caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Editorial



 

Farmecul discret al Regelui Mihai

de (24-6-2008)
19 ecouri
Un personaj istoric în viață, dar mai ales un om șarmant: Regele MihaiUn personaj istoric în viață, dar mai ales un om șarmant: Regele Mihai

Nu aveam de gând să scriu acest articol, dar din nou, un ecou al unui cititor la interviul cu Regele Mihai despre rolul Reginei Mamă în salvarea evreilor pe timpul celui de-al doilea război mondial, m-a determinat să dau o replică.

Mesajul, care n-avea nicio legătură cu interviul, era o tiradă anti-monarhistă scrisă într-un stil vulgar, cu numeroase inexactități sau de-a dreptul minciuni, luată parcă din propaganda sfârșitului anilor ’40.

Trebuie să-mi declar de la început poziția în chestiunea monarhiei, pentru ca toată lumea să știe pe ce picior joc.

Așa cum în viață nu alegi între bine și rău, ci mai întotdeauna între două rele, așa și alegerea dintre monarhia constituțională și republică – ambele forme democratice (nu republici de genul Coreea de Nord, Cuba, Birmania, Iran sau Sudan) – este una dintre două rele.

Personal consider că monarhia constituțională (eu însumi trăind într-o țară cu acest sistem) e ceva mai puțin proastă decât republica, în primul rând dat fiind că are un șef de stat complet non-partizan și imparțial, care domnește, dar nu guvernează.

Acestea fiind zise, în cazul în speță al României discuția despre reinstaurarea monarhiei este superfluă, dată fiind situația concretă și mentalitatea populației, spălată pe creier de 60 de ani de minciuni comuniste și neo-comuniste, deși nu monarhia, ci republica a fost instaurată în mod fraudulos în România, deci este ilegitimă.

Patru interviuri

Dar nu despre monarhie doream să vorbesc sau despre ipotetica ei reinstaurare, ci despre Regele Mihai, pe care l-am intervievat la Palatul Elisabeta, pe data de 3 iunie.

Este al patrulea interviu al meu cu fostul suveran al României.

Primul, în noiembrie 1990, a avut loc la Versoix, la reședința sa de lângă Geneva.

Interviul nu mi-a fost acceptat pentru România liberă de Petre Mihai Băcanu, așa că l-am publicat în revista Tinerama.

Am cunoscut atunci un om de o bunătate extremă, ai cărui ochi albaștri blânzi te priveau fără niciun fel de superioritate regală, dar îți inspirau un respect pe care niciun politician din România nu a fost, nu este și nu va fi în stare să-l impună.

Al doilea interviu i l-am luat la Londra în 1995, când participa la aniversarea a 50 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste.

Atunci a avut loc un semi-incident diplomatic: guvernul britanic, condus pe atunci de John Major, nu a vrut inițial ca Regele Mihai să stea la una dintre mesele rezervate șefilor de stat la banchetul oficial.

A fost nevoie de intervenția discretă și personală a Reginei Elisabeta, pentru ca singurul șef de stat supraviețuitor al victoriei de la 8 mai 1945, cu o contribuție personală directă și importantă în scurtarea războiului, să poată fi prezent în aceeași sală cu șefi de state, printre care și președintele de atunci al României, Ion Iliescu.

Și pentru că tot am pomenit de Iliescu, îmi aduc aminte, pentru că l-am intervievat și pe el atunci, de limbajul lui de lemn, în comparație cu exprimarea naturală a Regelui, din care ignoranții spălați pe creier nu rețin decât defectul său de vorbire, de care își bat joc, dând dovadă de o josnicie pe măsura ignoranței lor.

Al treilea interviu a fost la Londra în 1997, când Regele, însoțit de Regina Ana, de Principesa Margareta și soțul ei, Principele Radu, a participat la Nunta de Aur a Reginei Elisabeta.

Stătea la același Hotel Claridge, unde locuise în urmă cu 50 de ani, când participase la nunta Prințesei Elisabeta, viitoarea Regină a Marii Britanii, cu Prințul Filip.

Era noiembrie 1947, iar Regele rămăsese singur împotriva regimului comunist din România și a tancurilor sovietice care-l impuseseră.

