Septembrie se apropie cu paşi repezi şi în acelaşi timp se intesifică activitatea de lobby a palestinienilor şi israelienilor. Miza, după cum se ştie, este obţinerea la Adunarea Generală a ONU a cât mai multor voturi de susţinere a recunoaşterii statului palestinian, inclusiv de către Consiliul de Securitate, fără negocieri prealabile. 
De aceea, urmând exemplul lui Netanyahu şi a ministrului său de externe care au efectuat turnee în Europa – primul vizitând România şi Bulgaria şi având programate Ungaria şi Polonia – preşedintele palestinian, Mahmud Abbas, va merge în Norvegia, Spania şi Turcia. Dacă scopul lui Netanyahu a fost să convingă statele respective să nu susţină cauza palestiniană, în mod firesc, Abbas doreşte inversul.
Teoretic, el are de-acum câştig de cauză, cel puţin în Adunarea Generală unde 140 de ţări i-au promis sprijinul. În schimb, la Consiliul de Securitate va pierde din cauza veto-ului Statelor Unite. Şi fără acest vot, viitorul stat palestinian nu va obţine calitatea de membru plin al organizaţiei internaţionale. Statele Unite şi numeroase ţări europene susţin punctul de vedere israelian de a se ajunge la declararea statului palestinian prin negocieri, aşa cum prevăd acordurile de la Oslo. Din păcate, nimeni, nici măcar cvartetul pentru Orientul Mijlociu (SUA, Rusia, ONU şi UE), nu a reuşit să readucă cele două părţi la masa negocierilor. Un eşec a fost înregistrat la ultima întâlnire a cvartetului, unde cei patru s-au împiedecat de respingerea de către unele state a recunoaşterii Israelului ca stat evreu şi de includerea (de către SUA) în declaraţia finală, a scrisorii adresate în 2004 de preşedintele George Bush premierului de-atunci, Ariel Sharon. În document se stipulează că viitoarele graniţe nu trebuie să fie cele din 1967, ci să reflecte schimbările demografice care au intervenit de-atunci. O astfel de formulare nu va fi niciodată acceptată de palestinieni -au afirmat ceilalţi membri ai cvartetului, opoziţia cea mai vehementă fiind manifestată de Catherine Ashton (UE) şi de către Rusia. Insuccesul celor patru l-a stimulat mai mult pe Abbas să-şi continue demersurile.
Palestinienii nu se vor mai adresa Consiliului de Securitate, numai Adunării Generale. Ei compară situaţia cu cea din noiembrie 1947 când Adunarea Generală a votat rezoluţia 181 în care s-a aprobat împărţirea Palestinei, iar în mai 1948 Israelul şi-a declarat independenţa.
Dar ce se va întâmpla dacă Adunarea Generală va vota ceea ce doresc palestinienii? Interesant este că opiniile sunt împărţite şi în rândul oamenilor politici evrei şi israelieni, dar şi în rândul conducerii palestiniene. Recent, la Ierusalim, s-a desfăşurat Conferinţa Convenţiei Internaţionale a Parlamentarilor Evrei, o organizaţie care-i include pe parlamentarii evrei din diferite ţări ale lumii. Problema declarării unilaterale a statului palestinian a fost dezbătută pe larg, s-a adoptat şi o rezoluţie de sprijin în favoarea unei soluţii negociate de către ambele părţi , dar părerile au fost împărţite. Unii parlamentari au afirmat că în cazul în care se va declara statul palestinian, chiar dacă unilateral, acesta va trebui să se supună unor reguli internaţionale. A fost o idee susţinută la Bucureşti şi de fostul ministru israelian de externe, Shlomo Ben Ami. La Ierusalim, parlamentarii pro-stat palestinian, au dat drept exemplu situaţia atacurilor cu rachete împotriva sudului Israelului. Dacă un stat recunoscut face acest lucru, încalcă o serie de prevederi internaţionale şi statul atacat – în acest caz Israelul – are dreptul să ia măsuri de apărare, fără să i se mai reproşeze ceva, aşa cum se întâmplă acum. De asemenea, chiar în Knesset, au existat păreri că un stat palestinian ar putea prelua pe arabii din Israel, reducând astfel presiunea demografică. (Alţii, în schimb, au susţinut că, deşi există nemulţumiri, o bună parte a arabilor din Israel nu va renunţa la cetăţenia israeliană.) În Israel, arabi dar şi evrei au demonstrat în favoarea statului palestinian. John Bolton, fost ambasador american la ONU, a declarat – în cadrul unei recente vizite în Israel – că , oricum, recunoaşterea de către ONU a statului palestinian nu înseamnă mare lucru fără negocieri şi că nu ar trebui să i se acorde o aşa mare atenţie.
