Reacția oficială a Profesorului Eli Biham la actul de plagiat al Ioan Mang (reprodusă cu
permisiunea sa scrisă)
May 10, 2012
„Since yesterday I got many emails that brought to my attention that Prof. Ioan Mang, the Romanian education minister, plagiarized a manuscript of mine, as well as papers of other people. Indeed this is a case of plagiarism, where the paper „Square Attack Against Reduced Variants Of Rijndael” by Ioan Mang is an exact copy („copy-paste”) of the manuscript „Cryptanalysis of Reduced Variants of Rijndael” by myself and Nathan Keller.
But I would like to add that this plagiarism is not the only issue here that shows on the personality of Prof. Ioan Mang. You usually expect that a person that makes plagiarism will read the plagiarized paper first. However, it is clear that Prof. Ioan Mang never read not tried to understand the claims in the manuscript „Cryptanalysis of Reduced Variants of Rijndael”. He could not even develop the same results on his own, because all the content of the manuscript „Cryptanalysis of Reduced Variants of Rijndael” is wrong. The fact that that manuscript appears on the Internet is
only due to a mistake of a colleague that forwarded it without the consent of the authors, while already knowing of the mistake in it. Actually, I believe that Prof. Ioan Mang is the first person ever that did not immediately identify the mistake in the plagiarized manuscript.”
Professor Eli Biham, Dean of the Faculty of Computer Science, Technion-Israel Institute of Technology
Traducerea in limba română (Teodor Burghelea)
„Incepand de ieri, am primit un numar considerabil de emailuri in care mi s-a adus la cunostință ca Profesorul Ioan Mang, ministrul Educatiei din Romania a plagiat unul din articolele mele precum și articolele altor autori. Este in mod clar vorba de un plagiat, fiindcă articolul „Square Attack Against Reduced Variants Of Rijndael” semnat de Ioan Mang este o copie exactă (“copy-paste”) a articolului „Cryptanalysis of Reduced Variants of Rijndael” scris de mine impreună cu Nathan Keller.
Aș dori să adaug insă că acest plagiat nu reprezintă singurul indiciu asupra personalitații Profesorului Ioan Mang. De obicei, te aștepți ca plagiatorul sa citească mai intai materialul pe care il plagiaza. In cazul de față, este clar ca Profesorul Ioan Mang nici nu a citit, nici nu a incercat sa ințeleagă afirmațiile formulate in articolul „Cryptanalysis of Reduced
Variants of Rijndael”. El nu a fost nici macar in stare sa deriveze in mod independent aceste rezultate, pentru simplul fapt ca intregul articol „Cryptanalysis of Reduced Variants of Rijndael” este gresit. Manuscrisul a apărut pe Internet numai datorită greșelii unui coleg ce l-a transmis fară a avea consințamantul autorilor, autorii fiind deja constienți de aceste
hibe.
De fapt, cred ca Profesorul Ioan Mang este prima persoană care a plagiat vreodată fară a descoperi erorile materialului plagiat”.
Profesor Eli Biham, Decanul Facultatii de Informatica, Institutul Technion de Tehnologie, Israel
Note de subsol, redacția Acum:
– Intre timp, au ieșit la iveală si alte acte de plagiat purtand semnătura “ministerială” Ioan Mang. Domnia sa continua sa nege. Mai nou, sugerează ca a fost trecut drept autor fara știrea sa. Vi se pare serioasă explicația? Nouă nu.
– Dovada “copy-paste”, dovadă ce nu lasă loc de echivoc pare sa nu fie suficienta Primului Ministru Ponta pentru a lua decizia corectă: DEMITEREA. Astfel, Academiei Romane i-a revenit sarcina știintifica de a decide (prin vot cu bile?) dacă a copia pagini intregi de text (fara alte modificări in afară de vreo două trei articole si conjuncții) se numește plagiat sau doar …nefericită “coincidență”. Chiar dacă se decide că a fost doar o “coincidență”, Domnul Mang trebuie sa lase politica deoparte. Pentru a se apuca de Lotto 6/49. Fiindcă dacă a “nimerit” fara greș pagini intregi din articolele altora insumand zeci de mii de caractere, are toate șansele sa devină multimiardar. Noi ii urăm succes, numai sa plece!
