Elegie la trenurile reci
Mircea Dinescu
De-ai adormi iubito pe linia ferata
Inbujorate trenuri te-or ocoli tiptil
Din ceruri au sa ninga baloturi mari de vata
Vor fi betii de roua, se va dansa cadril
Va mai veni si-un inger din garile inalte
Sa-ti netezeasca somnul cu pene de paun
Si arbori de sequoia se vor planta in halte
Si-n piete s-or da gratis baloane de sapun
Si parul tau de raze va cotropi siberii
Sa sfaraie zapada pe capete de struti
Si-apoi in reci cazarme cu genele-ai sa perii
Obrazu-ascuns in perna al plansilor recruti
Dar tu n-adormi iubito pe linia ferata
Trec trenuri imbacsite de zgura si de fum
Si nici nu stiu ce-nseamna un trup frumos de fata
Si-ncep atunci de mila sa plang in urma lor.
Orice-ar zice oricine, Mircea-i un poet desavarshit. Probabil ca-i cel mai mare poet roman inca traind (nu stiu daca Ivanescu o mai fi p-acilea).
Da de Adrian Paunescu ati auzit?