Churchill are numeroși detractori în RomâniaAm trăit în România comunistă și cea post-comunistă, iar acum trăiesc în Occident și nu voi înceta vreodată să îi dau dreptate lui Winston Churchill care spunea la 11 noiembrie 1947, într-un discurs rostit în Camera Comunelor:
“Many forms of Government have been tried and will be tried in this world of sin and woe. No one pretends that democracy is perfect or all-wise. Indeed, it has been said that democracy is the worst form of government except all those other forms that have been tried from time to time.”
Adică, mai pe scurt, “într-o lume imperfectă, democrația este cel mai prost sistem de guvernare, cu excepția tuturor celorlalte care au fost încercate din când în când”.
Te-ai fi așteptat ca după ororile secolului XX, crimele comise în numele nazismului și comunismului și după alte crime comise în numele islamului la sfârșitul secolului XX și debutul milieniului III ca democrația să fie în sfârșit acceptată ca cel mai mic dintre multe rele.
N-am de gând să fac o întoarcere în timp, Churchill îmi e de ajuns, am să mă limitez la ce s-a scris în această revistă.
“Monarhia, republica constituțională, dictatura, sunt forme de guvernare pe care istoria le judecă după REZULTATE și nimic alceva.” scria recent cineva într-un ecou.
Mârâielile negaționiste și modul elogios în care e pomenit Antonescu, ca un “erou național”, ridicarea în slăvi a lui Corneliu Zelea Codreanu, nostalgia cu care se vorbește uneori de “vremurile bune” ale regimului communist, cu lăudarea fie și indirectă a național-comunismului practicat de Ceaușescu, criticile uneori fățișe la adresa Uniunii Europene și a Statelor Unite, demonizarea „globalizării”, sunt doar câteva indicii că democrația nu este unanim agreată.
Tentația utopiei
Iar aceste nemulțumiri nu sunt întotdeauna urmate de sugestii de ameliorare, de reformă, ci chiar de soluții radicale, care merg până la respingerea de plano a democrației.
Oare de ce tânjesc oamenii după utopii care până la urmă se dovedesc eșecuri de proporții însoțite de gropi comune?
Nu le spune nimic dictonul “drumul spre iad e pavat cu intenții bune”?
Comunismul dorea să șteargă diferențele dintre oameni și să făurească societatea fără clase.
Dar oamenii au fost, sunt și vor fi diferiți, chiar și dacă e vorba de frați gemeni, iar guvernarea în armonie a unei societăți, cum pretindeau clasicii marxism-leninismului sau dictatorii fasciști s-a dovedit un fantasm.
Democrația a dovedit că aproximează cel mai bine imperfecțiunea naturii umane și cei care visează la cai verzi pe pereți ar trebui să facă o pauză de reflecție și să răspundă următoarei întrebări: dacă ar trăi într-un sistem nedemocratic, așa cum tânjesc după cele afirmate de ei, ar mai putea să-și exprime liber gândurile, așa cum o fac, de pildă, pe pagina de internet a revistei ACUM?
Fara indoiala sistemul monarhic este de preferat daca ne gandim la un singur aspect: stabilitatea sistemului de guvernamant, la varful piramidei.
Pentru a argumenta „pro domo” amintesc doar cateva aspecte:
a.Viitorul monarh primeste de la bun inceput un anumit sistem de educatie, potrivit viitoarelor sale indatoriri publice. Totodata, pentru functionarea Institutiei, se asigura o Lista civila (buget) care este folosita pentru functionarea Institutiei, cuantumurile fiind foarte stricte.
b.Cetateanul de rand este preocupat doar de viata politica, de programele economice, de rezultatele guvernarii fortelor politice (partidelor), iar rezultatele acestora le amendeaza, prin alegeri, la perioade determinate de timp.
c.Monarhul este un simbol, monarhia o institutie simbolica legata de suveranitate si mandrie nationala;
d.Institutia monarhica are alocate de catre Parlament (atentie !) sumele strict necesare, controlabile, pentru asigurarea Protocolului de Stat:
e.Monarhul trebuie sa respecte reguli stricte referitoare la viata personala, reguli ce nu sunt norme obligatorii pentru supusii sai.Deci reguli cu caracter de exemplu.
Argumentarea poate continua… dar nu cred ca mai ese necesar acest lucru.
Adevarat, ar trebui mult mai multe spuse despre justetea si necesitatea monarhiei. Mai presus de toate, in Romania.