– In redactie, noi am denumit actiunea lui Ioan Mang „coțofenism”. Adica asemenea coțofenei care aduna obiecte metalice stralucitoare și-și impopoțonează cuibul cu ele fară a ști la ce folosesc, la fel și cel care ar trebui sa parasească imediat fotoliul ministerial al educației din Romania și-a alcatuit un portofoliu din munca altora, fara măcar s-o priceapă (nici măcar când a fost eronată). Nimeni nu poate nega insa totuși ca Mang ar fi cel mai potrivit mentor pentru propagarea corupției generalizate inclusiv in mediul invațamantului, unde exista serioase motive sa credem ca au mai rămas și dascali cinstiți.
O „buna” reclama pentru clasa noastra politica.. e ceva de genul „lupul pus paznic la oi” penibil, rusinos, no comment..
Chiar pe la jumătatea săptămânii trecute, când a izbucnit în România scandalul privitor la plagiatul Ministrului educației, am văzut la ediția centrală de știri, pe canalul 2 al tv. israeliene, un reportaj pe această temă. Decanul Facultății de informatică, de la Tehnion, Eli Biham, înt-un mini-interviu în vederea realizării reportajului, a spus cam tot ceea ce citează dl. Burghelea în acest articol, cu singura deosebire că după părerea prof. Biham, „Însuși faptul că a plagiat articolul denotă că nu a înțeles numic din el, mai ales că nici nu era nimic de înțeles, căci a ales o versiune eronată a acestuia, pe care noi am semnalat-o și retractat-o de mult, de îndată ce am descoperit eroarea pe care o conținea”. Mai mult, desigur dintr-o eroare a redactorilor de știri israelieni, s-a transmis și un mic fragment din discursul lui Emil Boc, prezentat ca… prim-ministru (încă) al României. Căutând să înțeleg în ce a constat eroarea redactorilor de știri, am căutat pe net și am văzut că în presa română este citat ca fost prim-ministru.
Personal, am dedus că în fapt, un act imoral cel puțin egal ca gravitate, dacă nu mai mare chiar decât însuși actul plagierii a fost faptul că deși ministrul Mang nu era la prima imoralitate de acest gen (fostul premier Boc s-a referit chiar la plagierea unei lucrări a unor cercetători japonezi, din 2003), respectivul ministru a „subzistat” bine-merci până acum, când nici cei care i-au succedat în funcție lui Emil Boc nu au întreprins ceea ce ar fi fost corect și… moral, adică să-l demită, mai ales (sau nici chiar) după scuzele lamentabile la care a recurs, cum că „i s-ar fi pus numele ca autor al lucrării plagiate fără știre și aprobarea d-sale”, sau, inițial, declarându-se ca „victimă a unei cabale politice”. Poatae că în felul acesta, avem și răspunsul la întrebarea cu care mai mulți comentatori ai materialelor din ACUM pe această temă l-am tot „bombardat” pe dl. prof. Burghelea: dacă nici cei care ar fi putut, sau pot face ceva pentru remedierea efectelor „educației gratuite” nu o fac nici măcar acum, atunci nu, cei care s-au aflat pe treptele mai joase ale „ierarhiei” acestei educații nu au avut ce face!
Pornind de la faptul ca ministrul Mang afirmase in cateva randuri ca acest articol nu e scris de el, ma gandesc ca poate l-o fi scris cineva (vreunul din coautori) si el numai l-a semnat (o alta practica destul de raspindita in Ro).Deci…el n-a plagiat, doar a semnat o lucrare plagiata de altii (pe care n-a citit-o sau a citit-o si n-a inteles-o). Cum s-o fi chemand aceasta infractiune?
Aceasta infractiune, in cazul in care asa s-au petrecut lucrurile, se numeste parvenitism academic platit din banii contibuabilulului sau mai pe scurt: Miorita Lae, Lae, Bucalae…
FOSTUL ministru Mang nu nunai ca a plagiat o lucrare complet gresita, dar este si un las. Da vina pe altii ca „l-au facut” sa semneze ceva care nici nu a citit.Eu cred ca chiar daca-l citea, tot nu-l intelegea.
