Tai vârfurile înşelătoare ale speranţelor
Ca pe nişte spice prea coapte
Şi las miriştea aspră
Să o calc cu tălpile goale.
Dacă cineva mi-ar putea spune
De unde începe căderea
Şi când,
Mi-aş număra secundele
Din zece în zece
Ca un hoţ; minţind.
Tai vârfurile înşelătoare ale speranţelor
Ca pe nişte spice prea coapte.
Au rămas doar macii;
Un lan însângerat
Plin de iluzii mincinoase.
Cine mai seamănă astăzi speranţe,
Ca să calce apoi miriştea aspră
Cu tălpile goale?
Dan David, Los Angeles, martie-12-2006.
Superba poezie!
„de unde incepe caderea”
dd
mi s-au impaienjanit ochii
filmul s-a rupt
caderea a fost fara zgomot
nici macar nu am clipit
in fatza aparatului de fotografiat
al sotului meu cand mi-a zis sa zimbesc…
tocmai eram in concediu de odihna
la Poiana Brasov
de prea mult bine
lucrurile se intimpla
cand nu te-astepti
continuarea povestii e la neurologie
la Brasov
am vazut turlele din ambulanta!
bi