Orășelul Dieppe, ca multe altele din Franța, are o catedrală impresionantăNormandia, situată pe coasta de nord-vest a Franței, este extrem de accesibilă pentru turiștii britanici.
Traversarea cu ferryboat-ul de la Dover la Calais ia circa o oră și 20 de minute, iar apoi pe autostradă de la Calais Normandia e la doar două ore.
Deși aveam rezervare la hotel la Le Havre – portul unde se varsă în mare Sena printr-un mare estuar – am hotărât să mergem pe autostradă doar până la Abbeville, luând-o apoi pe drumul de coastă.
Primul popas – Dieppe – un vechi oraș port pescăresc, cu case vechi de 500 de ani, renovate în perfectă stare.
Am luat prânzul acolo, lângă portul cu ambarcațiuni de păcere pe o superbă vreme de septembrie.
Faleza este tipică pentru un oraș de coastă normand și cine a vizitat Le Touquet, de pildă, este frapat de similitudini.
Am avut timp să vizităm și castelul, ale cărui fundații au fost puse în 1188 și care adăpostește azi o frumoasă expoziție de artă unde poți vedea printre ale exponate tablouri de Renoir și Pizzarro.
Există și un muzeu consacrat tentativei eșuate de debarcare aliate de la 19 august 1942, când peste 1000 de militari canadieni și-au pierdut viața și alți 2000 au fost luați prizonieri în tentativa ce s-a dovedit prematură cu aproape doi ani de a stabili un cap de pod pe continentul ocupat de Germania nazistă.
De altfel, pretutindeni în Normandia vezi steaguri ale Statelor Unite, Canadei și Marii Britanii, precum și memoriale în cinstea Aliaților care au plătit un scump tribut de sânge în timpul debarcării ce a avut loc pe plajele normande la 6 iunie 1944.
Honfleur – paradisul artiștilor
După o o scută oprire mai la sud la Etretat (unde aveam să revenim peste două zile) am ajuns către seară la Le Havre.
Oraș port, Le Havre este de fapt compus din două părți: orașul de sus, situat pe deal și compus din case frumoase, cu vedere la mare și orașul de jos, care ca orice mare oraș port are și zone mai rău famate.
A doua zi am pornit spre Honfleur, un orășel turistic la sud de Le Havre, unde se ajunge în circa 25 de minute trecând peste monumentalul Pont de Normandie, peste estuarul Senei, pod dat în folosință în 1995 care poate fi traversat cu mașina contra taxei de 5 euro.
Honfleur, ca și Dieppe, este un vechi port pescăresc, dar care în secolul XIX a devenit o atracție pentru artiști care au venit aici să picteze.
Printre numele vestite care au pictat aici: Claude Monet, Camille Corot sau Euegene Boudin.
Astăzi atelierele unde au pictat acești coloși ai artei din secolele XIX și XX au devenit atracții turistice, vizitate nu numai de francezi, dar și de britanici, americani, japonezi sau spanioli.
Am luat micul dejun la o cafenea pe cheiul portului, înconjurat de clădiri de cinci-șase etaje vechi din sec. XV, în perfectă stare.
Una dintre atracțiile de la Honfleur este capela Notre Dame de Grace, situată pe un deal ce străjuiește estuarul Senei și dedicată marinarilor și pescarilor care au trăit aici și nu întotdeauna s-au întors acasă, pierzându-și viața în valurile Oceanului Atlantic.
De aici este o vedere superbă a estuarului Senei, cu Le Havre pe celălalt mal, marea spre vest și cu maiestuosul Pont de Normandie înspre est.
După amiaza am făcut o escapadă la Caen, marele oraș universitar aflat la o oră de condus de Honfleur.
Am avut timp să vizităm doar două dintre marile catedrale de aici, într-una dintre ele având surpriza să întâlnim un clarinetist din Germania care repeta solitar în impresionantul lăcaș de de cult.
Lecții pentru România
În ultima zi am pornit din nou spre Etretat, spre nord pe drumul de coastă, soarele strălucind la fel ca în primele două zile.
Etretat e faimos pentru falezele sale mai ales arcadele sale naturale săpate de mare în stâncă și care au atras de-a lungul timpului artiști faimoși precum Boudin, Courbet sau Monet.
Am luat micul dejun în hanul La Salamandre într-un imobil foarte vechi și pitoresc și am admirat apoi dansurile populare normande jucate de un ansamblu de amatori, mai toți oameni trecuți de 60 de ani.
În urcușul spre punctul culminant al falezei am întâlnit chiar turiști din România, fără ca acest lucru să mă surprindă câtuși de puțin.
La întoarcere pe autostradă am întâlnit foarte puține mașini, ca de altfel pe majoritatea autostrăzilor din Franța, țară care are avantajul ce a avea același număr de autovehicule dar o suprafață de două ori și jumătate mai mare decât cea a Marii Britanii.
Spre deosebire de Marea Britanie, unele porțiuni ale autostrăzilor nu sunt gratuite și acest lucru se simte, nu în ultimul rând în calitatea impecabilă a șoselei.
Nu numai șosele, dar în general cam totul e foarte bine întreținut, iar Normandia este o atracție turistică majoră, care aduce venituri importante Franței.
Recent, un individ cu blog (n-are ce spune în el, dar asta e moda, să-ți faci blog) se arăta indignat de sondajul lansat de revista ACUM privind rolul ortodoxiei în dezvoltarea României, calificând drept un atac la adresa Bisericii Ortodoxe.
Iar individul – un habotnic ortodox cu care ne-am obișnuit de acum – își încheia apoteotic articolul: “Când la noi se ridicau biserici, monumente de artă, parisienii nici măcar nu descoperiseră canalizarea!”
Parafrazându-l pe acest sfertodoct, aș putea spune că pe vremea când în Normandia se ridicau catedrale (orice orășel de aici are în general catedrale mai mari decât găsești oriunde în România) statele române nici măcar nu-și făcuseră apariția.
Românii ar face bine să se inspire de la francezi în ce privește conservarea și valorificarea patrimoniului istoric și a frumuseților naturale pentru că la acest capitol România stă lamentabil, iar invocarea ortodoxiei este doar o altă jalnică fațetă a acoperirii unui eșec răsunător.
http://www.rfi.ro/reportaj-rfi-79547-peripetiile-unui-calator-cu-eurostar-si-butoiul-de-pulbere-de-la-calais