriei, izolat sau şi-a luat lumea în cap. Nu pledez pentru nici o diferenţă bazată pe origini etnice.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Victor Manta: (12-9-2018 la 04:52)

    Dl. Burghelea a scris: ” Noi, suntem in mare majoritate „capete” (inteligenti) dar dam cu batul in balta atunci cand e vorba de judecati morale elementare. Ceea ce ne face … canalii simpatice si educate dar… canalii”.

    DEX: CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic.

    Nu ştiu cum se face, dar constatarea generalizată de mai sus nu se potriveşte la prietenii şi cunoştinţele bune pe care le ştiu din România. Se pare că am fost foarte norocos.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Teodor Burghelea: (12-9-2018 la 10:09)

    @ Victor Manta

    Admit ca formularea mea implica un anumit de generalitate (asupra caruia voi reveni mai jos) dar nu exclude sub nici o forma posibilitatea de a avea prieteni ce nu corespund descrierii. Deci, da, intr-un fel ati avut noroc. Si eu am avut dar numai in cateva cazuri pe care le pot numara pe degete. Trendul statistic al societatii pe care am cunoscut-o eu si care, pentru a-l parafraza be Dl Maier, m-a facut sa-mi iau lumea in cap era altul. Statistic, marea majoritate a celor din jur incerca „sa se descurce” adica sa „fenteze” intr-un mod sau altul legile morale. Sa „aiba relatii”, „sa rezolve probleme” etc. Statistic vorbind (insist inca o data asupra acestui concept) moralitatea si seriozitatea nu valorau nici cat o ceapa degerata – problema fundamentala era supravietuirea si „descurcatul”.

    Dar sa revin la nota generalizatoare pe care ati remarcat-o cu promptitudine. Inteleg perfect pericolul generalizarilor si usurinta cu care se poate aluneca in ridicol si desuet. In cazul de fata, mica mea analiza istorica m-a adus la concluzia ca, statistic vorbind, moralitatea nu a fost de secole punctul forte al romanilor. Revin inca o data la exemplul dat din folclorul romanesc. Faptul ca un personaj trece drept pozitiv fiindca este „smecher” si-si pacaleste adeversarul (personajul negativ al basmului, desigur) este mai mult decat simptomatic. La fel sunt si expresii de genul „fa-te frate cu dracu ca sa treci puntea” etc. Desi sunt pasionat de foclorul universal si basme si legende provenind din diverse parti ale lumii (din China, Persia, Arabia, Turcia, Tadjikistan, Germania, Olanda etc) cu greu am gasit un personaj asemanator lui Ivan Turbinca (care a inselat Moartea si i-a deceptionat si pe Sfantul Petru si pe Dumnezeu insusi) sau Miu al Florilor (un mic „smecheras” din peroioada fanariota care insela si-si deceptiona adversari). Persoanjul poate cel mai aproprioat de acest standard moral este Nastratin Hodgea dar asemanatoarea este doar partiala- Nastratin nu era un personaj in totalitate duplicitar ci un amestec de „smecheras” si filozof deci destul de departe de Ivan Turbinca.

    Dar, in finalul explicatiilor privind periculoasa generalizare pe care ati semnalat-o, sa ne uitam la clasele de echivalenta ale mentalitatii colective, politicienii. Persoanele cele mai vizibile si cei care, statistic vorbind, ne reprezinta. Cate cazuri de plagiat de teze de doctorat? Cate tertipuri politice incluzand manipulare, dezinformare etc? Exista vreun echivalent al mediei morale ale politicienilor nostri in Europa? Eu nu cred. Au existat si politicieni onesti? Da, dar ei veneau din alta lume si lumea reala i-a taxat dupa cum „meritau”: ma gandesc aici la Corneliu Coposu ce nu avea alt defect in afara de a fi o persoana in varsta sau la Ion Ratiu ce avea si un alt „defect”” in afara varstei – era bogat, traise in Marea Britanie si se purta la papion.

