ACUM.TV

Am recitit romanul scriitoarei americane Laura Z Hobson, „Pe cuvânt de onoare” („Gentleman’s Agreement”) pe care urma să-l discutăm în cadrul „Clubului prietenilor cărţii”, mânată şi de amintirea pe care mi-a evocat-o, nu legată de conţinutul său, ci de momentul când am dat prima dată ochii de el – de tânără căsătorită, în urmă cu 50 de ani. Investigam biblioteca soţului meu şi am găsit această carte, deja atunci ponosită, editată , în România, cred că în 1948 (apăruse în SUA în 1947). Poate m-a atras  şi coperta – destul de zdrenţuită dar infăţişând un bărbat care mi s-a părut foarte drăguţ. Nu am putut vedea exact cine era, imaginea se  cam ştersese. Zilele trecute, când am făcut nişte cercetări  despre autoare , am aflat că  din roman – care a fost pe vremea lui un best-seller,- s-a făcut şi un film, distins cu multe Oscar-uri ( pentru cel mai bun film, pentru regie -Elia Kazan şi cea mai bună actriţă într-un rol secundar) iar bărbatul bine de pe copertă era unul dintre actorii mei preferaţi-Gregory Peck, în rolul principal (Deşi şi el a fost nominalizat, nu a luat Oscarul ). Şi ca să nu lungesc suspans-ul, vreau să dezvălui secretul cărţii – tema principală este antisemitismul în Statele Unite, imediat după terminarea celui de-al doilea război mondial. Nu este vorba de un antisemitism făţiş, de declaraţii de respingere, de ură împotriva evreilor, nici nu se putea imediat după ororile de la Auschwitz, ci de o formă mult mai subtilă a acestuia, de un antisemitism insidios, de prejudecăţi, clişee, ţinerea, într-un mod foarte politicos la distanţă a evreilor , de o discriminare ca să zicem aşa politicoasă. Evreii nu sunt admişi la anumite hoteluri, cluburi, piscine, spunându-li se că…nu mai sunt locuri, în societate se spun bancuri nu direct antievreieşti dar cu acest substrat, nu sunt angajaţi, afirmându-se că locurile anunţate la mica publicitate s-au ocupat deja, circulă, în cercuri de intelectuali, sau ale clasei de mijloc toate miturile dcespre înfăţişarea şi comportamentul evreilor, un ofiţer evreu întors de pe frontul european , combatant rănit, este întrebat dacă a servit la aprovizionare. Şi toate acestea în Statele Unite, ţară în care se presupune că evreii au fost bine primiţi (este adevărat, când erau puţini, nu când au început valurile de imigranţi de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX sau în timpul celui de-al doilea război mondial), s-au integrat, şi-au găsit locul în societatea americană. Se pare însă  că şi acestea fac parte din aşa numitele mituri urbane, că lucrurile trebuiesc privite mult mai nuanţat, că “dominaţia evreiască” în diferitele domenii ale vieţii americane este de asemenea o invenţie, că şi acolo evreii trebuie să se străduiască mult ca să fie acceptaţi. Am spus în titlu că „Gentleman’s Agreement”  nu a căzut în desuetudine nici la peste 60 de ani de la apariţia sa.Din păcate, fenomenele prezentate în acest roman se regăsesc, sub o formă sau alta, şi astăzi în societatea americană şi nu numai. Prejudecăţile, stereotipurile despre evrei sunt ca motivele folclorice, circulă de la un capăt al lumii la celălalt şi cu greu pot fi dezrădăcinate. Se transformă, capătă înfăţişări noi, argumente alese cu măiestrie, dar esenţa este aceeaşi, regăsim multe motivaţii legate de ura faţă de evrei,asemănătoare  cu cele care circulau, de pildă, în Germania  medievală.

Cartea a apărut la editura „Hasefer” dar  s-a mai reeditat în 1993 şi de către editura Garamond. S-a păstrat traducerea originală a lui Mihnea Gheorghiu şi în acest context aş vrea să-mi exprim o nedumerire. Nu cred că traducerea în româneşte a titlului, „Pe cuvânt de onoare”, acoperă sensul celui în engleză. E clar că autoarea a folosit „Gentleman’s Agreement” în sens ironic. Mai degrabă aş fi ales ceva de genul „O înţelegere tacită„ fiind vorba de un fel de convenţie nedeclarată a societăţii de a-i ţine la distanţă pe evrei. Titlul ales de francezi mi se pare mult mai relevantă, „Le mur invisible” – zidul invizibil.

Aşa cum am spus la început, romanul Laurei Hobson a devenit un best-seller, s-a vândut în 1,6 milioane de exemplare numai în Statele Unite, a fost tradus în 14 limbi iar filmul a avut de asemenea succes. Dar nu toată lumea l-a agreat, printre aceştia aflându-se faimoasa „Comisie pentru cercetarea activităţii antiamericane” care i-a convocat pe Elia Kazan , Darryl Zanuck (producătorul filmului), pe scenarist şi pe câţiva actori ca să depună mărturie. Probabil s-a considerat că a fost de inspiraţie…comunistă. Interesant este că nu romanul a deranjat ci filmul, deşi dacă aruncăm o scurtă privire asupra vieţii autoarei, şi ea putea fi acuzată de multe …rele. Laura Hobson provenea dintr-o familie de evrei socialişti de origine rusă care au emigrat în America, toată viaţa a fost angajată faţă de cauze sociale, de pildă , s-a implicat în salvarea unor familii de evrei austrieci după Anschluss, obţinându-le cu mari dificultăţi vize pentru Statele Unite. A fost o ziaristă de succes, o scriitoare care a abordat cu curaj multe subiecte sensibile, nu numai antisemitismul ci şi situaţia mamelor singure sau a homosexualităţii ( ambele subiecte se bazau pe experienţe personale, ea şi-a crescut singură pe cei doi fii dintre care unul a fost homosexual). Era evreică dar nu făcea caz de apartenenţa ei de iudaism, a susţinut crearea statului Israel dar se pronunţa pentru coexistenţa cu arabii. Şi-a schimbat poziţia abia după numeroasele atentate teroriste antiisraeliene.

Chiar dacă, din punct de vedere literar, romanul este departe de a fi o mare reuşită, lipsesc subtilităţile unei creaţii scriitoriceşti adevărate, recunoşti amprenta lăsată de un ziarist, el este valoros prin problematica ridicată, prin dezvăluirea unor stări de fapte mai puţin cunoscute acolo unde credeai că n-ar putea fi. Merită de citit deşi la terminarea cărţii rămâi cu un iz amar. Ţi s-a spulberat un vis. Nici chiar America nu mai este ţara pe care ai imaginat-o, unde toată lumea trăieşte în armonie până la adânci bătrâneţi….

Acest articol a fost publicat duminică, 30 octombrie 2011 la rubrica Libris.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.