Marea Britanie s-a spălat atunci pe mâini de responsabilitatea de a-i da un ajutor, dar Regele a refuzat să dea curs sugestiilor de a nu se mai întoarce în țară, spre furia regimului marionetă Groza-Gheorghiu Dej, care a fost nevoit să însceneze abdicarea de la 30 decembrie 1947 și apoi să-l expulzeze din țara în care se născuse, fără a-i permite să ia nimic din averea sa așa cum avea să afirme mincinos propaganda anti-națională comunistă (altfel de ce ar fi trebuit să muncească, inclusiv ca fermier de păsări ca să-și câștige existența?).

Personaj istoric

L-am regăsit pe Regele Mihai aproape neschimbat în iunie 2008, deși ușor mai fragil, dar la fel de alert și la fel de bine informat.

Am stat de vorbă cu Majestatea Sa circa 45 de minute după interviu, și deși nu am să dezvălui ce am discutat, vă pot asigura că este perfect la curent ceea ce se întâmplă în țară și în străinătate.

Este un om care impune respectul în mod natural, care este plin de farmec și modestie, și care vorbește în fraze simple și clare, lipsite de pompozitatea discursului oficial din România sau de vulgaritatea în particular a politicienilor români.

La Regele Mihai patriotismul este firesc, așa cum ar trebui să fie la orice român, nu dovedit prin dicursuri sforăitoare și patriotarde, așa cum, vai, prea mulți români o fac.

Îți vine greu să crezi că acest om de aproape 87 de ani, zvelt și elegant, urca acum 81 de ani pe tronul României lăsat vacant de un aventurier iresponsabil care ulterior a revenit în țară ca să distrugă firava democrație interbelică.

Îți vine greu să crezi că ai în față un personaj istoric care ca adolescent a fost silit de abdicarea aceluiași tată iresponsabil să urce pentru a doua oară pe tron, făcând față unui dictator megaloman, pe care îl va aresta la 23 august 1944 într-un act de curaj la standardele timpului (nu însă și după standardele comentatorilor de fotoliu de astăzi), salvând România de la un dezastru total.

Eram în același loc în care, la 30 decembrie 1947, Petru Groza, cu pistol la brâu (“ca să nu pățească ce pățise Antonescu” – potrivit propriei afirmații) și Gheorghe Gheorghiu Dej, mizerabilele slugi ale lui Stalin care, sub amenințarea bolșevizatei Divizii Tudor Vladimirescu, care înconjurase Palatul Elisabeta, și a amenințării executării a 3000 de tineri luați ostateci, îl forțaseră pe Rege să semneze actul de abdicare.

Așa a luat naștere “republica” în România, introdusă cu forța de agenți ai lui Stalin.

Cine este mai “român”, presupușii români Groza, Gheorghiu Dej și Ceaușescu care au introdus comunismul la ordinele unei puteri străine și au adus mizerie României timp de 45 de ani, sau acest Rege dintr-o dinastie presupus străină, care rămăsese singurul apărător al democrației, în care n-a încetat să creadă o clipă?

Nu sunt convins că aceste rânduri vor convinge prea mulți sceptici, căci așa cum am spus de atâtea ori, devastarea produsă de 45 de ani de regim comunist și aproape 20 de “democrație originală” este prea gravă în mintea atâtor români ca să mai poată fi reparată.

Nu este, așa cum spuneam, nici o pledoarie pentru reinstaurarea monarhiei, care este, după opinia mea, o dezbatere închisă în România.

Este doar o pledoarie pentru adevăr, împotriva urii, a minciunii, a prostiei, a vorbitului după ureche, care au devenit o adevărată plagă în România, unde, culmea, mai toți se plâng de lipsa de moralitate și că lucrurile merg prost.

Tocmai asta e una dintre cauzele care stau la baza acestei stări de lucruri în România.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Stefan Caliga: (24-6-2008 la 00:00)

    Cateva lucruri imi par de neinteles legate de mentalitatile politice ale poporului meu.

    Unul dintre acestea este legat de agresivitatea „republicanismului importat violent din mareata decedata URSS. Curios… actuala Federatie Rusa a ales ca Stema de Stat vechea stema a Imperiului Rusiei si a Familiei Imperiale Romanov. Noi, mai „smecheri” i-am smuls acvilei romanesti Coroana de Otel, simbol al demnitatii si independentei intr-o jalnica incercare de negare a propriei istorii nationale.

    Ar fi interesant de facut un studiu istoric corect care sa argumenteze „traditiile republicane” la romani. Personal (desi sunt de specialitate) nu cunosc vreun presedinte cu numele de cel Mare…

    De Stefan cel MARE, de Mihai VITEAZU, de Constantin Brancoveanu toata lumea a auzit. Cum a auzit si de Nicolae Ceausescu.