    Iata ca, in afara exemplelor istorice, ale celor din folclor, o analiza statistica a politicienilor nostri in ultimul veac si mai inainte pare sa conduca la aceeasi idee: moralitatea in final a avut si are valoarea unei cepe degerate. Desi, dupa cum ati spus si va cred, exceptii de la media statistica pot exista. Daca nu si-au luat inca lumea in cap.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • CHARLIE: (13-9-2018 la 19:02)

    De cate ori citesc despre situatia din Romania imi reamintesc de Caragiale pe care l-am citit in copilarie. El spunea: la Iasi toti falitii sunt straini, s’avem si noi falitii nostri!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Pincu Sfartz: (14-9-2018 la 06:05)

    A mai existat în istorie un model asemănător cu imoralitatea goanei după înavuțire rapidă românească ! „Goana după Aur” din Vestul sălbatic al Statelor Unite.

    La nivel de rând-cetățenesc. Dacă însă e vorba de pătura politicienilor, deosebirea de moralitate se află în punctele extreme. În România post-decembristă „politicienii” nu sunt politicieni! Sunt, sau au devenit, hoți ordinari și mincinoși prin programele lor politice, de o asemenea magnitudine de „îngheață apele”. De ce oare atâta fervoare în Parlament pentru apărarea lui Dragnea și Tăriceanu? Crede cineva că o fac din dragostea si respect pentru „marii conducător”???

    Asss..! Este solidaritatea de breaslă a hoților și pungașilor ordinari!

    Apărând corupția „conducătorului”, acești”politicieni” se protejează față de dreapta pedeapsă ce-i așteaptă pentru propria corupție.

    Cum poți compara actele politice românești, care îndoaie justiția la un unghi de 180 de gradepe sensul contrar dreptății-cel care protejează fărădelegea-cu măsurile politice de drept civil american, care a dus la exercitarea dreptății în cucerirea terenurilor agricole din Vestpână la limitele biologice naturale- de eliminare din cursă a celor slabi ! Ce este mai cinstit decât un concurs „sportiv” pe principiul „primul sosit” la finish? Au fost prototipurile tenderelor de azi, a celor desfășurate cinstit,nu ca simulacrele bazate pe mărimea „comision-ciubucului” din tenderele postrevoluționare din România ! Comisioanele au ajuns la nivele de 30% din profitul realizat(un profit bazat pe ocolirea legilor fiscale,și enorm de mare-în consecință).

    Par example, neplata accizelor la vânzarea „pe sub mână” a benzinelor fabricate după un brevet de al meu,făcut „împreună” cu un director general, atingea un profit de 70% din costul produsului finit ! Eu m-am ales doar cu plata minimală a proiectului, iar Iacubov a câștigat miliarde de lei ! Asa a pățit și Iliescu, „a rămas cinstit și sărac”, dar privatizările conforme cu legislația zămislită de el a îmbogățit peste noapte mii de politicieni-necinstiti.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 2

  • Victor Manta: (14-9-2018 la 11:18)

    „Goana după aur” a fost un fenomen de societate complex care a pornit de la o descoperire reală şi anume cea a aurului din California în 1848. Multe lucruri interesante pot fi aflate rapid din articolul acesta din Wikipedia.

    A compara acest capitol din istoria SUA cu ceea ce s-a întâmplat în România contemporană mi se pare o încercare pernicioasă.

    Aş mai menţiona că zeci (sute?) de mii de cetăţeni au creat, din proprie iniţiativă şi ocolind corupţia, firme private care au satisfăcut şi continuă să satisfacă cerinţele populaţiei. Aceasta se întâmpla concomitent cu prăbuşirea rapidă a economiei socialiste planificate, aducătoare de lipsuri şi mizerie pentru marea majoritate a populaţiei, plus multă corupţie, din motive cunoscute.

    Pe un antreprenor privat, care lucrând pentru el lucra şi pentru tine, în condiţiile în care „piaţa” era bine „aprovizionată” (concurenţa liberă face minuni), nu aveai de ce să-l corupi în calitate de client, el fiind cel care era dornic să te servească.

    Despre meritele celor din mediul privat care au făcut din România o ţară mai bună de trăit şi una mai prosperă nu se pomeneşte, ci doar ad nauseam despre România hoţilor şi corupţilor!