EDUCATIA GRATUITA si-a aratat fata inca o data! Felicitari Dl. Burghelea si Dnei. Dobrin pentru serialul articolelor dv.
Un alt aspect remarcabil este modul in care Mang „paraseste scena”. El isi ia 45 de zile pentru a demonstra ca are dreptate, nici mai mult nici mai putin. Oare cum se rezolva problemele in Romania? Un individ pe nume Sova face o declaratie negationista si este trimis la Washington pentru documentare. Fostul prim-ministru Ungureanu pleaca, dar afirma „eu nu mi-am spus ultimul cuvant”. (Acelasi este amenintat de un deputat PSD ca daca va merge in nu stiu ce deplasare, va avea soarta lui Aldo Moro – presupun ca respectivul deputat PSD a fost trimis in Italia la documentare). Nimeni nu recunoaste nimic, cu o ultima zvacnire de energie si cei bagati la zdup profereaza amenintari si invective. Cuvinte ca „remuscare”, „penitenta” si expresii ca „a invata din greseli” sunt doar pentru „plebei” in Romania…
As mai avea o propunere, fara gluma.
Pe toate saiturile ,,agentiilor” nationale (nume pompos calchiat), al caror continut util informational si utilitate pentru public sunt mai mult decat modeste (pot fi exceptii, nu le-am parcurs pe toate) in relatia lor cu masa de obicei impresionanta de informatie inutila apar doua elemente care deranjeaza prin emfaza si mesajul subliminal negativ pe care il transmit. Este vorba de CV-urile (de amploare impresionanta) ale ,,Presedintilor” (alt calc stupid pentru ,,Director” sau ,,Sef” – in SUA directorii sunt regizori de film iar presedintii sunt directori de intreprindere – alta gasca in alta traista) si nelipsita fotografie care trebuie sa contina elementele obligatorii: coc (rosu aprins sau violet) buze si ungii (rosu aprins) sau chelie eventual mustata (pentru presedintii-masculi) birou de lucru, fotoliu de piele, laptop si nu in ultimul rand, cele doua drapele de lupta, tricolor si monocolor instelat UE.
Contestand existenta acestor CV-uri persoane de buna credinta m-au lamurit ca e din cauza de ,,deschidere”. Acesta e pretextul, mie imi este clar ca scopul lor este intimidarea ,,prostimii”, publicul care de nevoie (nu de placere) viziteaza saitul si de multe ori il paraseste fara nimic. Un prefect de Arges isi indica chiar nationalitatea si relgia ,,crestin ortodox” (Iesus Maria!).
Sa nu o mai lungesc, cele de mai sus sunt aur curat pentru un nou film al lui Sacha Baron Cohen (stiati ca dupa proteste in final a primit multumiri oficiale de la Kazahstan ca le-a pus tarisoara pe harta lumii?).
Nu sunt original. Experienta mea din modesta si insignificanta Suedie este ca CV-urile nu sunt interesante pe saiturile autoritatilor.
In sfarsit, dupa lunga introducere, propunerea. De ce nu s-ar publica in schimb CAZIERELE reactualizate trimestrial ale conducerii institutiilor renuntand la celelalte ornamente stralucitoare? Imi argumentez propunerea prin exemplul concret ca la ANRP 4 (patru) ,,presedinti” cu cu lista de merite impresionananta au fost prinsi cu hotii de zeci de mii sau alte abateri grave si dati afara. Atunci, la ce foloseste un CV ,,solid”?
Aceste asa zise CV-uri sunt alcatuite in baza principiului „le luam ochii la fraieri” si, daca Doamne fereste fraierii (adica amaratii ce platesc taxele) se prind, ii … acuzam de complot, conspiratie, deviatie etc. Am explicat mult mai pe larg cum se construiesc aceste portofolii in articolul http://www.acum.tv/articol/52005/.