    Despre regii Romaniei, cea Mica, cu al ei Carol I si cea Mare, in frunte cu Ferdinand cel Loial sau Mihai I se vorbeste mai putin. Trist si adevarat.

    Putina lume stie despre rolul jucat de Mihai I in procesul de aderare a Romaniei la NATO si, ulerior, la U.E.

    De ce atata „discretie”?

    Ar trebui sa fim mandri ca suntem contemporani cu Regele Mihai.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • David Kimel: (24-6-2008 la 00:00)

    Dupa caderea lui Ceasescu Romania a inceput sa pluteasca pe ape necunoscute fara un carmaci destoinic.

    Silviu Brucan a pronosticat ca Romaniei ii vor trebui 20 ani ca sa se restabileasca economic si politic dar lumea a ras.

    Nu a fost singurul de care oamenii au ras: intre ei m-am aflat si eu.

    Din punct de vedere economic tara era falimentara. Dintre toate tarile din rasaritul Europei, Romania era dintre cele mai putin desvoltate tehnologic cu produse incomparabil inferioare celor din celelalte tari, care nu gaseau cumparatori in afara granitelor.

    Singurul lucru pe care Romanaia il avea din plin era mana de lucru ieftina, cadre bine calificate si cu ingeniozitatea caracterului romanesc care se putea adapta cu usurinta intr-un timp scurt.

    Dar aveam nevoie de investitori seriosi si businessmen cu experienta. Dar care dintre investitori ar fi adus capital intr-o tara in care conducerea a fost preluata de un fost comunist, a carui pozitie si cuvant era tot atat de nestatornica ca si o frunza in vant si care nu oferea nici un fel de garantie?

    Cine ar fi putut sa ofere garantia pentru o intreaga natiune, in acel moment, ca si in acela de astazi?

    Cu toti avem obiceiul sa ne depunem economiile la banca. Fiecare banut agonisit este adus la ghiseu si dat unui necunoscut ca sa-l puna in cont.

    Cine este acest necunoscut caruia ii incredintam rodul muncii noastre si dece nu ne facem nici o grije in legatura cu persoana lui?

    Pentru ca in spatele lui se afla o institutie in care avem incredere: este Banca. Noi nu aducem banii la un individ, ci la o institutie care garanteaza pentru fiecare banut.

    Institutia de care noi aveam nevoie atunci si poate ca mai e nevoie de ea astazi, se numeste Regalitatea.

    De am fi avut-o atunci, astazi pozitia Romaniei ar fi fost cu totul alta, capitalul ar fi curs din toate colturile lumii din abundenta si firme serioase ca Geaneral Motor, Motorola si altele ar fi introdus tehnologia ceea mai avansata, iar tineretul tarii nu ar fi fost nevoit sa bajeneasca prin alte tari pentru o paine mai buna.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (24-6-2008 la 00:00)

    In privinta regelul Mihai nu s-a mentionat inca una din calitatile lui esentiale: sinceritatea lui.

    In fiecare interviu el a incercat sa raspunda la intrebari pe un ton foarte echilibrat, si intr-un mod cat mai precis posibil.

    Cand nu a avut acces la anumite informatii, a spus-o. Tocmai aceasta ponderatie siacest respect pentru adevar l-a facut sa aiba un succes neasteptat nu atat in Romania comunizata si zombizata ci si mai mult in…Ungaria vecina.

    Inainte de revolutie am ascultat Europa Libera care descria interviul p-e care l-a dat televiziunii ungare, si care s-a bucurat de o neasteptata apreciere pozitiva din partea publicului ungar, in conditiille in care , sa nu uitam, relatiile dintre Ungaria si Romania nu erau chiar…stelare!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Lilick: (24-6-2008 la 00:00)

    Am preluat si eu pe blog acest articol despre Rege care mi se pare minunat. Asa cum a fost si interviul. Din pacate acolo, pe blogul domnului Patrasconiu, ati nimerit fara voie intr-un cuib de viespi pro-basescu care ataca fara menajamente pe oricine li se pare lor ca ar ataca scaunul de la Cotroceni.

