caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Secundele mele



 

Peisaj (Landschaft), Pe lânga mlastina (Am Moor), de Georg Trakl

de (10-9-2007)

Poet austriac, reprezentant, alaturi de G. Heym, al expresionismului timpuriu, Georg Trakl (1887-1914), debuteaza sub influenta simbolismului francez (Baudelaire, Verlaine, Rimbaud) si compune în maniera impresionista. În faza a doua a creatiei sale este expresionist si realizeaza o opera poetica originala, metaforica, renuntând la versul clasic; el dezvolta ritmuri libere, care culmineaza cu poeme în spiritual imnurilor hölderliniene. Stapâneste, în aceasta perioada, o tehnica personala, inedita, în care exprima, prin imagini caleidoscopice, de vis, simboluri, viziuni sau gânduri abstracte. Scrie Poezii si Sebastian în vis. În versurile sale strabate constiinta decaderii, a declinului inexorabil, determinând sentimente de angoasa, melancolie, deprimare. Versurile cuprind obsesive imagini ale “ruinei”, “naruirii”, “întunericului”, “mortii”, ale “descompunerii” morale si biologice. În poemele sale apar umbre si siluete stranii, demonice, corbi prevestind moartea, vietati care simbolizeaza “raul”, “decaderea”. În natura, dezintegrarea, nimicirea e sugerata cu un sentiment de groaza (anotimpuri preferate: toamna, iarna); seara si noaptea sunt momente predilecte în poezia sa. În acest univers strabatut de fiorul mortii, poetul invoca totusi chipul frumos al omului:

PEISAJ
Seara de septembrie; mâhnite rasuna chemarile întunecate ale ciobanilor
Prin satul învaluit în amurg; în fierarie scânteiaza focul.
Un cal negru se arcuieste salbatic, buclele de hiacint ale servitoarei
Freamata sa însface vapaia narilor sale de purpura.
Usor se stinge la marginea padurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclina mute peste fata albastra a elesteului.
Un copac s-a mistuit în rosie flacara; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.

PE LÂNGA MLASTINA

Drumet prin vântul negru; în tacerile mlastinei
Lin sopteste trestia uscata. Pe cerul sur
Se însira un stol de pasari salbatice
De-a curmezisul, peste ape mohorâte.

Forfora. În coliba naruita
Putreziciunea adie cu aripe negre;
Mesteceni schilozi suspina în vânt.

Amurg în cârciuma parasita. Drumul întoarcerii
E purtat de dulcele alean al turmelor ce pasc.
Iata si noaptea: broastele cresc din ape de-argint.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
ADIO, MAESTRO! CIAO, LUCIANO!

E morto Luciano! Modena natală îşi plânge idolul şi binefăcătorul şi, odată cu ea, durerea cuprinde întreaga planetă muzicală, dacă...

Închide
3.144.41.200