    Băgându-i pe toţi în acelaşi cazan de smoală fumegândă, este mai uşor să-i controlezi de sus şi lateral, să-i manipulezi, înjuri, calci în picioare, dispreţuieşti, arăţi cu degetul, până când nu se mai recunosc şi ajung să se scuipe singuri.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Pincu Sfartz: (14-9-2018 la 13:46)

    Cine i-a băgat în aceiași oală pe toți privatizații ? Nici gând de așa o blasfemie !

    Este vorba de corupție și corupții mari, cei care au furat pe cai ocolite si hoție din averea națională.

    Domnul Manta a luat-o pe „arătură” sugerând „aceiași oală” !

    Este o manevră propagandistică destinată provocării comentatorilor, în locul recunoașterii marilor corupți din PSD ! Nu ține !

    Știe cineva cum s-a îmbogățit Năstase? A crezut cineva că „are” de la mătușa lui ?

    Eu știu că pe timpul când el „conducea”, rafinăria Dărmănești (valoare reală peste 500 milioane $ SUA) a fost vândută lui Iacubov cu… 2 milioane de lei-Roni, pe care nu a plătit-o decât în mica parte, prin asigurarea cu calculatoare și echipament de automatizare a unui singur reactor, și care automatizare în final nu a fost folosită, deoarece a creat un pericol de explozie !

    O mică parte din marii corupți au dosare de corupție, majoritatea lor au știut să speculeze legea strâmbă a privatizării și hălăduiesc de bine, în prezent.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (14-9-2018 la 17:31)

    Îi propun d-lui Sfartz să definească ce se înţelege prin „corupție și corupții mari”.

    Apoi să aplice definiţiile sale la deciziile judecătoreşti definitive referitoare la dl. Dragnea, nu că mi-ar păsa mie de dânsul în mod special, ci pentru că este un caz cunoscut, la care dl. Sfartz se referă în permanenţă când vorbeşte despre corupţia din România.

    Scrie dl. Sfartz: „Știe cineva cum s-a îmbogățit Năstase? A crezut cineva că „are” de la mătușa lui ?”.

    Iată ce scria însă presa vremii: „Adrian Năstase a fost achitat definitiv în dosarul „Mătuşa Tamara”, potrivit unei decizii definitive de luni a completului de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Iniţial, fostul premier Adrian Năstase a fost achitat, în 15 decembrie 2011, de către un complet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru faptele de corupţie imputate de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA)”. Sursa.

    Şi dacă tot i-am sugerat subiecte ce continuă cele afirmate de dânsul, îl invit pe dl. Sfartz să-mi spună cum trebuia să fac acest lucru fără să provoc scoaterea numelui său din rubrica „Ecouri recente”.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Pincu Sfartz: (15-9-2018 la 04:22)

    Cu toate achitările intenționat scoase în față de Dvs., Năstase – un prim -ministru a făcut pușcărie -„zdup’ alături de hoți și găinări de rând !

    L-a mai apărat, alături de Dvs. și iubitul Dvs. Tv-Antenă 3, sursa inspirațiilor Domniei Voastre, cu niște afirmații de-a dreptul antisemite, făcute de Mândruță, solicitat să viziteze galeria de tablouri din casa lui Năstase (cea cu 3 etaje!):
    „Năstase are multe tablouri, dar făcute de ..niște evrei..”…. !

    Cine sunt acei „niște evrei”, a căror tablouri le-a văzut atunci toată țara?? : Brauner, Chagall, Iser, Luca, Modigliani, Pisarrro, Rosenthal, etc !!

    Dacă nu de la mătușa Tamara, atunci de unde bani prntru tablorile făcute de „niște evrei” ?? Le-a cumpărat cu un „pol” (denumire pentru bancnota de 20 lei) de pe Lipscani ? Cu salariul său de „funționar” la „primărie”.

    Cu asta Vă răspund și la întrebarea Dvs.: „ce se înţelege prin „corupție și corupții mari”.