Dar mult mai mulţi, în primul rând guvernul israelian, văd lucrurile altfel şi dacă ştiu că, formal, Bolton probabil că are dreptate, este vorba de valoarea simbolică a unei rezoluţii de recunoaştere, de presiunea exercitată apoi de comunitatea internaţională, chiar de izolarea Israelului şi de continuarea de către inamicii statului eveu a delegitimizării statului evreu.pe termen lung. O astfel de deciziae ar putea încuraja islamiştii radicali să organizeze noi atacuri teroriste. De aceea, Israelul continuă demersurile pentru a obţine cât mai multe voturi de nesusţinere a rezoluţiei, mai ales din partea statelor cu un rol important pe plan internaţional. Pe de-altă parte, nici în cadrul Autorităţii Palestiniene nu există unanimitate, premierul Fayad pronunţându-se împotriva declarării unilaterale a statului.
Este mare păcat că s-a ajuns aici, că – după atâta timp – suspiciunile, neîncrederea reciprocă, o lipsă de compromisuri de ambele părţi, lipsa unor măsuri curajoase – de teama propriei opinii publice -au împiedecat un demers logic şi normal care să ducă la existenţa celor două state. Poate primăvara arabă ar fi trebuit să-i stimuleze în sens bun pe palestinieni şi israelieni. Nu s-a întâmplat aşa. Peste nici două luni vom vedea cum vor evolua lucrurile,
Romania isi vinde votul pentru un blid de linte?
O stire plină de rele intenţii a circulat zilele trecute in presa internaţională. Se afirma că România şi Bulgaria ar fi acceptat să susţină Israelul la Adunarea Generală în schimbul a câte…1000 de locuri de muncă în Israel. Sursa ştirii a fost palestiniană, se pare că Fatah-ul. Informaţia este cu atât mai falsă cu cât poziţia exprimată de Emil Boc si de preşedintele Băsescu -stat palestinian pe bază de negocieri- nu este nouă, dimpotrivă, s-a formulat cu decenii în urmă, încă pe vremea când Ceauşescu a încercat să fie intermediar între israelieni şi palestinieni, în speranţa că va obţine Nobel-ul pentru pace. Iar în ceea ce priveşte cele 1000 de locuri de muncă, relaţiile economice dintre România şi Israel sunt de mult mai mare anvergură, Israelul fiind unul dintre marii investitori în România. În ceea ce ne priveşte, depinde de noi cum investim în Israel, piaţa israeliană este deschisă. De fapt, cel mai bun răspuns la acest zvon a fost dat de ambasadorul Israelului în România. Întrebat la un post de radio, domnia-sa a spus că a vorbi despre 1000 de locuri de muncă în schimbul votului e pur şi simplu o jignire pentru România. Hai să zicem dacă ar fi fost vorba de un milion…
Draga Doamna Galambos,
Eu incerc sa inteleg ce se intampla in Israel si pe intregul mamapond, desi am trait numai 5 ani in Haifa si 25 in SUA. Geert Wilders, ca si raposata Oriana Fallaci, sant voci singuratice care se vor tinute in frau de catre noi ceilalti, „democrati” si plini de bune intentii in legatura cu „Drepturile Omului”. Dar asa cum bine stiti, drumul catre Iad este pavat cu cele mai bune intentii.
Evreii
Dupa unii evrei mai mult sau mai putin seculari, Israelul ar vrea sa fie lasat in pace sa-si traiasca si sa-si construiasca viata fara interventia sau „povetele” altora. Evreii continua sa creada ca puterea lor de creatie este coplesitoare si ca deci merita multumirile mapamondului. Si se pare ca au dreptate.
Ultrareligiosii evrei sant, ca si fanaticii musulmani sau crestini, un grup de ticalosi in sutana, gata sa-i termine pe ceilalti ca fiind infideli. Diferenta dintre fanaticii religiosi evrei si cei musulmani sau crestini este ca ultrareligiosii evrei vor sa-i casapeasca numai pe evreii lor, in timp ce musulmanii fanatici vor sa-i casapeasca pe toti fara deosebire de religie – alta decat cea islamica – sex, varsta, culoare, etc.
