Fiecare dintre cele patru partide politice veritabile (exclud dintre acestea UDMR-ul, grupul minorităţilor naţionale şi grupul celor care au trădat) din parlament reprezintă câte o grupare de interese personale şi câte un clan. Fiecare dintre aceste partide sunt conduse, la vedere, de către păpuşi. Fiecare dintre păpuşi are în spate cel puţin un stăpân şi un clan, de la cuvântul cărora nu se abat nici măcar cu o iotă.
Stăpânii sunt cunoscuţi tuturor. Nu văd de ce i-am mai numi aici. Clanurile din jurul acestora sunt formate din baroni locali + aparatul central. Doar minipartidul lui Voiculescu poate fi, într-o măsură oarecare, excepţia care confirmă regula…pentru că e atât de mini încât nu prea are clan.
Se vehiculează, tot mai mult, ideea înlocuirii primului ministru cu un tehnocrat, eventual a întregului guvern cu unul format din tehnocraţi. Cui i-ar folosi? Coaliţiei de guvernământ şi organizaţiilor care o compun, chiar i-ar dăuna. Ar fi dovada că se dă bătută. Că se recunoaşte învinsă.
Orice prim – ministru tehnocrat şi orice guvern de tehnocraţi nu poate funcţiona decât sub aripa ocrotitoare a unuia sau a mai multora dintre stăpâni. Căruia trebuie să-i îndeplinească voia. La ce bun, atunci?
Aparent Uniunea social liberală ar putea profita. Şi-ar vedea programul îndeplinit fără multe lupte. Care program, veţi întreba. Programul pentru care s-au coalizat. Un program într-un singur punct: jos Băsescu! Pentru că punctul cu jos Boc devine automat un non-sens.
Aşadar ce va urma după eventuala debarcare a lui Băsescu? Ceaţă. Negură. Vor începe curând luptele. Principalul perdant va fi poporul român. Dar şi clasa politică, în ansamblu.
Rămân la părerea că toate aceste patru partide vor împărtăşi, în timp, soarta PNŢ-cd. Dar încă nu a sosit momentul. Trebuie, mai întâi, să rămână fără stăpânul din umbră şi fără clan. PNŢ-cd nu a avut un stăpân în umbră. A avut doar unul pe faţă şi l-a pierdut curând. Şi n-a avut vreme să-şi adune măcar un clan de baroni şi de aparatnici.
Deci, dragi cititori, cu tot respectul, trebuie să vă dau şi să îmi dau o veste rea: ne aşteaptă marea lălăială care va distruge tot ce mai este de distrus în ţara asta. Această clasă politică nu mai poate (mă întreb dacă ar fi putut vreodată) să furnizeze soluţii.
Poate doar o organizare a societăţii civile, aşa ca pentru cea mai mare criză pe care a trăit-o vreodată acest neam, să rezolve impasul în care ne aflăm. Dar mă îndoiesc că va avea forţa necesară să se scuture de lighioanele care-i sug seva vitală.
Iar alegerile anticipate ad – hoc se derulează cam de la 1 ianuarie 2007. Şi toate sondajele converg către un singur rezultat, cel mai dureros : exodul.
Articolul a fost preluat cu acordul autorului de pe http://nelucraciun.wordpress.com/2011/02/18/papusile/