    Intentia domnului Patrasconiu nu a fost deloc rea. A vrut sa semnaleze interviul cu valoare de document, dar…aversiunea celor de acolo si atacurile l-a care ati fost supus au fost sub orice critica. Din pacate.

    http://lilick-auftakt.blogspot.com/2008/06/farmecul-discret-al-regelui-mihai.html

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (24-6-2008 la 00:00)

    Mulțumesc pentru preluarea articolului.

    Pe pagina blogului din Cotidianul nu este atât reacția pro-Băsescu, cât cunoscuta de acum reacție pavloviană antisemit-negaționistă pe care am întâlnit-o chiar și pe această pagină de internet.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Stefan Caliga: (24-6-2008 la 00:00)

    Va multumesc pentru aprecieri.

    Stefan Caliga

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Delia Lugojanu: (24-6-2008 la 00:00)

    Va marturisesc ca m-am aflat si eu printre cei care nu l-au agreat pe Regele Mihai. Din tot ceea ce citisem si studiasem ajunsesem la ferma convingere ca Romania a avut, de fapt, doar doi regi: Carol I si Ferdinand.

    Dar… in urma cu cinci sau sase ani, am urmarit la TVR1 un interviu cu Majestatea Sa; un interviu care mi-a zdruncinat convingerile din temelii si care, in acelasi timp, m-a facut sa-mi pun si alte intrebari.

    M-a frapat tonul sau simplu dar elegant, sinceritatea, calmul, serenitatea regelui.

    Sper ca intr-o zi sa aflu ce s-a intamplat in perioada 1938-1947 – in modul cel mai obiectiv cu putinta – cu Casa Regala si implicit cu Romania.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Caliga: (24-6-2008 la 00:00)

    Dorinta oamenilor de a cunoaste cat mai multe franturi de viata din istoria nationala este fireasca si sincera.

    In ultimii ani (aproximativ doua decenii) editurile romanesti, spre lauda lor, au publicat numeroase lucrari care prezinta obiectiv istoria noastra contemporana.

    Pentru a nu fi acuzat de subiectivitate, sugerez celor interesati sa se adreseze librarilor, cei care trudesc cu pasiune in marile si micile librarii (au aparut si librarii particulare), persoanele cele mai avizate in domeniu.

    Acesti minunati prieteni ai cartii sunt cei mai obiectivi cunoscatori. Ei sunt, de altfel, printre primii cititori.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • David Kimel: (24-6-2008 la 00:00)

    Raspuns la intrebarea dlui Caliga:

    Nu stiu daca a fost tradusa in limba Romana cartea cu titlul „The Last Romantic” scrisa de Hannah Pakula. Cartea a aparut in jurul anilor 1980 in Marea Britanie si se refera la viata Reginei Maria a Romaniei.

    Foarte interesant este faptul ca scriind aceasta carte autoarea a studiat arhivele nationale ale Romaniei, Rusiei, a Marei Britanii si a altor tari ce ne invecineaza.

    In acest fel a reusit sa creeze (opinie personala) cea mai elocventa istorie a tarii noastre de la Domnitorul Cuza la perioada Ceausista.

    Intr-o urmatoare editie, autorea a preluat subiectul scriind cartea cu titlul „Queen of Roumania” aparuta in editura Eland in 1985. In aceasta editie multe din datele istorice privind Romania au fost din pacate eliminate.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Caliga: (24-6-2008 la 00:00)

    Da, lucrarea a aparut inr-o excelenta traducere in romaneste. Pentru moment nu o gasesc in biblioteca, o voi cauta in continuare si, daca o gasesc, va promit ca va dau datele de referinta necesare.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (24-6-2008 la 00:00)

    Stimate domnule Trifescu,

    Vă mulțumesc pentru aprecieri. În altă ordine de idei, nu contați pe mine pentru propunerea cu statuile.

    Nu acesta este rolul unui jurnalist sau a istoriei în general, să împartă lumea în buni și răi.

    De asemenea, nu văd cum ar fi putut sau cum ar putea un monarh constituțional ca Regina Elisabeta a II-a să-l ajute pe Regele Mihai.

    În sfârșit, îi puteți scrie Majesatății Sale Regele Mihai pe adresa: secretariat-regal@palatulelisabeta.ro.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • trifescu a: (24-6-2008 la 00:00)

    foarte bune articolele istorice ale dv.

    Propuneti sa se faca doua coloane de statui cu cei mai buni si cu cei CARE AU ADUS NENOROCIREA TARII °mai rai° oameni din istoria romaniei. CA SAI CUNOASCA POPORUL .

