Putine locuri am intilnit in Romania, care sa iti daruiasca atita liniste sufleteasca, cum poate darui casutele din lemn ale maicutelor, ce inconjoara Minastirea Agapia. Situate intre minastire si padure, la un pas de un mic piriias salbatic. Este de ajuns sa parasesti drumul umblat de turisti si poti intilni in mare parte acea Agapie, pe care o cunosteau generatiile anterioare. Acolo, printre aleile dintre casutele chilii, anotimpurile uita sa napraznuiasca lumea. Pasii ti se incetinesc si simti cum timpul isi pierde puterea. Simti cum secole vor trece, Agapia maicutelor raminind mereu neschimbata. Casutele chilii au o arhitectura taraneasca, de inceput de secol XX.
Am incercat sa redau in pictura alaturata, macar o parte din atmosfera specifica acestor locuri, pastrind specificul, culorile, formele…
Pictura, voit se doreste o imagine document, in ideea sincera a pastrarii peste timp a unei lumi aparte. Chiliile maicutelor, 2006, august.
Din pacate, monumentele spiritualitatii din Romania sunt lasate in plata Domnului, cel putin in ce privesc soselele si caile de acces. Sa fie oare de vina ateismul lui Iliescu, nepriceperea lui Constantinescu, sau indiferenta lui Basescu? Pe Ceausescu il intelegeam. Ateu pe fata, fricos de Dumnezeu prin spate. Pe ceilalti domni romani postrevolutionari nu ii mai pot intelege.
Ignoranta acestora in valorile cultural-spirituale ale natiei poate fi proverbiala. Nu au inteles ca doar citiva kilometrii de sosea, pot asigura accesul a milioane de turisti si pribegi catre tainele istoriei noastre. Din pacate acestia au ales din capitalismul original roman, doar chestia cu autoimbogatirea prin acapararea puterii.
Un lucru insa trebuie sa recunosc. Pentru pictor importanta este atmosfera primitiva a locului. Cu asa presedinti nu va fi cazul insa sa ne temem ca salbaticia ce inconjoara templele istoriei noastre se va schimba curind. Astfel ca inca mii de pribegi din mileniul III, vor avea fericirea sa recunoasca locurile pictate in lucrarea alaturata.