caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Libris



 

Angela Nache-Mamier & „Presque deux vies en une!” un articol de Ioana Geacăr

de (29-3-2010)
2 ecouri

În interviuri, sau în confesiunile literare făcute în prefaţă, sau în diverse reviste la care colaborează, poeta Angela Nache-Mamier recunoaşte apertenenţa sa la două culturi: „J’ai mis du temps à accepter mes nouvelles racines, que j’approche mes deux pays (d’origine et d’adoption). Celebratio est un aveu d’amour pour tous les deux car ils ont contribué si merveilleusement à ma naissance et ma renaissance.”

Plecată de mai mult timp din ţară (la doi ani după Revoluţie) şi stabilită în Franţa, Angela Nache-Mamier este profesoară de limba franceză la un colegiu din Frontignan şi un personaj al culturii locale, făcînd parte dintr-o societate de scriitori grupaţi în jurul Editurii Clapass (din Millau), unde şi-a ales să rămînă româncă, să-şi reprezinte prima ţară.
„Donc j’ai choisi de rester un écrivain roumain et j’essaie de continuer d’ici mon apport à la culture roumaine ou en général, comme tant d’autres Roumains très connus en France Anna de Noailles, Elvire Popesco, Brancusi,Tristan Tzara,Georges Enesco,Victor Brauner, Gherasim Luca, Benjamin Fondane, Cioran, Paul Celan.”
Nu este singură acolo, într-o pagină de jurnal povesteşte cu umor cum la o întîlnire, din 8 scriitori 3 erau români, iar unul dintre scriitorii francezi îi spunea că editorul său din Paris este român…

Volumul de poeme \”Celebratio\”, cu subtitlul \”Ma Roumanie mystérieuse\”, prin prefaţa amplă, coperta a IV-a cu cîteva referinţe critice înghesuite în corpuri mici de litere, paginile din interior cu multe citate şi dedicaţii trădează o fire volubilă, mărinimoasă, care pare să folosească cît de mult poate din albitura foilor, cu un stil baroc atît în arhitectura paginii, cît şi în exprimare.

Citatele din Emil Cioran (de data aceasta intervenţia lui Cioran este utopică, în asentimentul romanticilor:«Le seul monde véritable est le monde primitif où tout est possible et rien n’est actualisé », în general poeta îl invocă pe Cioran atunci cînd îşi ilustrează ideile patriotice, de apartenenţă la cele două culturi), Chang-Wou-Kien (cu un minipoem delicat, o plasă poetic-meditativă zen în care n-ai cum să nu te laşi furat şi ronţăit timp bun: „ Avec de grands gestes,/il s’éloigne dans la nuit./Il avait l’air de cueillir/des étoiles.) », J.D.Passos, Albert Camus, Graham Greene, Emma Lazarus ; fragmentele din lecturile de suflet, subliniază ideile autoarei, dar fac şi concurenţă textului principal al volumului, întreţes căi de comunicaţie, amintesc de o geografie literară…

O altă ciudăţenie tehnică este meteahna de a dedica, multe din poezii sunt dedicate, jumătate de volum, astfel că în paralel cu lumea textului poetic se formează o galerie de personaje, un auditoriu cuminte, discret, însă cu o mare forţă, însufleţit doar prin invocare, toate cunoştinţele poetei sunt învestite de poetă prin simpla numire în personaje (mama, tatăl, « ma grand-mère Floarea, mes grands-parents Ilusz et Mihaly »)

Angela Nache-Mamier reînvie în stil romantic secvenţe ale trecutului, chipuri dragi plecate, sau atinge inefabila lume de dincolo, „Ils restent couchés,/Plongés dans les pensées, sau Dans le labyrinthe de nos âmes » (In memoriam), o lume ca un ecran alb în care cei dispăruţi o transcriu pe a noastră.
Poeta trece de la o stare de calm meditativ la una de mare intensitate pasională, ca în Incantation, care aminteşte de imnul românilor prin autoritatea discursului: „Coeurs pairs, veillées d’étoiles/Faites disparaître les mauvais instants
Brûlez-les au-dessus de la terre/Pâles lumières/Pourchassez, jetez les faux soleils
Les frissons troubles, les heures en cendres. »
Nu îşi cenzurează trăirea, nu adoptă un stil, nici o modă poetică, nu se subordonează vreunei tehnici obsesive, se abandonează doar în apa trăirii, a pasiunilor, a inspiraţiei, fără vreo cenzură, nu caută rafinamentul expresiei. De altfel, încă de la debut (1982 cu volumul Miraculum, editura Dacia, Cluj) şi-a manifestat un crez personal femelismul , care este de fapt o redefinire poetică a dreptului la egalitate al femeilor mai demult cîştigat privit din perspectiva feminină şi însuşit, o privire către bărbat de pe aceeaşi treaptă, o redefinire orgolioasă: „ Une femelliste n’est pas une féministe, elle reconnaît l’auteure qui se sent capable de ne pas «singer» les muscles linguales masculins, elle se sent l’égale de l’homme, sans aucune envie destructrice. (à l’opposé des féministes trop masculines et psycho-rigides à mon goût). »
Femelista Angelei este o femeie bărbată, o proiecţie demnă, ideală !

