Sâmbătă după amiaza, aeroportul Băneasa. Ca de obicei aglomerație la controlul pașapoartelor, care merge însă repede. Vin bagajele, pornește banda transportoare lungă nu de mai mult cinci metri, într-o încăpere minusculă, aceeași pe unde tocmai am prezentat pașaportul.
La ieșire abia poți să te strecori printre două șiruri de persoane: unele așteaptă pasagerii, alții sunt șoferi de taxi care-ți strecoară printre dinți: “Un taxi șefu’?”.
Mă îndrept către stația de autobuz, mijloc de transport pe care-l folosesc întotdeauna când sosesc la Băneasa. Refuz din principiu să folosesc acest serviciu de taxi de tip lumea a patra. Până la stație mai sunt abordat de cel puțin trei alți șoferi de taxi. Le răspund tuturor “Nu mulțumesc”. Unul e mai insistent. “Ce doriți de la mine, nu v-am spus că nu doresc taxi?”, îi spun. Fără succes, individul continuă să mă hărțuiască cu oferta sa. “Știți că faceți ceva ilegal”, îi atrag atenția. Se oprește brusc și după o clipă de descumpănire începe să bodogănească: “Da ce-am făcut, am furat de la cineva?”.
Călătoria cu autobuzul decurge fără incidente, dar atenția mi-a fost atrasă de trei puștani în vârstă de 14 – 15 ani, toți cu telefoane mobile care vorbeau, în mod inevitabil, despre fete. Discuția a alunecat la un moment dat în obscenități. Doi dintre cei trei aveau telefonul mobil în mâna stângă, iar printre obscenități, cu mâna dreaptă, nu uitau niciodată să-și facă cruce când autobuzul trecea pe lângă o biserică.
Ajung la hotel, primesc cheia de la cameră și când ajung acolo mă trăznește un miros de tutun. Mă întorc la recepție, sesizez faptul, primesc o altă cheie, iar recepționerul nu găsește altceva de spus decât “În România majoritatea populației fumează”…
Ajuns în camera mă dedau la un exercițiu masochistic: privesc canalele TV românești: pentru început, la Realitatea TV, Gigi Becali, invitat a o emisiune despre “Minunile de la Maglavit”. Explică cum a ajuns el să doneze două milioane de euro pentru restaurarea bisericii de la Maglavit unde a fost reînhumat, potrivit dorinței exprimată în timpul vieții de Petrache Lupu, cel care l-a “văzut pe Moșul”. Bref, o poveste halucinantă, patronul echipei Steaua rugându-se lui Dumnezeu ca echipa sa să nu mai obțină doar victorii la limită în cupele europene. Și când Dumnezeu i-a răspuns și Steaua a învins cu 4-0, “Jiji” a decis să restaureze biserica de la Maglavit, unde a fost apoi reînhumat Petrache Lupu, potrivit lui Becali singurul om din istorie, alături de Moise, “care l-a văzut pe Dumnezeu”. Și totul spus pe un ton definitiv în tăcerea mormântală a reporterului intervievator.
După acest interviu halucinant, în mod inevitabil, pe alte canale, i-am văzut pe ceilalți doi “alter ego” ai lui “Jiji”, Vadim Tudor și Dan Diaconescu, vorbind în emisiuni despre infracționalitate, care luau la tocat cele mai spectaculoase delicte ale zilei.
Pe Antena 2, doi invitați bâlbâiți vorbesc, despre c e altceva, despre patriotism și dragoste de țară.
Urmează un interludiu, pe TV3, filmul “Un surâs în plină vară”, cu Sebastian Papaiani și Florina Luican, un exercițiu penibil de propagandă comunistă din 1963, dedicat încheierii colectivizării agriculturii, în anul precedent. Ce-or fi înțeles generațiile tinere din acest film, în anul 2011?
Pe un canal economic se vorbește despre euro. O directoare la ASIROM, și ea bâlbâită, conchide că moneda unică europeană nu poate fi salvată fără centralizarea politicii economice, nu doar în zona euro, ci și întreaga Uniune Europeană.
