caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Secundele mele



 

Ulciorul de aur (Der goldene Topf), de Ernst Theodor Amadeus Hoffmann

de (3-7-2007)

Ulciorul de aur (Der goldene Topf) , de Ernst Theodor Amadeus Hoffmann

Ulciorul de aur, naratiune fantastica, apartine ciclului Fantezii în maniera lui Callot si cuprinde iubirea studentului Anselmus pentru frumoasa Serpentina. Numeroasele situatii fantastice, încercari prin care trece eroul, amintesc basmele din literatura noastra.
Fragmentul urmator îl reprezinta pe studentul Anselmus, pe arhivarul Lindhorst, mare vrajitor, îmbracat în halatul sau de casa înflorat si printre vechile manuscrise. Alaturi de ei apare Serpentina, cu tot farmecul ei.

Capitolul al VIII-lea
Studentul Anselmus lucrase acum timp de câteva zile la arhivarul Lindhorst. Aceste ceasuri de lucru fura pentru el cele mai fericite din viata lui. Înconjurat de sunete dulci, de vorbele de mângâiere ale Serpentinei, atins chiar câteodata de o rasuflare usoara, el se simtea cuprins de o liniste nemaisimtita pâna atunci si care câteodata sporea pâna la cea mai adânca bucurie. Toate nevoile, toate micile griji ale existentei lui sarace îi pierisera din suflet. În noua viata care îi rasarise ca într-un soare orbitor, el pricepea acum toate minunile unei lumi mai înalte, care odinioara îl umplusera de uimire si chiar de groaza. Copiatul mergea foarte repede. Anselmus avea tot mai mult impresia ca scrie pe pergament doar niste semne pe care le cunoaste de mult si ca aproape nu mai trebuie sa se uite în original ca sa transcrie totul cu cea mai mare exactitate.
În afara de vremea mesei, pe arhivar îl vedea numai din când în când, dar acesta aparea întotdeauna taman în clipa când Anselmus termina ultima litera a unui manuscris.

Se prezinta în continuare munca lui Anselmus la arhivar. În povestire abunda elementele si situatii fantastice.

Arhivarul aparu de cealalta parte, în halatul lui minunat, parca presarat cu flori stralucitoare. El spuse:
-Astazi, vino cu mine, draga Anselmus, trebuie sa mergem în camera unde ne asteapta maestrul Bhagavadgitei.
Lindhorst trecu în coridor si conduse pe Anselmus prin aceleasi încaperi si sali ca si întâia data.
Anselmus fu din nou uluit de splendoarea gradinii, dar vazu acum lamurit ca multe din florile ciudate care atârnau de crengi erau de fapt insecte stralucitoare, de toate culorile, care bateau din aripioare si, zburând si învârtindu-se, pareau ca se dezmiarda între ele cu trompele lor. Si dimpotriva, pasarile roze si azurii erau flori parfumate, si mireasma pe care o raspândeau se înalta din potirele lor în sunete dulci si usoare care, împreuna cu murmurul havuzurilor îndepartate si cu freamatul tufisurilor si al copacilor, se amestecau în tainicile acorduri ale unui dor adânc. Pasarile, care întâia data când venise el, îl necajira si râsera pe socoteala lui, zburara iarasi pe lânga el si strigara din nou fara încetare:
-Domnule student, domnule student! Nu te grabi asa de tare! Nu te mai uita în nori…ar putea sa-ti cada în nas…He, he, domnule student, ia-ti halatul de baie…cumatrul huhurez vrea sa te coafeze…
Si asa vorbira mereu, pâna ce Anselmus iesi din gradina.
Arhivarul Lindhorst intra, în sfârsit, în odaia albastra. Porfirul cu ulciorul de aur nu mai era acolo, în locul lui era acum, în mijlocul odaii, o masa acoperita cu catifea violeta pe care era asezat materialul de scris al lui Anselmus, si lânga masa era un fotoliu îmbracat tot în catifea ca si masa.
-Draga domnule Anselmus, spuse arhivarul, ai copiat pâna acum multe manuscrise si, spre marea mea multumire, le-ai copiat repede si exact. Ti-ai câstigat prin asta încrederea mea. Partea cea mai importanta a mai ramas înca de facut si ea este copierea sau mai bine zis zugravirea unor anumite opere scrise cu semne speciale, opere pe care le pastrz aici, în odaia aceasta, si care nu trebuie copiate decât numai aici. Asadar, de acum înainte, vei lucra aici, dar trebuie sa-ti recomand cea mai mare prudenta si atentie; o trasatura gresita sau, fereasca Dumnezeu, o pata de cerneala aruncata pe original te nenoroceste.

Ernst Theodor Amadeus Hoffmann (1776-1822) este prozator german care realizeaza o opera epica, expresia unei imaginatii bogate, ce oscileaza între fantastic si ironie, umoristic si grotesc. A scris romane ca: Elixirele diavolului, Consideratii despre viata ale motanului Murr.

Ecouri



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
Citește articolul precedent:
Într-o zi caniculară

Deşi sînt la mii de kilometri de oraşul copilăriei, canicula de pe coasta Mediteranei m-a readus cu jumătate de veac...

Închide
18.190.160.6