    OARE DE CE REGINA ANGLIEI NUL AJUTA PE REGELE MIHAI ?? VREAU SAI SPUN REGELUI MIHAI CA CEL MAI MARE DEFECT AL LUI ESTE CA A FOST BUN… AM CARTI DE PE TIMPUL REGELUI °Cititii regii de inima de guy le caar. Ziaristii si profesorii au un mare si patriotic rol in reeducarea poporului sa reeinvete viitorii oamenii ai tarii sa gindeasca sa voteze °…vreau sa iau legatura cu dv. petru clej cu Regele Mihai acum cit mai este in viata, ma ajutati???

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Caliga: (24-6-2008 la 00:00)

    Suverana Marii Britanii, M.S. Elisabeta II (titulatura oficiala este: „Her Gracious Majesty”) este suveran constitutional modern.

    Marea Britanie nu are propriu zis o Constitutie, reglementarile fundamentale (pe care se construieste intregul corp de legi sunt prevazute in Magna Charta Libertatum (1215).

    Dupa Revolutia Glorioasa (1688) s-a ajuns la reglementarea relatiilor dintre Parlament si Coroana plecandu-se de la principiul conform caruia „Regele domneste, dar nu guverneaza”, valabil si astazi. In concluzie, Suverana engleza s-a conformat legiuirilor britanice.

    Cred ca raspunsul este suficient. Daca nu… va recomand studierea Dreptului Constitutional.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Stefan Caliga: (24-6-2008 la 00:00)

    Intrebarile sunt indreptatite, iar raspunsurile sunt putine si vin din chiar din partea M.S.Regele Mihai si le gasiti in lucrarile de specialitate dedicate subiectului (Mircea Ciobanu, Convorbiri cu…). Cele doua volume sun publicae in anii ’90 si contin informatii extraordinare.

    Dar ca sa raspund totusi, cat de cat, avand cunostinta despre continutul celor doua volume, va po spune ca in primii ani de exil casa regala a Marii Brianii a ajutat pe ruda Sa aflata in nevoie, in limitele impuse de guvern. Atat George VI, tatal actualei suverane, cat si actuala Suverana i-au acordat regelui Mihai intreaga atentie ca ruda apropiata.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • GIUREA MARIAN: (24-6-2008 la 00:00)

    AS DORI SA DAU UN TABLOU ORIGINAL CU ELISABETA

    N.Red. Puteți să menționați și adresa Dvs de e-mail?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • giurea marian: (24-6-2008 la 00:00)

    acesta este tablou pe care vroiam sa il cunoasteti , eu il am mostenire de la bunici mi-lau incredintat mie dupa revolutia din anul 1989 sa iau legatura cu familia regala si sa nu il dau la vreo persoana care nu stie sa il evalueze daca doriti mai multe imformatii ma puteti contacta la numarul de telefon : 0741500482 numele meu este Giurea Marian sat:Maru comuna:Zavoi Judetul:Caras-Severin Nr:79 VA MULTUMESC!!!

    N.Red. Vă recomandăm să vă adresați Casei Regale, pe adresa casamsregelui@palatulelisabeta.ro sau secretariat-regal@palatulelisabeta.ro

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • IONELULE: (29-10-2011 la 06:05)

    In satul nostru traieste si ne mindrim cu tot ce a realizat in viata lui veteranul de razboi,nascut in aceias zi cu majestatea SA REGELE MIHAI I AL ROMANIEI si care tine sa-i ureze din tot sufletul un calduros ===LA MULTI ANI CU PACE SI SANATATE!!!iar numele sau este Istrate Ioan,sat DRASOV 222,Com Spring Jud. Alba.,nascut la 25 oct,1911,A IMPLINIT 100 de ani deVIATA,

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • PUSCASU VLAD IRIMIE: (29-10-2011 la 15:46)

    domnule ,,Kimel,, silviu brucan stia exact ca-i trebuie Romaniei 20 de ani sa-si revina,dupa ce el implantase comunismul in Romania,cu tancuriile sovietice,instigand la moartea lui Iuliu Maniu si nu numai.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 3

  • Petru Clej: (30-10-2011 la 02:19)

    domnul David Kimel este o persoană reală, spre deosebire de „Pușcașu Vlad Irimie”. Pe urmă este bizară (dacă nu cumva ține de domeniul patologicului) afirmația că Brucan de unul singur a implantat comunismul în România.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 2



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
3.210.184.142