caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Social



 

S.O.S. „la orizont” copii instituţionalizaţi

de (16-5-2010)
3 ecouri

Aplicarea măsurilor de prevenire a amplasării copiilor în instituţiile de tip rezidenţial, pilotarea şi popularizarea caselor de copii de tip familial sau adopţiile (naţionale/internaţionale) nu au eradicat nici pe departe problema copiilor instituţionalizaţi.

Potrivit datelor disponibile pentru publicul larg, în ţară avem peste 60 de instituţii de tip rezidenţial (şcoli internat, case de copii), care adăpostesc în jur de 11.000 de copii de vârste diferite. Pe de altă parte, în Programul Naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012, implementat de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, se notează că la debutul anului 2008 funcţionau deja 53 case de copii de tip familie în care se aflau 241 copii. Totodată, s-a atestat existenţa a 42 de asistenţi parentali profesionişti care aveau în îngrijire 41 de copii. Chiar dacă instituţiile de tip familial sunt mai „sănătoase”, costurile fiind justificabile, vechile şi ancronicile unităţi de tip rezidenţial au prioritate depăşindu-le substanţial pe toate celelate la capitolul numărul de copii şi respectiv fondurile alocate pentru întreţinerea lor.

În absenţa unor studii complexe care compară multiaspectual costurile existente şi potenţiale a celor două tipuri de instituţii (rezidenţial şi familial), putem evalua eficienţa reflectând asupra integrităţii personale a rezidenţilor lor, precum şi a gradului de coeziune pe linia beneficiar – comunitate.

În procesul dialogării cu grupurile de copii îngrijiţi în cele două categorii de unităţi vom sesiza o discrepenţă majoră în privinţa nivelului de dezvoltare intelectuală şi de socializare. Evaluând obiectiv constatăm cu regret, că deşi consumă sume mai mari bani, instutiţiile de tip rezidenţial mai degrabă blochează decât contribuie la maturizarea şi integrarea socială firească a copiilor.

Închistaţi, complexaţi, cu puţine deprinderi de viaţă, „absolvenţii” acestor „colonii contemporane” completează armata de şomeri. Chiar dacă unii dintre ei posedă cunoştinţe profesionale în domenii solicitante ale economiei (sectorul construcţiilor, cel al industriei uşoare etc.), confruntaţi cu probleme de comunicare şi relaţionare cu mediul înconjurător, deseori, ei nu reuşesc să se încadreze în câmpul muncii.

Cauza principală este procesul indirect de „stigmatizare socială” care are loc sub toate formele în cadrul internatelor sau caselor obişnuite de copii. Or, problema centrală este „sistemul închis” în care este aruncat copilul în dificultate, care după părăsirea familiei este practic rupt de la mediul emotiv benefic pentru sudarea unei personalităţi virtuoase, pe altă parte, de la realitatea socio-comunitară, fiind deprivat de un proces educaţional autentic, care în mod normal asigură necesităţile pentru dezvoltarea armonioasă a unui cetăţean socialmente integrabil cu anumit set de competenţe.

Sursele care generează problema dată nu s-au consumat şi nici nu pot fi stopate definitiv, pentru că gradul de pauperizare a populaţiei este ridicat, migraţia continuă să producă efecte perverse, iar în regiunile rurale multe familii sunt la limita supravieţurii.

De aceea, evocarea priorităţii deinstituţionalizării copiilor aflaţi în dificultate este nu doar puerilă, dar şi contraproductivă, din moment ce nu este însoţită de paşi concreţi şi palpabili.

Imputarea faptului că ar exista strategii naţionale, planuri de acţiuni sau directive guvernamentale concentrate pe implementarea unor soluţii eficiente nu rezistă însă în faţa criticii, deoarece produc efecte minore slab cauntificabile, mai deseori slab tangibile.

Totodată, absenţa de pe agenda publică, mediatizarea şi raportarea deficitară asupra problematicii copiilor instituţionalizaţi micşorează impactul promovării serviciilor şi utilităţii caselor de tip familial. Neglijarea lor afectează in plină forţă interesele copiilor „încadraţi” în prezent, riscă să ajungă sau „absolvesc”, asemenea instituţii involutive şi perimate moştenite din trecutul sovietic.