Așa am regăsit România, țara formelor fără fond, țară care se joacă de-a democrația și de-a economia de piață.
Purtam, stimate domnule Clej, stigmatul acestor forme fara fond de mai bine de o suta de ani fara sa realizam ce imens deserviciu facem acestei tari… avem coruptie fara corupti, victime ale revolutiei si ale puscariilor comuniste fara nici un condamnat pedepsit de justitie, suntem credinciosi pina la extrem da’ am impuscat cuplul prezidential de trista amintire chiar de craciun si asa mai departe (vezi si tinerii amintiti in articolul dvs.)… bunicul meu dinspre mama, regalist, avea credinta ca nu ne vom ridica din melanjul noroios al vinovatiilor colective in absenta asumarii greselilor trecutului si a construirii unei noi societati bazate pe noi valori, oneste, fara de nici un compromis, ceea ce nu va fi posibil, credea el cu convingere, decit o data cu reinstaurarea monarhiei… acum, 30 de ani mai tirziu, tind sa ii dau dreptate…
DA,asa este.Si totusi,care-i solutia?Ce-i de facut?In conditiile actuale,cu Jiji,cu Basescu,cu Iliescu,Boc,Patriciu,Antonescu,cu toata garnitura de ,,fosti si actuali”,asta-i garnitura!,ce-i de facut?Stie cineva?Dar nu cu…,,sa fie bine si tot romanul sa prospere!”.Cum se poate oare face tabula rasa cu o natiune,care,pe de o parte,asa
s-a nascut,crescut si desvoltat,chiar…multilareral in directii aiurea,iar pe de alta parte,socul civilizatiei si al democratiei de import,vreau sa zic occidentale,a zapacit-o complet.Ce se intampla astazi pe plaiurile mioritice,parere personala,arata ca nu suntem,,copti” pentru democratie in sensul larg al cuvantului,si nici pentru aceasta adevarata noua revolutie atehnicii in cele mai felurite directii.De fapt as indrazni sa remarc ca acest lucru e valabil mai pentru toata lumea a treia,din care,din pacate, inca facem parte.
Domnule Șomoilă, am văzut o discuție du Dinu Patriciu, invitatul lui Ion Cristoiu. Dacă măcar un sfert dintre oamenii publici din România ar avea nivelul de cultură și informare al lui Dinu Patriciu și nu ar fi la fel de ignoranți ca Ion Cristoiu, țara ar fi mult mai departe.
De acord,domnule Clej.Numai ca doar cu ,,daca”,nu prea vad CUM se poate indrepta o stare de fapt.In ceeace priveste capacitatile intelectuale,atat timp cat servesc numai pentru propasirea persoanei proprii,cum e si cazul lui Patriciu,si nu numai,atunci rezultatele natiunii sunt asa cum le vedem.
Domnule Șomoilă, vă asigur că Dinu Patriciu nu aduna averea pe care o are dacă se gândea NUMAI la propășirea persoanei proprii, înseamnă că acțiunile sale economice au avut o validare socială.
Domnule Clej,Nu vreau sa intru intr-o polemica cu dvs.,privind persoana lui Dinu Patriciu.Intamplator cunosc cate ceva din trecutul nu prea glorios al personajului….Asistent la Institutul de Arhitectura,si secretar de partid,prins cu mata-n sac pentruca ,,descompirase” subiectele la un examen de admitere,sanctionat pe linie de partid cu scoaterea din functia de secretar de partid,dar mentinut …cadru didactic,avand si o scoala privata de preparare a candidatilor la ,,admitere”,scoala era acasa,stiti bine ca pe atunci nu se practica asa ceva cu forme legale,prins de evenimentele dela sfarsitul lui decembrie 1989 pe la Dubai cu Tariceanu de mana,ajuns la Varna,pentruca aeroporturile in tara erau inchise,ridicat de o Volga neagra cu numar de Bucuresti(ce unitate era dotata pe atunci cu Volgi negre?),apoi ,,privatizare”, cum probabil banuesc ca stiti,a rafinariei dela Midia,dupa ce guvernul investise pentru reabilitare cca.600 mil.$,etc.,etc.Ma opresc aici,nu fara a adauga ca,dupa mine, in politica inteligenta e o conditie necesara dar nu suficienta,iar CARACTERUL este o conditie de baza.Si arta dea conduce este o conditie sine qua non.Si Iorga,si Marghiloman,si Maiorescu au avut dotatie,inteligenta si caracter,dar le-a lipsit,cred, arta dea conduce.Atata timp cat un personaj se preocupa de ,,prosperitatea”proprie,chiar in ambalaj,cum spuneti dvs.,de recunoastere sociala,fara un suport moral,nu prea vad cum poate progresa o societate cu o clasa politica compusa din asemenea oameni.E o parere.
