‘Secundele mele’ este o noua rubrica, dedicata exclusiv inspiratiei. Speram ca, in cateva zile, aceasta sa devina prima noastra rubrica cotidiana.
Care este scopul ei? Dorim sa va oferim, prin intermediul unor ganditori celebri sau anonimi, cateva secunde de inspiratie. Un pic de optimism intr-o lume altfel plina de griji si de graba, de alergare, dezamagiri, presiuni. Am vrea ca materialele pe care le publicam aici – de la poeme in traducere sau in original, la citate sau chiar povesti adevarate, sa va ofere, fara patetism, acea ‘gura de oxigen’ pe care am simtit si noi ca o respiram cand le-am citit. Nu ezitati sa propuneti materiale pentru ‘Secundele mele’. Le asteptam la adresa editor@romanialibera.com. Acesta va fi locul in care SIGUR mintea dv. nu va fi agresata, spiritul dv. va gasi o hrana, grijile dv. vor gasi o vitamina impotriva durerilor de cap.
Deschidem rubrica cu — se putea altfel? — o traducere a poeziei ‘IF’ de Rudyard Kipling…
[Daca…]
Daca poti sa-ti pastrezi cumpatul, atunci cand toti in afara de tine si-l pierd
Invinuindu-te pe tine,
Daca poti sa-ti pastrezi increderea in tine ingaduind totusi neincrederea altora
Atunci cand toti se indoiesc de tine,
Daca poti sa astepti, fara ca asteptarea sa te oboseasca
Ori sa fii mintit fara a raspunde cu minciuna
Daca poti, dusmanit fiind, sa nu lasi loc urii in sufletul tau
Fara totusi a parea prea detasat si fara a vorbi prea intelept;
Daca poti visa – fara sa faci din vise stapanele vietii tale,
Daca poti gandi – fara sa-ti faci un scop din gandire;
Daca poti face fata Triumfului sau Dezastrului
Tratandu-i egal pe acesti doi impostori;
Daca rezisti sa asculti un adevar rostit de tine
Rastalmacit de lachei pentru a face din el capcana pentru naivi
Ori sa privesti lucrurile carora le-ai dat din viata ta naruindu-se
Si sa te apleci si sa le reconstruiesti cu vechile unelte.
Daca poti sa faci o gramajoara din toate castigurile tale,
Sa le risti pe o singura aruncare a unei monede,
Si pierzand, sa iei totul de la inceput
Fara sa sufli un cuvant despre nesansa ta;
Daca poti sa-ti obligi inima si tervii si tendoanele
Sa te serveasca mult timp inca dupa ce s-au epuizat,
Rezistand chiar si atunci cand nu mai ai nimic in tine
Cu exceptia Vointei care le spune: “Rezistati!”
Daca poti vorbi multimii pastrandu-ti virtutea
Ori pasi alaturi de regi – fara sa-ti pierzi naturaletea,
Daca nici dusmanii dar nici prietenii apropiati nu te pot rani;
Daca se poate conta pe tine, insa nu fara limite,
Daca poti umple minutul neiertator
Cu valoarea a saizeci de secunde de alergare,
Al tau e intreg Pamantul cu tot ce are mai bun
Mai mult decat atat – vei fi Om, fiul meu!
–Rudyard Kipling
[IF]
If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you
But make allowance for their doubting too,
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don’t deal in lies,
Or being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise:
If you can dream–and not make dreams your master,
If you can think–and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build ‘em up with worn-out tools:
If you can make one heap of all your winnings
And risk it all on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: „Hold on!”
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings–nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much,
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And–which is more–you’ll be a Man, my son!
–Rudyard Kipling
„Daca
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau, si spun ca-i vina ta
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede – dar sa-i crezi si ei cumva,
S-astepti – dar nu cu sufletul la gura
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept,
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept
De poti visa, dar nu-ti faci visul astra
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel
Sa-ntimpini si Triumful si Dezastrul
Tratand pe-acesti doi impostori la fel,
De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher sa-l prinda-n lat pe prost
Cand munca vietii tale, naruita
Cu scule obosite-o faci ce-a fost,
De poti sa strangi agonisita toata
Gramada, si s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-ntaia data
Iar c-ai pierdut, nici un cuvant macar,
De poti sili nerv, inima si vana
Sa te slujeasca dupa ce-au apus
Si piept sa tii, cand nu mai e stapana
Decat vointa ce le striga ‘sus !’,
De poti ramane tu, in marea gloata,
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea,
Dusman, om drag, rani sa nu te poata
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea,
De poti, prin clipa cea neiertatoare
Sa treci, si s-o incerci gonind mereu
Al tau va fi Pamantul asta mare
Dar, mai mult, vei fi Om, baiatul meu !”