Doar prin interzicerea instituţionalizării, lichidarea unităţilor de tip rezidenţial şi redirecţionarea sistemului către case de copii de tip framilial, împreună cu dezvoltarea asistenţei parentale (etc.), efectuate sub controlul sever al autorităţilor, dar şi a publicului larg, vom garanta în complex „însănătoşirea” socio-afectivă, morală şi intelectuală a copiilor abandonaţi accidental, din nevoie sau din cauza familiilor iresponsabile.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Mariana Petersel: (16-5-2010 la 00:00)

    Din pacate, nimeni nu este interesat de oa anliza aprofundata privind fenomenul „copii institutionalizati”. Aici se ascund la fel bani spalati de catre statul Roman.Din pacate, acesti copii sunt cei care vor ingrasa si in viitor retelele de traficanti. fetele sunt pregatite pentru a fi prostituate, abuzul incepind din frageda copilarie chiar in institutia statului, iar baietii la fel sau daca poate pot deveni sclavi pentru a cersi,fura, viola, sau chiar a dona organe,pentru cei care….pot plati aceste servicii… O lume nedreapta.
    V-as propune sa vedeti si din acei äsistenti maternali”citi sunt cinstiti si fac munca acesta cu daruire. Care sunt banii primiti de un asistent maternal pentru un copil si care sunt banii primiti pentru un copil crae a ramas in mijlocul familiei naturale,iar ambi parinti traiesc din somaj?????
    Copiii ar trebui sa fie priviti nediscriminatoriu si legile trebuie facute de oameni care au gindire si viziune in social.
    Cit se mai poate fura de la acesti copii si nu numai si cita vreme vor fi acesti copii generatie de sacrificiu si de indestulare pentru unii.
    Nu stiu daca este adevarat, dar am inteles de la un angajat al DGASPC ca pentru un copil se platesc lunar 2000 lei pentru intretinere. Cite familii isi pot permite o asemenea suma de bani. Care este avantajul familiei si de cite ori se lucreaza cu familia naturala pentru ca acesta sa poata sa isi insanatoseasca moralitatea si capacitatea educativa.
    Va multumesc daca ve-ti avea bunavointa sa cititi aceste rinduri. Ar fi mult mai multe de spus, dar cine sa asculte?????????

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Esmyana Martisor: (16-5-2010 la 00:00)

    Domnul Tiriac este cel mai indreptatit sa ofere consiliere si sfaturi in privinta caselor de tip familial,acest OM a infaptuit inca din anii nouazeci pentru copii orfani.Cu regrete eterne trebuie sa recunoastem ca munca lui nu este pretuita,ne ramane insa nadejdea ca in viitorul apropiat va fi altfel.”Asa sa ne ajute Dumnezeu”!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • SURMELIS ARGENTINA PUSA: (26-1-2011 la 14:13)

    ASISTENTUL mMATERNAL ce are in ingrijire un COPIL primeste din partea statului roman un SALARIU lunar,beneficiaza de carte de munca si de alte facilitati ,precum alimente ,imbracaminte etc.Pe cand un COPIL aflat in ingrijire in PLASAMENT FAMILIAL (simplu),familia care are grija de copil NU are SALARIU , NU are CARTE DE MUNCA , NU beneficiaza de alte ajutoare materiale , ci doar de o alocatie de plasament in valoare de 97 de lei. De ce se face aceasta DISCRIMINARE crasa ??? ,din moment ce copilul aflat in ingrijire la un asistent maternal ajunge tot intr-O FAMILIE ,dar una straina , nu-i asa ??? E TIMPUL sa se faca o RECUNOASTERE si a muncii prestate de FAMILIA ce are un copil in PLASAMENT FAMILIAL simplu si platita cinstit ,la fel ca si munca prestata de ASISTENTUL MATERNAL,asa zis PROFESIONIST.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.235.137.159