Asa merg lucrurile, vorba lui Kurt Vonnegut. Atat timp cat nu vom reveni la o moaralitate acceptabila, lucrurile acestea se vor petrece la infinit. Si discutiile pe marginea lor isi vor pierde orice sens. Punctul cheie este deci pentru mine moralitatea, mentalitatea, setul de valori interioare. Dupa cum sugera Dostoievski in „Invierea” (catre finalul romanului), odata ce acest aspect este definitiv rezolvat, toate celelalte vin de la sine. Si asa cum trebuie.
Domnule Burghelea,
In aceasta ,,supa de proteine” pe care o constituie societatea despre care discutam (in care vietuiesc printre altii plagiatorii) as mai adauga, in afara de moralitatea la nivel individual, cateva ingrediente (la care in mod sigur va ganditi si dumneavoastra si multi cititor). Asta pentru ca moralitatea individului, vazuta ca un proces dinamic, nu poate exista suspendata in vid.
Senzatia mea este ca, in procesul integrarii energiei individuale in energie sociala, au loc niste pierderi ,,entropice” si distorsionari. Se poate ajunge la o situatie cand un individ moral in sfera privata actioneaza, constient sau nu, imoral atunci cand este in rol (in charge). Acum ingredientele, mai concret:
– mentalitati care au la baza bune intentii, mostenite din perioade anterioare comunismului (sau poate chiar din perioada acestuia) dar care sunt desincronizate. Aici putem numara nationalismul dar si elemente din religie. Personal cred in faptul ca bunele intentii scapate de sub control pot provoca cele mai serioase catastrofe umanitare. Pe langa ele, delictele de rand sunt plevusca.
– modelul de societate romaneasca, care mosteneste caracteristicile unui sistem de supravietuire (statul asigura supravietuirea, individul se pune integral si neconditionat la dispozitia statului in schimbul acestei unice bonificatii). O societate moderna pune cetateanul in focus.
– practicarea sistemului ierarhic si bazat pe prestigiu piramidal. Niciun subaltern nu ia o hotarare din proprie initiativa pana cand nu il intreaba pe sef. A-l contrazice pe superior chiar pentru un fapt cat se poate de limpede (,,ti-ai luat liber” de Pasti) se considera incalcare. Pe fisa medicala a tatalui meu (care intaplator este si un individ cu moralitate 100%) este scris de catre un medic: ,,pacientul e ironic” (!).
– Last but not least. O presiune de stres din partea aparatului statului inspre individ, pe care o apreciez intre 2-5 ori mai mare decat cea din societatea suedeza (dupa 22 ani traiti in Suedia, cu mentinerea contactului cu Romania). In mare parte pentru ca elementele de baza ale structurii imateriale (efectuarea de plati, regimul actelor de identitea, procesul de depunere a unor cereri, de inscriere intr-un sistem, de exemplu la facultate) sunt anacronice si ineficiente.
Acestea sunt ingredientele mele favorite, care pe langa un foc bun sub cataplana, ar putea da un ratatouille mai de Doamne-ajuta.
George, din interventia ta ultima s-ar putea intelege ca mang ar avea si scuze. Asa sa fie?
Si ce vrei sa spui cu „supa de proteine”? Comentariul tau naste multe intrebari!
Stefan, nu m-am gandit sa-l scuz pe Mang. Nu cunosc in detaliu legile romanesti, dar daca plagiatul este o contraventie atunci el nu poate fi scuzat de aceasta.
Comentariul meu este o completare, legata de faptul ca culpabilizand unilateral individul (e imoral, are probleme de mentalitate) eliberam de raspundere statul, autoritatile, comunitatile ca sisteme si subsisteme. E bine sa repartizam raspunderea intre sistem si cei care il constituie. Altfel vom putea avea speranta ca lasand sistemul neschimbat (asa nefunctional si anacronic cum este) si educand ,,mai bine” indivizii rezolvam o problema ca acea a invatamantului. Eu ma indoiesc.