Evreii religiosi dar moderati ar vrea sa impace si pe seculari si pe ultra relgiosi, i.e. si capra si varza. Dar e din ce in ce mai greu pentru ei; se simte in ei o oboseala cronica in a continua sa propovaduiasca, printre evrei, iudaismul lor moderat dar dincolo de traditii mai mult sau mai putin secularistice.
Arabii crestini
Arabii crestini s-au cam impacat cu soarta lor de cetateni de categoria a doua, in Israel, asa cum de altfel traiesc tot ca cetateni tolerati si in tarile arabe inconjuratoare. Vezi Liban, Siria sau Egipt. Cei mai multi crestini s-au inchis in ghetto-urile lor si si-au construit un fel de militie de aparare impotriva navalitorilor. Ceilalti crestini, ne-arabi, formeaza o micro-minoritate vremelnica in Ierusalim, Beitlehem si Nazaret, venita sa-si venereze si sa-si apere monumentele de furia turismului nesatios. In fond crestinul care a ajuns ca turist pe via Dolorosa se va grabi sa-si cumpere icoane, apa, ulei si aer sfintit de Ierusalim, ca sa-si construiasca acasa micul lui colt sfintit in care statueta sau macar icoana „Fecioara cu pruncul” sant de nepretuit.
Musulmanii
Musulmanii nereligiosi sau putin religiosi ar vrea sa fie si ei lasati in pace cu nevoile lor. Cei mai multi fug de teroarea propriilor lor frati intru Alah si inceaca sa se stabileasca aiurea, in Europa sau America, unde sa-si traisca viata si sa-si indestuleze familia. Ei nu cauta cearta, sant retrasi, dar traiesc intr-o teroare semi-permanenta, aflati intre nicovala complet nejustificata a crestinilor banuitori si ciocanul militantilor fanatici islamisti. Musulmanii ne-religiosi sau putin religiosi din Israel sant la fel de dublu persecutati dar nu foarte foarte de catre autoritatea evreiasca pe de-o parte si de catre crestinii arabi din cealalta. Multi incearca sa-si educe copiii care devin arhitecti,oameni de stiinta, doctori si artisti. Europa si America ii primeste cu inima larga dar nu ii apara cum s-ar cuvenii nici de crestinii fanatici nici de militantii islamisti.
Palestinieni
Si acum despre palestinieni. Un popor in mare parte oropsit de catre proprii lor conducatori si magnati corupti pana in maduva oaselor, folosit ca o masa de manevra, educati de mici copii in madrassas sa ucida tot ce nu e musulman in intreaga lume araba si islamica. Pentru aceasta masa de tineri si tinere cu creierul spalat, dorinta de a-l satisface pe Alah cel slavit este mai puternica decat viata. De aceea sant indemnati sa ucida direct sau prin sinucidere, cu conditia sa ia cat mai multe vieti de infideli cu ei in lumea de apoi.
Lumea islamista are permanenta nevoie de „carne de tun” musulman. Asa se face ca o minoritate imbogatita de pe urma petrolului ii aduce sau ii tine in intuneric pe musulmanii cu creierul spalat, gata sa-i foloseasca la nevoie impotriva necrediciosilor pe care ii urasc, adica noi toti ceilalti. Ii tin in mizerie, in ghetto-uri si tabere de refugiati, si ii arunca impotriva Israelului, Europei Si Americii. Interesant este ca desi aceste tabere de „refugiati” cresc si se inmultesc, componenta cu adevarat palestiniana a devenit o minoritate care probabil ca va disparea intr-un viitor nu prea indepartat.
Sant si musulmani militanti care, fanatici fiind, dovedesc insusiri cerebrale peste masa de inapoiati mintali. Pe acestia teocratia musulmana ii trimit sa se aseze in Europa si America democrate si tolerante, unde sa se dezvolte, unde sa-si aduca Coranul, moschea, religia si legile lor in comunitatile pe care si le construiesc. Obiectvul: un tinut, apoi o regiune si in final o tara cu religie si legi musulmane, care sa constitue un stat musulman puternic si supus legilor lui Alah, un califat.
Asa a creat NATO Kosovo, prima entitate musulmana in inima Europei.
Al doilea califat de acest fel se indreapta catre recunoasterea ONU sub numele de Palestina. Trebuie sa observati ca ONU nu va recunoaste dreptul celor doua state, evreiesc si musulman de a exista si a trai impreuna ca state evreiesti respectiv musulmane. Va fi recunoscut numai statul musulman Palestina, gata sa-si extinda domeniul de la Iordan la marea Mediterana, apoi sa se uneasca cu Liban si Egipt si sa isi continue expansiunea asupra Europei, slabite din interior de comunitatile islamiste tot mai puternice si mai hamesite de nevoia lor de spatiu musulman pentru califatul intregului mapamond.
