Loading

caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Cai Spre Noi Insine



 

De vorbă cu frunzele

de (10-2-2013)
4 ecouri

 
Când îmbătrânim sau, mă rog, nu mai suntem „foarte” tineri, ne metamorfozăm în gesturi.

Copiii noştri le numesc „tabieturi”, „curiozităţi”, „fixuri”…

Adormim doar pe o parte, ne potrivim ceasul deşi nu mai trebuie să ajungem nicăieri „la fix”, ne rugăm la „Doamne-Doamne” din reflex, având în cap, de fapt, întrebarea „ce voi mânca mâine la micul dejun-prânz-cină?”

Ne trezim obosiţi dimineaţa şi nu ştim de ce.

Apoi, descoperim că, de fapt, am trudit ca să construim sfaturile care vor „schimba” lumea.

Deşi lumea noastră se mişcă în zig-zag, haotic, în ritmul telecomenzii de la televizor.

Suntem prea fuduli ca să recunoaştem că tot ceea ce înţelegem e că nu mai înţelegem nimic.

Atunci dăm vină pe „ăia tineri” şi pe fotografiile îngălbenite care imortalizau estompat „vremea noastră”.

Şi suntem fericiţi că încă mai contăm în nefericirea noastră.

Perpetuă boală, fugară durere pentru cei ce (încă) ne mai iubesc.

„Imaginea noastră după moarte”, ţâncii noştri ajunşi – şi ei – la tot felul de cumpene, dar care stăruie oarecum amabil să ne aline inutilitatea, căutând leacul miraculos.

Doamne, cât de proşti ne-ai făcut doar ca să poţi a ne arăta calea!

Şi cât de simplu-i leacul!

Deschideţi fereastra şi vedeţi dacă frunza din anul trecut e pe ram, mai verde, mai tânără, în anul ăsta!

Iar dacă nu O vedeţi, prefaceţi gesturile într-o demnă plecare!

Se cheamă smerenie.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • George PETRINEANU: (18-3-2013 la 17:31)

    Mircea numără tacticos frunze în poeană pînă obosește. Fiecare frunză e un cuvînt. La sfîrșit îi iese la număr un secret pe care-l știu toți dar îl păstrează cu smerenie ca pe o taină.
    Bat cîmpii 🙂 am vrut să spun că parcă percepi fiecare cuvînt din scrierea lui.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 3 Nu-mi place 0

  • Sfartz Pincu: (21-3-2013 la 14:54)

    Frumoasă vorbire, dar puţin cam prea pesimistă!

    Nu noi, pensionarii, suntem de vina că am fost copaci tăiaţi pe când aveam încă frunze verzi.

    Nu trebuie să transferăm îngrijorările noastre asupra copiilor noştri. Fiecare generatie are dreptul la o porţie de vise. Temerile noastre să rămână doar ale noastre, să încurajăm speranţele copiilor noştri.

    Smerenie înseamnă şi supunere, dar şi resemnare. Nu este bine, la vreme de apus, să fim supuşi şi resemnaţi. Capul sus !!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • Mihai Traian: (23-3-2013 la 14:21)

    Frumos si cu mult talent spus. Felicitari. Inchei cu o gluma ce nu-mi apartine: Tanar, tanar, dar combate bine!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 2 Nu-mi place 0

  • itzhak bareket: (11-4-2013 la 11:25)

    Intelepciune adunata cu mare atentie, frumos, dibaci pastrata ca pe o comoara unica si folositoare in orice imprejurare… e o placere sa-i citesti

    Quintensenta, formulata economic, cu mult talc…

    Urari de buna sanatate si multe bucurii, AMEN.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.167.225.62