    Sunt două categorii de mari corupți:

    1. Foști funcționari de stat, cu rang înalt, pe timpul lui Ceaușescu, (generali și colonei de Securitate, directori cu rang înalt lipiți deja bine de borcanul cu miere al statului), care aveau deja „cheag”-cum sunt Voiculescu, Patriciu, Tăriceanu, Nicula, etc., par exaemple, și:

    2. Parveniții de moment care, neavând nimic, prin hoție și șmecherie au pus mâna pe averi inconmenșurabile cu salariul lor anteriore… de 1100 lei- a unui funcționar de la aprovizionare, aici sunt majoritatea marilor corupți, exemplu Iakubov, Hrebenciuc, Cășuneanu, Becali, șefii clanurilor de rromi, etc.

    De „printip”, marii corupți nu pot justifica averea lor imensă.-în niciun fel, nemaivorbind de banii ținuți în străinătate și achitițile de proprietăți imense-case, livezi, terenuri, etc.-tot in strainatate !

    Goana după bani și averi nemeritate- excludem procentul foarte redus dintre cei care s-au îmbogățit cinstit, prin muncă și talentul lor – nu cunoaște limite morale, de la mită,trafic de influență, distrugere, acte false, tâlharii, etc. totul în slujba interesului strict personal.

    Și majoritatea politicienilor noștri, unii chiar din clasa marilor corupți, participă la acest jaf la scară națională, prin adoptarea unei legislații în favoarea corupției, de exemplu: legea privatizării, legea votată anul trecut a neconfiscării averilor, și cel mai recent procedeu de susținere a corupției-modificarea radicală a Codului Penal, care va stimula corupția, în loc să o combată.

    A fost evidență bucuria cu care Dragnea a declarat alaltăieri, în public, ca: „DNA NU MAI EXISTĂ !!”

    Referitor la rubrica „ecouri recente” eu am retinut si sustinut propunerea Domnului Maier: „sa fie afisate titlul si numele celor care au scris ultimele doua comentarii” !

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (15-9-2018 la 18:03)

    >Sunt două categorii de mari corupți: (…)

    Nu e o definiţie, ci vorbe multe sărăcia omului.

    Aşa cum m-am aşteptat, Dl. Sfartz n-a scos o vorbuliţă despre marea corupţie a d-lui Dragnea, deşi îl tot scoate în faţă ca mare corupt.

    > Cine sunt acei „niște evrei”, a căror tablouri le-a văzut atunci toată țara?? : Brauner, Chagall, Iser, Luca, Modigliani, Pisarrro, Rosenthal, etc !!

    Eu nu le-am văzut. Unde pot fi văzute, sau citit ceva despre ele, deoarece asemenea lucrări nu cred că s-au evaporat? Apropo, despre care „evreu Luca” este vorba?

    Dl. Sfartz tot dă explicaţii despre „mătuşa Tamara” a d-lui Năstase, deşi i-am citat că: „Adrian Năstase a fost achitat definitiv în dosarul „Mătuşa Tamara”, potrivit unei decizii definitive a completului de cinci judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.

    Apropo de cele scrise de dânsul: „Referitor la rubrica „ecouri recente” eu am retinut si sustinut propunerea Domnului Maier: „sa fie afisate titlul si numele celor care au scris ultimele doua comentarii” !”, eu nu sunt la curent cu această propunere. Când a apărut?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Pincu Sfartz: (16-9-2018 la 13:00)

    Afirmația lui Năstase că a primit de la „mătușa Tamara”-viza o avere de aproximativ 1 milion de Euroi ! De unde ar fi avit mătușa o asemenea sumă?

    Chiar vreți să fiți la curent cu toate cele? De ce nu faceți un SRL-agenție de presă? Sau Vă temeți de concurență cu Antena 3 sau cu RTV?

    În privința propunerii Domnului Maier, o să parafrazez spusele lui Solomon: „Este lucruri care apar și este lucruri care dispar” !! Dar propunerea a fost.

    Sunteți în stare să apreciați valoarea moşiei lui Dragnea-cea din România, cea care ați văzut-o la televizor, și ridicatā dîn salariul unui funcționar la stat (chiar inginer fiind !). Dar de presupusa moșie din Brazilia ați auzit?. Il doriti pe Dragnea-„sarac si cinstit” ca Iliescu?