Urmeaza America.
In acele „Intelegeri” partile au semnat ca vor parasi drumul de lupta terorista si vor rezolva neintelegerile prin tratative… De atunci Israelul este atacat fara incetare, verbal si fizic.
In aceleasi „Intelegeri” partile s-au angajat sa nu faca nici o actiune unilaterala… Aici Israelul a pacatuit savirsind proiectul de purificare etnica a Gazei… arabii si-au pierdut locurile de munca.
De fapt Judea si Samaria apartineau de teritoriul Palestinean cu destinatia proclamata sa devina Camin National poporului evreu si dupa 19 ani de cotropire a Jordaniei teritoriile au fost eliberate si reintoarse … Caminului National.
De ce , doamna draga, exluzi posibilitatea ca Romania sa voteze intr-un anumit fel din convingere si nu in urma unei mite?
Si inca o intrebare… „De ce credeti ca e just ca Judea sa fie curatita de iehudim (evrei)…??? Nu vi se pare ca acest demers ar trezi pofta unora de a curata si Israelul de israeliti?
De fapt partenerul, foarte doritor de Pace, ne invita mereu la „mare”…
O precizare, poate că ironia nu s-a înţeles. Votul României nu va fi influenţat de nici un fel de „afaceri”, nicidecum de zvonul diseminat de unele agenţii de presă şi publicaţii, despre cele 1000 de locuri de munca. Poziţia ei s-a exprimat clar prin declaraţiile lui Boc şi ale lui Traian Băsescu. Desigur, nu putem spune cum va vota România, acest lucru se va vedea la Adunarea Generală, dar este evidentă respingerea unei soluţii unilaterale, aşa cum încearcă să facă Autoritateea Palestiniană
Stimata D-na/D-ra Eva Galambos,
Articolul d-voastra imi pare interesant, cuprinde unele puncte care ma fac sa nu fiu de acord intru totul cu ceea ce scrieti. Aceleasi reticente am si despre comentariile d-lui George Hida sau al d-nei/d-rei Kati Rina Gonda. Dar, analizele sint corecte in esenta lor si privesc o situatie de facto. Am fost foarte surprins de „greseala” Europei si a Americii de a se grabi in a „analiza” daca sa dea curs cererii conducerii palestiniene in anuntarea formarii statului palestinian. Sint citeva puncte care trebuie clarificate:
1. Prin tratatul de Pace intre OEP ( condus de Arafat) in 1993 unul dint articole, articolul 42 privitor la constituirea statului palestinian este stipulat ca acest act „nu se va face unilateral de catre OEP (Arafat sau cine ii va succeda la puetere) fara acordul statului israel si numai dupa semnarea definitiva de recunoastere a statului israel( de catre OEP) ca stat pluralist si de drept al poporului evreu. Israelul acceptind in felul acesta sa fie stat de drept al poporului evreu DAR stat pluralist in care minoritatile vor primi toate drepturile care se acorda lor prin conventii internationale, multe ratificate si cerute de Organizatia Mondiala a Drepturilor Omului (condusa in mod paradoxal de tarile arabe!?). In 1993 Arafat a refuzat(ceea ce presa mondiala nu a citat si nu a publicat!!! sa recunoasca existenta statului israel.
2.Manevra lui Abu Hamas este foarte „interesanta” si ciudata, bineinteles ca si el cunoaste! acest articolul din tratatul semnat in 1993.
3. Palestinienii nu accepta sa fie un stat pluralist asta include si expulzarea neconditionata! nu numai a evreilor de pe teritoriul lor dar si a crestinilor, a crestinilor arabi sau a coptilor(crestini arabi care s-au format pe teritoriul Egiptului, inca inainte de aparitia islamismului-secolul 4 AD. Islamismul dupa cum stiti a aparut in jurul anului 630 AD)care au ajuns in multe parti ale O.M. cuprinzind in afara de Egipt, Libia, Liban, Siria,Iordania teritoriul palestinian. Dar ceea ce este si mai „interesant”ca palestinieni vor expulzarea…..sunitilor!? care, adevarat nu sint minoritari. Care este motivul simplu ei stiu ca tarile arabe nu-i pretuiesc(pe ei pe palestinieni) si ca dupa ocuparea teritoriului ii vor decima ei insisi! Palestinienii ocupind un loc foarte „jos”in ierarhia musulmana, un fel de oaie neagra a lumii musulmane. Din scrieri existente in diferite tari arabe s-a arata clar ca palestinienii erau popor nomad prin excelenta si care trebuia dispretuit(asemanator cu tiganii in europa, ca tratament). O veche scriere gasita in orasul Haleb din Siria povesteste ca un palestinian prins ca a facut o nelegiuire trebuie pedepsit cu asprime si ca nu are voie la judecata!