Daca Mang ar fi trait intr-o societate in care disciplina, loialitatea si alte valori au o alta definitie (de exemplu aceea ca urmezi fara probleme si intelegerile odata luate din grupul in care lucrezi, fara a-ti motiva atitudinea prin frica de sanctiuni) atunci ar fi avut probleme mai mari sa comita ceeace a comis. In primul rand ar fi fost inhibat de resorturile interioare. In cazul lui real insa, resorturile interioare sunt flasce (nu are retineri sa accepte o functie stiindu-se patat) si probabil se bazeaza si pe ,,cadoul” pe care i l-a facut sistemul, anume acela ca de la o anumita pozitie ierarhica in sus te stii imun (asa se si cheama, imunitate).
Proteinele suntem noi, indivizii societatii, daca as face o analogie cu agitatia termica a unor molecule intr-un vas, agitatie pe care nu o provoaca ele insele ci este indusa. O simpla metafora.
Plagiatul e furt..Furtul e pedepsit de toate codurile de legi, din cele mai vechi timpuri si pana azi.
Comentariul meu este pe marginea comentariului domnului Burghelea ,,Punctul cheie este deci pentru mine moralitatea, mentalitatea, setul de valori interioare” fraza la care am mai vrut sa fac niste completari.
Cu plagiatul nu am probleme iar implicatiile actului in sine, asa cum scrie doamna Ghita, nu au cum sa fie ambigue.
Lasand laoparte aspectul penal, ar fi straniu ca tocmai un ministru al educatiei sa aibe un plagiat la activ.
„Cercetarea” romaneasca a ajuns in final si in paginile celebrei reviste Nature:
http://www.nature.com/news/plagiarism-charge-for-romanian-minister-1.10646
Din pacate, nu asa cum ar fi trebuit. Am ajuns inca o data celebri prin moravuri usoare, prin plagiat.
Fiindca de publicat in Nature, Academicianul mioritic nu prea publica: prefera Analele Facultatii de la Bolintinu’ din Vale.
Probabil ca cercetarea de valoare mai are deci… un pic de asteptat (primii doua mii de ani au trecut deja!). Dar sa vedem totusi partea buna a lucrurilor, partea plina a pahrului. Astfel de golanii academice, odata ce au ajuns sa fie cunoscute la scara larga, vor trebui sa inceteze. Daca ii mai pasa cuiva de seriozitate si de credibilitate si daca… mai vrea cineva sa atraga fonduri europeene in cercetare (am atins coarda sensibila, nu-i asa?).
Moral condamnabil plagiatul nu este legal furt. Ideile nu pot constitui proprietatea cuiva si nici nu pot fi luate de la cineva. In acest caz mi se pare ca nici nu e plagiat ci incalcarea dreptului de autor si asta numai daca ce omul a copiat cuvint cu cuvint textul (asa se pare) sau parti din el si daca lucrarea respectiva era proprietatea intelectuala a cuiva (se prea poate sa nu fie). Pentru incalcartea dreptului de autor cel care le detine poate cere despagubiri civile. Daca omul incalca drepturile de autor si vinde altuia rezultatul probabil poate exista si raspundere penala (inselaciune, nu cunosc codul penal suficient). Poate egalam „cistiguri materiale” cu banii nemeritati cistigati in functiile la care nu era calificat…
Sint multi de „daca” si „probabil” aici, sa-i batem obrazul, statul sa-si faca datoria (putin probabil) dar sa nu ne avintam la „plagiatul e furt”.
In urma cu cateva zile CEO-ul Yahoo a parasit compania in urma unui scandal provocat de CV-ul acestuia in care sustinea ca, pe langa studiile de contabilitate, este licentiat si in computere (Stonehill College). Scott Thompson, CEO-ul in cauza, a incercat sa explice „eroarea”, dar nu a tinut. Licenta in computere ia-o de unde nu-i! In concluzie, Scott si-a prezentat demisia.
Deci incercari de frauda si plagiat se intalnesc si pe alte meleaguri. Date in vileag insa, consecintele lor sunt drastice. Cu atat mai mult cu cat e vorba de personalitati aflate in ochiul public. Nicio companie nu isi poate permite protectia unor asemenea angajati. Daunele sunt mult prea mari.
Alo, Romania?