    Cât privește pictorul Luca Gherasim (născut Zalman Locher), Dvs. care Vă ofuscați când nu știți totul, ați comis o mare greșală, că nu v-ați repezit la sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Gherasim_Luca

    Așa cum aveți Dvs. un Hobby cu timbrele, eu Vă depășesc cu cele două hobby-uri ale mele: strungul și pictura ! (nu colecționar, ci amator de cunoaștere) cine poate primi comision sub formă de tablouri celebre, cum probabil că s-a întâmplat la marii corupți !!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 1

  • Victor Manta: (16-9-2018 la 19:15)

    @Sfartz Pincu

    > Afirmația lui Năstase că a primit de la „mătușa Tamara”-viza o avere de aproximativ 1 milion de Euroi ! De unde ar fi avit mătușa o asemenea sumă?

    Chiar aşa, de unde? Păi să ne uităm pe web şi să vedem ce găsim acolo.

    Conform unor documente prezentate de Sorin Teşu reieşea că suma de 400.000 de dolari provenea din vânzarea unor bijuterii, tablouri şi a altor bunuri de valoare de către mătuşa Danei Năstase, Tamara Cernasov, care avea împuternicire în contul personal al Danei Năstase, deschis la Bank Austria Creditanstalt. Astfel, s-a născut legenda mătuşii Tamara, care ar fi murit, în 2005, la vârsta de 91 de ani şi care ar fi lăsat moştenire milioane de euro familiei Năstase. Sursa.

    Deci era vorba de 400K dolari inventaţi, care nu se potrivesc nicicum cu 1 milion de euro vehiculaţi de dv.

    Să ne amintim şi de cele scrise de dv. înainte, legat şi de averea zisă de 1 milion de euro, că „cele două hobby-uri ale mele: strungul și pictura ! (nu colecționar, ci amator de cunoaștere)”:

    Cine sunt acei „niște evrei”, a căror tablouri le-a văzut atunci toată țara?? : Brauner, Chagall, Iser, Luca, Modigliani, Pisarrro, Rosenthal, etc !!

    Doar atât să fi făcut tablourile lui Chagall, Modigliani, Pisarro, plus etc., în ochii unui „amator de cunoaştere” ca dv.? Sau ceva scârţâie pe undeva în raţionamentele/cunoştinţele dv.?

    > În privința propunerii Domnului Maier, o să parafrazez spusele lui Solomon: „Este lucruri care apar și este lucruri care dispar” !! Dar propunerea a fost.

    Că Solomon nu ştia româneşte înţeleg…

    > Sunteți în stare să apreciați valoarea moşiei lui Dragnea-cea din România, cea care ați văzut-o la televizor, și ridicatā dîn salariul unui funcționar la stat (chiar inginer fiind !).

    V-am mai scris pe ACUM că dl. Dragnea a fost un prosper om de afaceri, dar degeaba. Nu mai revin, că nu foloseşte.

    > Cât privește pictorul Luca Gherasim (născut Zalman Locher), Dvs. care Vă ofuscați când nu știți totul, ați comis o mare greșală, că nu v-ați repezit la sursa: (…)

    Desigur că am consultat sursele înainte să vă întreb politicos. La căutarea cu „pictor luca” am găsit Luca Mihu (pictor contemporaņ), Lucas Cranach the Elder, Luca Alesio, Sf. Ap. Luca (primul pictor de icoane). La căutarea cu „painter luca” am dat de alţi pictori care nu se potriveau ca etnicitate. Desigur că dv. aţi căutat cu „Luca Gherasim” şi aţi găsit imediat. Felicitări… Cu această ocazie s-a văzut cu câtă „amabilitate” răspundeţi la întrebări.

    > Vă depășesc cu cele două hobby-uri ale mele: strungul și pictura !

    Aţi uitat invenţiile şi fanteziile, în care sunteţi un campion. Poate, apropo de hobby-uri, vă aruncaţi privirea la rubrica „Fotografia zilei” şi la cea de deasupra ei, TV.ACUM. Ambele sunt deasupra rubricii „Ecouri recente”, cea la care vă plângeţi mereu că sunteţi nedreptăţit, aşa că nu mă mir că nu observaţi ce apare deasupra ei…

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.144.100.123