S-au scurs 4 ani de cand Romania a devenit un stat membru al Uniunii Europene si integrarea reala prin modernizarea serviciilor de transport, a drumurilor, a unei mai bune functionari a infracturii economice lasa de dorit.
Romania se situeaza in coada tarilor estice din Uniune (Polonia, Estonia, Cehia, Bulgaria etc) in ceea ce priveste fenomenul de absorbtie a fondurilor europene (7%).
Nu incerc o analiza financiara, o enumerare de cifre, procente si de date compilate din studiile specializate. Sa gasim doar un raspuns si solutii venite din stradaniile unui management technocrat, calificat in elaborarea unor proiecte de lunga durata.
Vaca de muls fonduri nu se poate confunda cu un stat de tip comunist ori postdecembrist din care fiecare se adapa in voie.
Multi oameni de afaceri romani, isi supun visul de patron practicii imbogatirii peste noapte.
Insuccesul in atragerea de investitori, de parteneri straini consta tocmai in primul rand ca afaceristii de pe plaiul mioritic asteapta ca firmele sa demareze pe banii altora.
Nesiguranta capitalului, legislatia anevoioasa, birocratia cu ramificatiile arhicunoscute taie elanul investitorului externi.
Expertii europeni nu pot fi pacaliti, aceasta explica singularizarea Romaniei pe plan european.
Schimbarea mentalitatii politicienilor, a oamenilor ar trebui sa constituie etapa principala in asigurarea climatului de implementare a proiectelor.
Entuziasmul constituirii de afaceri de tip european nu se mai potriveste cu stilul de teapa.
Va relatez un episod (nu singular) cu un cetatean german plecat din Romania. Stefan a revenit in tara la inceputul anilor 2000 in preajma sarbatorilor de iarna. Prins de euforia tuicii fierte, a propunerilor de afaceri s-a lasat convins sa investeasca intr-o fabrica de mobile si jucarii din lemn. Zis si facut, trimite banii, deschide o firma de parteneriat acordand totala incredere si drept la semnatura la cecurile firmei, partii romane.
Neamtul obtine contracte in Europa, intentii de cumparare, insa in scurt timp fabrica se indrepta intr-o directie gresita, spre dezastru.
A ramas dator in Germania, s-a ales si cu un divort in urma asa zisei investitii…
Altfel spus fara o participare efectiva din partea afaceristului roman fondul european nu poate fi dislocat.
Din pacate cei ce muncesc onest, si-au consolidat firme productive nu se bucura de accesul la fondurile europene, din cauza birocratiei, ori ale altor motive…
Cunosc producatori de obiecte de sticlarie, de marochinarie cu o piata exclusiva in Spania, Franta, SUA sa ce au reusit fara sprijin european.
Pana la instituirea unui nou minister al fondurilor europene, ma gandesc ca avem nevoie de centre de cecetare, de aplicarea proiectelor pe specificul local si de multa seriozitate.
In asteptarea ministerului ca o ploaie de aur tara se va ingloda in miliardele datoriilor, in gropile din sosele.