Am înţeles că Guvernul are nevoie de bani pentru a reduce deficitul bugetar. Am mai înţeles că, pentru înfăptuirea acestui nobil scop, orice mijloace sunt permise, de la jefuirea bătrânilor şi spolierea salariaţilor până la sugrumarea întreprinzătorilor, îndeosebi a celor mici. Dar nu pricep de ce aceste acţiuni trebuie neapărat întreprinse cu bădărănie.
Pentru că, scuzat să fiu, o bădărănie este să publici formularele prin care oamenii trebuie să-şi declare veniturile cu trei zile lucrătoare înaintea termenului-limită, cum s-a întâmplat în cazul aplicării modificărilor aduse Codului Fiscal. Tot o bădărănie este să obligi contribuabilul să se ducă o dată pe lună la trei instituţii diferite (Casa de Pensii, Agenţia pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Casa de Asigurări de Sănătate) ca să depună câte o declaraţie prin care spune acelaşi lucru (cât a câştigat în luna precedentă). De ce nu se putea face treaba asta o dată pe an, aşa cum se plătesc toate impozitele? De ce nu se poate declara o singură dată, într-un singur loc (eventual, prin internet, că doar s-au alocat milioane pentru programul de e-guvernare), iar instituţiile care încasează birul (toate ale statului) să trimită o singură decizie de impunere, pe care s-o plăteşti într-un singur loc, iar ele (instituţiile) să-şi împartă suma respectivă cum se cuvine?
O să-mi spuneţi că mă leg de nimicuri. Numai că, dacă-mi pierd una dintre cele douăzeci de zile lucrătoare ale lunii completând formulare, alergând prin oraş şi stând la cozi, nu înseamnă că statul îmi pune un impozit suplimentar, 5%, pe munca mea şi a dumneavoastră, toţi cei care îndrăzniţi să faceţi ceva pentru a mai câştiga un ban după cele 8 ore de serviciu (cum, de altfel, v-a îndemnat zilele trecute un domn ministru)?
Cine sunt principalii „beneficiari” ai acestei noi aberaţii legislative? Evident, cei care muncesc cinstit. Studentul care, în vacanţă, lucrează pe ici-colo (mai o traducere, mai un call center…) ca să câştige un ban de mers la mare. Mecanicul care a avut naivitatea ca, în loc să bage liniştit în buzunar banii clientului, să se înregistreze ca persoană fizică autorizată, să dea chitanţă pentru micile reparaţii făcute după serviciu şi să plătească impozit statului. Scriitorul care reuşeşte să publice un volum, care să-i şi fie plătit. Că există multă evaziune fiscală, sunt de acord. Numai că cel ce se angajează pe litoral să spele vasele la o terasă unde este plătit din banii încasaţi fără bon fiscal, instalatorul care nici nu se gândeşte că ar putea renunţa la un bănuţ din cei pe care-i cere clientului şi nu mai e de găsit atunci când lucrarea se dovedeşte prost făcută, angajatul plătit în mod fraudulos „pe drepturi de autor” pentru o muncă ce n-are nici o legătură cu creaţia, manelistul care câştigă într-o noapte cât salariul unui profesor pe câteva luni, fără a plăti nici un leu impozit, ei bine, toţi aceştia nu sunt deloc afectaţi de toată această brambureală organizată de către Guvernul României.
Cu alte cuvinte, cei loviţi sunt mai ales cei care aleseseră să lucreze „la vedere”, cu nişte acte care, atunci când au luat decizia să o facă, erau legale. Discursul guvernamental este că toţi cei vizaţi de noile prevederi fiscale ar fi plătit statului mai puţin decât s-ar cuveni. Argument destul de şubred, cel puţin în anumite (nu puţine) cazuri. Studentul care lucrează în timpul liber şi care acum e obligat să-şi plătească asigurarea medicală va primi, dacă va avea nevoie, un tratament diferit de cel al colegului său care are destui bani de la părinţi? Mecanicul care este acum obligat să-şi achite cotizaţia la fondul de şomaj, iar luna viitoare nu va avea nici un client va primi vreun ajutor din partea statului? Cât despre obligativitatea cotizării la fondul de pensii cu un procent (deloc neînsemnat) din veniturile ocazionale, dacă aş fi un reprezentant al statului care nu a reuşit să-şi respecte obligaţiile către pensionari prevăzute prin lege organică, aş prefera să tac.
Dar scopul nobil? Echilibrarea bugetului? Probabil, luna asta şi încă vreo două de acum încolo, statul va încasa ceva mai mulţi bani (asta, pentru că nu va plăti orele suplimentare ale funcţionarilor care vor avea de luptat cu maldărul de hârtii adunate de la contribuabili). Apoi, oamenii vor înţelege că în această ţară e o afacere proastă să munceşti cinstit. Studentul va emigra, mecanicul va prefera să dreagă maşinile „la negru”, iar scriitorul se va reprofila în domeniul textelor pentru manele, spre mulţumirea generală.
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/razboiul-guvernului-impotriva-contribuabilului-197539.html