Avem bănci, dar nu din acelea pe care să te aşezi pe ele în parcuri, ci din „alealalte”, unde îţi depui banii, faci împrumuturi sau… scoţi bani, daca ai ce…!
Dar am întâlnit oameni care aveau bani, dar nu puteau scoate…
Într-una din zilele trecute, mare mi-a fost mirarea, când, ca orice om, bine voitor, am vrut să scot ceva bani de pe cardul din Germania.
Am probat la o banca, dar binecunoscutul automat, pur şi simplu nu a avut bani suficienţi să-mi dea (nici măcar nu erau aşa mulţi, sub 20 milioane), rugându-mă să „încerc” la alt automat.
Zis şi făcut! Am mers la altul, tot de la aceeaşi firmă a băncii, unde, primesc acelaşi răspuns.
Ce era de făcut? Nimic, numai că instinctul îmi spune să merg la alte bănci, unde, aşa cum nu m-am aşteptat nu pot să ridic nici măcar 100.000 lei. Răspunsul băncilor? „Nu avem contact cu banca dumneavoastră”, (cu toate că înscrisul firmei de pe cardul meu, era şi pe automatul de la bancă), „Nu putem să luăm legătura cu banca dumneavoastră, în acest moment” etc.
Iar ca toate acestea să aibă şi „un capac”, în dreapta mea, stătea un domn, foarte supărat. L-am întrebat ce s-a întâmplat, acesta chinuindu-se într-o engleză imperfectă să-mi explice că automatul respectiv i-a „înghiţit” cardul, că este în România ca turist şi că, a rămas fără el, deci, fără bani pentru a-şi plăti hotelul şi multe altele…
Mă uitam la el, fără a-l putea ajuta vreun pic, deoarece şi eu mă aflam într-o situaţie aproape similară cu a lui. Aveam bani, dar nu-i puteam lua.
Ce ne rămâne de făcut, stimaţi cititori, în aceste cazuri? Vrem să intrăm în Uniune, dar primim de la ei, toate „ciurucurile” demodate acolo şi… le luăm de bune. Ei, le dau, pentru a lua altele mai performante, iar noi ne mulţumim cu…. reziduuri… Deh! Aşa ne trebuie… şi nouă, că le-am luat, şi lor, că ni le-au dat. Dar oare este corect?