Poeta sculptează patetic în abanos figuri ale durerii, ale memoriei, « La vieille femme noire,/Toute de noir vêtue/Parle toute seule,/Verse depuis toujours/Dans l’eau salée/Une pluie/ensoleillée/De pétales de maïs » (Pluie de farine de maïs), « Cette femme sèche ne se plaint /Jamais… Elle se nourrit à peine/Courbée sur son tabouret trop bas“(La Veuve ) sau minimalist : « Le grand homme tout de noir vêtu/Est prosterné devant la croix enbois/De l’église » (Le centenaire, le vieil Ilié) .
Poeziile scurte, de notaţie a trăirii cosmice, pregătesc prin cuminţenia lor gravă explozia sentimentală a poemelor mai ample, declamative :
« Le noir absolu/Baisse ses vitres d’argent./Mes mains les effleurent/D’un geste somnolent./Les rêves les connaissent/Les dépassent en courant :/Voies cathédrales-
Des rimes dans les vents » ( Rêver)

Cu o fotografie din Cimitirul Săpânţa pe prima copertă a cărţii şi cu datinile poetizate din interior (hora ielelor- Hora la ronde, nunta cu nelipsita „tzuica” românească ţinută în les ploscas- Eclats de noce) sau cu acele realităţi contemporane care au devenit mărci naţionale: „tziganii”, femeile uşoare- Filles de l’Est), volumul „Celebratio. Ma Roumanie mystérieuse ” este un omagiu plin de pasiune adus României, dar şi un ghid poetic al tradiţiilor româneşti destinat francezilor.

Angela Nache-Mamier, \”Celebratio.Ma Roumanie mystérieuse\”, Kogaion Editions, Collection Nauta, n°1, 2008

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Mihail ROLEA: (14-4-2011 la 07:19)

    Recitind versurile Angelei Nache-Mamier mi-am amintit că un critic literar susţinea că există două categorii de poeţi : cei pe care îi admirăm si cei pe care îi iubim.

    Stimă, admiraţie si respect pentru primii, chiar dacă poezile lor nu au forţa necesară să ne facă să vibrăm.

    Pentru cei din a două categorie, simţim de la prima lectură un sentiment de prietenie… Fiecare carte care apare este primită ca o scrisore venită de departe cu vesti bune şi pe care o citim pe nerăsuflate…

    Pentru mine, Angela Nache-Mamier face parte din cea de a doua categorie.

    Mărturisesc că asteptam de multă vreme din partea ei o carte ca „Celebratio” .

    De fapt, în urmă cu cîtiva ani, am avut rara plăcere de a cunoaste poeziile Angelei prin fotocopii. Zeci de poezii publicate în ţară in anii 80 si primite intr-un plic mare. O veritabilă paletă de tonuri si de vibraţii . Mi-am permis ulterior să clasez aceste poezii în functie de plăcerea mea.

    « Celebratio » are o osatură solidă, ardelenească aş spune si este „un clin d’oeil” celor care i-a marcat copilăria si adolescenţa.

    Cartea apare intr-a altă periodă a vieţi sale, după mai bine de două decenii de stabilire in Franţa, scrisă într-o franceză remarcabilă.

    Mi-aş permite sa subliniez că este de-a dreptul excepţional faptul că o poetă româncă se exprimă acum cu atâta usurinţă într-o altă limbă . Mai mult chiar : franceza nu denaturează de loc mesajele Angelei.

    Nu-mi rămâne decît să vă recomand această carte .
    Mihail ROLEA

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • mamier: (14-4-2011 la 13:58)

    stimate mihail,
    o prietena mi-a semnalat faptul ca exista un comentariu la cronica uneia din cartile mele
    mi-a facut placere sa vad ca este semnat de un brasovean de al meu,instruit si fost coleg de liceu
    nu sunt o persoana plina de certitudini,am scris doar patru carti,trecerea de la o „tara” la o alta „patrie” a provocat un adevarat tsunami în sufletul meu,în cugetul meu am rezolvat dilema,considerându-ma pe veci un autor român,dar pentru amicii de pe aici sunt un autor franco-român
    adresa noastra este în „pages blanches” si te asigur ca nu mi-am schimbat adresa e-mail în cei aproape 10 ani de când nu mai avem vesti de la voi
    este tot cea cu …aol.com
    am avut ceva „sueurs froides” pe acest site ,deci „navighez ” destul de rar ,evit emotiile negative
    grand merci

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.161.40.41