Există un grup de analişti economici, dintre care cel mai important ar fi Liviu Voinea de la Grupul de Economie Aplicată, care susţin că România se află în pragul unei potenţiale crize de natură economică. Desigur, există şi viziuni ce va mai optimiste. Totuşi, cât de mare este pericolul?
Personal, eu cred că, deşi pericolul există, el este totuşi îndepărtat şi există suficiente pârghii prin care el poate fi controlat.
Este cert că economia românească posedă încă semnele unei supraîncălziri. Aceste semne au apărut încă pe vremea guvernării PSD, o perioadă în care creşterile economice record se bazau aproape exclusiv pe creşterea cererii. Pe măsură ce BNR a intervenit în forţă, acest motor şi-a mai domolit forţa. Anul trecut, prin introducerea cotei de impozitare de 16% (România NU ARE COTĂ UNICĂ de impozitare) motorul acesta a mai primit ceva combustibil, care a alimentat o creştere de aproape 6%. Au apărut însă inundaţiile care au distrus recolta şi astfel agricultura a tras toţi indicatorii economici în jos şi astfel creşterea totală a fost mult mai mică.
Personal, eu cred că 2005 a fost un accident şi nu trebuie considerat altceva. A fost un an cu o conjunctură internă şi internaţională greu de repetat. A fost anul schimbării politicii fiscale a României, a fost anul creşterilor record la preţul petrolului, a fost anul unor dezastre naturale irepetabile.
Faptul că în aceste condiţii vitrege, economia Românească a înregistrat totuşi o creştere economică mi se pare o dovadă că avem totuşi o economie puternică, în stare să absoarbă şocuri de asemenea anvergură.
Pe de altă parte, există într-adevăr dezechilibre importante. BNR a tăbărât efectiv pe creditele pentru populaţie – deşi 80% din importuri sunt destinate companiilor şi nu produselor de folosinţă îndelungată – lăsând nesupravegheate împrumuturile statului. Care continuă să se împrumute din străinătate. Numai municipalitatea Bucureştiului a atras pentru proiectele faraonice ale primarului Videanu jumătate de miliard de euro, bani care deocamdată stau nefolosiţi de mai bine de 8 luni, iar primarul intenţionează să mai facă un împrumut de cel puţin şase sute de milioane.
„Limitarea continuă a creditului pentru populaţie poate duce, într-un final, la deteriorarea activităţii în domeniul producţiei. Şi asta pentru că o parte importantă din consum vine din producţia internă (maşini, aparate electrocasnice, case). Dacă fabricile îşi reduc activitatea există riscul apariţiei şomajului”, a declarat Radu Graţian Gheţea, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor (ARB), la conferinţele Finmedia. El susţine că anul 2006 va fi marcat de două aspecte contradictorii. “Pe de-o parte, avem un climat ostil dezvoltării creditului, iar pe de altă parte, cererea este în continuă creştere, iar acest lucru se exprimă şi în cererea de servicii bancare”.
Deficitul de cont curent al balanţei de plăţi a crescut, la finele lui 2005, cu 35,1% faţă de sfârşitul anului precedent, a comunicat Banca Naţională a României. Majorarea a fost alimentată de deficitul comercial, respectiv creşterea importurilor. Pe fondul unei ascensiuni de 46,6% a deficitului comercial, deficitul de cont curent a totalizat 6,8 miliarde de euro, la finele anului trecut. Transferurile curente – în special, sumele trimise de către cetăţenii români din străinătate – au reuşit să mai reducă deficitul. Anul trecut, pentru prima dată, sectorul privat s-a împrumutat mai mult de pe piaţa externă decât statul. Potrivit comunicatului BNR, datoria externă negarantată public a fost cu 54,2% mai mare în 2005, comparativ cu anul precedent. În schimb, datoria externă publică a reprezentat 46,4% din datoria externă, faţă de 54,9% la finele anului 2004.
Tendinţa balanţei de plăţi e neschimbată de ceva vreme. Din păcate, politica BNR-ului de a creşte dobânda de referinţă cu un punct procentual o să ducă la o întărire a leului care o să promoveze, în continuare, importurile şi o să dăuneze exporturilor. Acest lucru o să lovească în competitivitate şi de aceea nu mă aştept ca balanţa să se redreseze pe termen mediu.
Politica dezastruoasă de curs de anul trecut a lovit puternic în exportatori – desigur, au şi ei partea lor de vină în ceea ce priveşte incapacitatea managerială de a minimaliza efectele cursului, existând suficiente mijloace de a te apăra de evoluţiile nefavorabile – şi anul acesta se pare că situaţia se va repeta.
Una dintre soluţiile pe termen scurt ar reprezenta-o deprecierea monedei naţionale care să ducă la o încurajare a exporturilor, însă această soluţie ar fi una artificială care se poate dovedi chiar contraproductivă pe termen lung.
Pe termen lung, situaţia de criză poate fi atenuată prin creşterea productivităţii la nivel de ţară, lucru care se poate realiza printr-un cadru fiscal cât mai eficient şi previzibil şi prin investiţii sistematice în educaţie, sănătate şi infrastructură.
Deja anul acesta avem acelaşi Cod Fiscal ca şi anul trecut şi guvernul a promis că în martie va da noul Cod Fiscal, care va fi în vigoare anul viitor. Este un bun început pentru stabilitatea fiscală şi creşterea predictabilităţii mediului de afaceri de la noi. De asemenea, se preconiozează investiţii importante în infrastructură, în special cu banii de la Uniunea Europeană.
Singurul aspect care pe mine personal mă îngrijorează este totala lipsă de colaborare între Guvern şi BNR în ceea ce priveşte coordonarea politicilor monetare şi fiscale, lipsă de coordonare vizibilă pe tot parcursul anului trecut.
Datorită acestor premise, eu personal sunt ceva mai optimist şi consider că pericolul unei crize nu este atât de pregnant, însă trebuie în continuare manifestată prudenţă. Iar dacă Guvernul şi BNR s-ar coordona ceva mai bine, ar fi chiar minunat.