In anii de dupa’89 in Romania construirea de biserici a luat proportii uriase. Acestea s-au ridicat pe banii enoriasilor.
Intr-o tara unde nevoia de scoli, de spitale ori de alte lacase de stricta necesitate oamenii spera ca prin biserica sa se bucure de o viata mai buna.
Recent in curtea Spitalului Cantacuzino un grup de 30 medici protesteaza impotriva distrugerii spatiului verde prin taierea copacilor in vederea construirii unei capele.
Aprobarea autorizatiei de constructie capelei care initial urma sa fie o biserica se situeaza in mister.
O studenta mi-a relatat la Sibiu urmatoarele:
“ Mami suferea de o depresie nervoasa provocata de grijile zilei de maine si de faptul ca pensia de boala avea sa-i fie anulata. Starea sanatatii ei s-a agravat si am dus-o la spitalul din orasul Dragasani. La putin timp s-a stins din viata in urma unui stop cardiac.
Totul s-a intamplat inainte de Craciun.
Am facut pregatirile de inmormantare care la noi intr-un sat oltenesc costa enorm- colaci, batiste, poameni in a da scaune, masa, haine etc
Am trecut orin toate aceste traditii, insa m-au revoltat cuvintele preotului pe nume Dovleac ce in timpul slujbei de inmormantare a tunat si a fulgerat ca Mami a murit fara sa se impartaseasca si sa se spovedeasca. Oare oamenii stiu cand mor, isi programeaza ceasul dupa aceasta obligatie crestina ? “
Acelasi preot la alta inmormantare in comuna de langa Dragasani a tipat la oameni accentuand pe pacatul grav al unei octogenare defuncte ce nu s-a spovedit inainte de a trece in nefiinta.
Aceasta critica face parte din “despre morti numai bine“?
Preotului din zona mentionata i se fac cosuri cu cadouri substantiale, i se plateste osteneala si munca sa.
Am remarcat ca nenumarati preoti poseda automobile de lux situandu-se pe aceeasi poteca alaturi de politicieni si de alti baroni locali.
Nevoiasilor le este rezervata smerenia pe lumea acesta, iar bogatia in lumea cealalta.