Domnule Somoila, confirm informatiile Dvs. Le-am aflat si eu prin ’96, cand eram curios sa aflu cine era acest Patriciu, care candida la Primaria Capitalei din partea PL’93 si care pana atunci nu se facuse remarcat decat prin numeroasele absente din Parlament.
Dar… suntem deja in afara subiectului!
Eu cred ca decit sa ne tot vaitam atita precum o „baba surda si chioara” am trece noi insine la fapte. Fapte concrete. Un Becali, un Vadim, etc nu ar fi existat daca noi n -am fi stat pe margine ca simpli chibiti. Sigur, ei nu sint buni. Dar nici noi nu reprezentam inca o alternativa viabila care sa schimbe aceasta stare de lucruri.
Pai domnule Ciocanea, asta spun de cand scriu in revista ACUM: electoratul din Romania nu e cu NIMIC mai bun decat politicienii pe care ii alege cu regularitate ca sa-l reprezinte.
Domnule Somoila, va legati de amanunte si nu vedeti imaginea de perspectiva: notiunea de morala in afaceri nu este tocmai aceeasi cu morala „crestina”. Iar Dinu Patriciu este, din acest punct de vedere, net superior majoritatii marilor magnati din Romania.
Cu scuzele de rigoare ca ma amestec in polemica dintre Dl. Clej Si Dl. Somoila, doresc sa clarific citeva idei.
1. D-lui Patriciu, cu bunele si mai putin bunele domniei sale nu i se poate nega marele merit de a salva de la taierea si trimiterea la fier vechi a celei mai moderne rafinarii din Romania si printre cele mai moderne din Europa si din lume – la vremea aceea si care culmea a mai facut-o si profitabila.
2. Nu prea sint de acord sa-l consideram pe D-l. Patriciu un model moral demn de urmat dat fiind trecutul domniei sale, moral care oricum este superior multor romani persoane publice dar care nu poate fi dat (din pacate) drept exemplu. Altfel spus nu sint (in acest caz) de acord ca trebuie sa alegem dintre doua rele, raul cel mai mic.
Si credeti-ma. Sint un simpatizant al domniei sale atit in ceea ce priveste omul de afaceri cit mai ales in ceea ce priveste politicianul D.P.
Domnule Clej,
N-am fost destul de explicit:,,morala”,ca o componenta a ceeace intelegem prin ,,caracter”,un atribut esential,dupa mine,al unui personaj care se vrea ,,politician”.Si inca un mic amanunt,cum spuneti dvs.:cu ce platfma de intelectual,om instruit,proprietar,printre altele,si de ziar(adevarul),se poate prezenta in fata alegatorului cu remarca facuta la adresa unui alt intelectual,de data asta de marca,Andrei Plesu,cum ca acest publicist,scriitor si filosof s-ar asemana,nici mai mult,nici mai putin,decat cu o…balega de vaca!(vedeti,va rog,comentariile din presa de dupa intalnirea dela Atheneu Andrei Plesu-Adam Mishninic).Punct.
ERATA.Scuze:Incidentul relatat se refera la Liiceanu,comparat cu balega de vaca,si nu la Plesu,cum din greseala am printat.
Domnule Șomoilă, nu veți găsi (și nu doar în România) oameni de afaceri care să fi adunat averi de dimensiunea celei a lui Dinu Patriciu, care să aibă profilul moral al Maicii Tereza.