De fapt „poporul palestinian” nu a existat ca nume pina in….1963 cin dfostul conducator al KGB de atunci(foarte cunoscut si in Romania), Andropov nu a infiintat „miscarea pentru eliberarea palestinei” ca miscare terorista impotriva Americii, Europei si nu in ultima instanta impotriva Israelului. Este cunoscut ca Arafat nu s-a nascut la Jerusalem (cum s-a spus), ci, s-a nascut intr-un cartier marginas din Cairo, pedofil recunoscut si salvat de KGB. Sovieticii lui Andropov l-au ales pe Arafat pentru ca stiau ca il pot manevra usor si va face tot ce ii vor comanda ei. Toate actele de terorism care vor duce la destabilizarea Europei si Americii…..si au reusit pe deplin. Europa s-a lasat santajata de Arafat si acolitii lui, mare parte din banii care ii primea de la Europa pentru „formarea” si „consolidarea statului palestinian” au intrat in buzunarele URSS si o alta parte in buzunarele OEP, citeste ale lui Arafat personal. Se crede, pentru ca Europei ii este rusine sa recunoasca, ca suma toatala in cei aproape 30 de ani(pina in anul mortii lui Arafat,2004) a depasit fabuloasa suma de 400 de miliarde de dolari!!!!! Unde au mers acseti bani, nu in sistemele de drainage sau sewage ale asezarilor palestiniene, nici in agricultura cum afirmau. Au mers in taberele de antrenament care a fost in numar de 19 pe teritoriul nostru(Romania) peste 23 in Ungaria, 17 in fosta Cehoslovacie, aproape 30 in Polonia si peste ……100 in fostul teritoriu al URSS. Citeva pe teritoriul Germaniei de Est(fosta. Eram inginer stagiar cind doi colegi(geologi ca si mine) au fost impuscati din „greseala” de tineri „palestinieni revolutionari” in Fagaras unde era una din marile lor baza de antrenament. Colegii mei au facut greseal sa nu raspunda la somarea in „limba …araba” a paznicilor…palestinieni!? Neintelegind limba. Niciodata familiile lor nu au fost recompensate si nici nu s-a recunoscut(nici sub Basescu) ca au fost asasinati inutil. Din acesta tabara au plecat teroristi care au rapit avionul francez de pasageri in 1976-actiune Entebe.
Sint doar citeva din punctele care trebuie abordate in acest subiect
http://www.wnd.com/news/article.asp?ARTICLE_ID=33506
Interesanta chestia cu 2000 de locuri de munca pt.romani si bulgari…chiar cred ca este considerata mita pt. Un vot pro,si nu,nu cred ca ar fi o jignire la adresa Romaniei….in ultimul timp standardele noastre tind spre -infinit…si cel mai interesant cum, tot in preajma acestui vot,cetatenii Republicii Moldova primesc dintr-o data acces in Israel fara viza….ar putea fi o simpla coincidenta….
domnule Marius, va multumesc ca sunteti interesat de articolele mele. Sustin in continuare ca ceea ce s-un site palestinian a spus despre locurile de munca pentru romani ca mita este un neadevar. Relatiile Romaniei cu Israelul au depasit cu mult acest nivel si daca noi vom vota la Adunarea Generala a ONU impotriva declararii statului palestinian sau ne vom abtine, nu o vom face pentru acele locuri de munca.
D-na Eva Galambos, va multumesc pt.raspuns, insa vedeti dumneavoastra, eu nu ma erijez in cunoscator al politicii Israelului sau Palestinei, faceam o remarca la faptul ca cele trei demersuri ale Israelului…iar citind zilele in aceasta dimineata,(este ora 12:31 pe meridianul meu) observ ca Israelul a inceput sa ceara scuze Turciei cu privire la atacul din mai anul trecut…doar spuneam ca sunt foarte multe coincidente!O zi buna/seara buna sa aveti!Multumesc!