Pe data de 15 mai, ziua în care acum 63 de ani a fost înființat statul Israel, revista ACUM lansa un sondaj cu privire la semnificația acelui eveniment, cu variante de răspuns care arătau o lipsă de partizanat în această chestiune.
Un “grup de prieteni ai Israelului” de pe Facebook a preluat sondajul și aceasta a făcut ca peste 2/3 dintre voturi (oricum, nu prea multe, în jur de 100) să fie pentru varianta favorabilă evreilor.
Cu toate acestea, am primit un email extrem de critic.
La câte tâmpenii fac arabii azi – au ucis iar oameni nevinovați și forțează forțele de ordine efectiv de-a lungul întregii frontiere – soldații nostri sunt răniți și ne apără cu arma în mână – numai Petru Clej et comp. cu sondajul lui de 2 bani mai lipsea. Ar trebui să mă bucur de 15 martie sau să fac sondaje jignitoare pe fondul tulburărilor pe care le provoacă extremiștii în fiecare an în Transilvania?
Persoana respectivă e cunoscută pentru atitudinea ei ostilă nu doar liniei editoriale a revistei ACUM, ci și unora dintre redactori și colaboratori, pe care i-a calomniat pe un forum de discuții.
Dar acest tip de atitudine nu e singular, el a mai apărut cu ocazia unor articole critice la adresa situației din Israel scrise de Vlad Solomon. Cu acele prilejuri, cititori din Israel, dar nu numai, l-au atacat în modul cel mai abject pe acest patriot al Israelului, care trăiește în această țară de peste 40 de ani, cu comentarii ca “trădător”,”viperă”, “atinge limitele antisemitismului”, “Încercarea domniei sale de a ne descuraja este de fapt ceea ce încearcă să facă în aceste zile Ahmadinijead”, “nu a îmbătrânit frumos (sau are câteva zile negre)”, “Acest articol este exact ca o lovitură de stat și el nu va fi omologat de popor”, “enervant, stupid, dăunator…” și altele asemănătoare cu cele folosite de naționaliștii români atunci când cineva are o atitudine critică față de România.
Asta dovedește că aceste persoane, care altfel laudă revista ACUM pentru felul unic în presa de limbă română în care combate antisemitismul și negaționismul, nu se deosebesc cu nimic de naționaliștii români, care adesea exprimă vederi antisemite sau negaționiste.
Din punctul meu de vedere, antisemitismul și negaționismul constituie fenomene care nu trebuie tolerate și de aceea le-am combătut și le voi combate, la nevoie cu duritate – așa cum se poate vedea din articolele publicate – pentru că ele constituie un afront la decență și bun simț.
Când vine vorba de apărarea statului Israel însă, aici nu mă mai simt OBLIGAT să intervin ca să-l apăr. Aici trebuie să fac o distincție între anti-sionism, care pentru mine e o variantă de antisemitism, și criticile la adresa statului Israel.
Să fim bine înțeleși: statul Israel are drept la existență, perfect legitim, și punerea sub semnul întrebării a acestui drept constituie un gest ilegitim. Dar criticile la adresa acestui stat, de fapt a politicilor duse de autorități, sunt perfect legitime.
De multe ori, aceste critici, ba chiar cele mai pertimente, vin chiar din partea unor israelieni, ceea ce demonstrează că Israel este un stat democratic, ceea ce nu se poate spune despre vecinii săi arabi.
Israelul are destui apărători, pretutindeni în lume, unii de profesie, așa că nu mai nevoie de încă o voce – a mea – în acest angrenaj bine pus la punct.
Israelienii și evreii care mi-au adus reproșuri, unii chiar mergând până la aberanta acuzație de antisemitism, ar trebui să realizeze că astfel de reacții sunt contraproductive, dând apă la moară antisemiților.
Zilele trecute am primit un email care circulă în lumea virtuală și în care se atrage atenția asupra pericolului antisemitismului, dându-se ca exemplu Regatul Unit, unde ar fi fost scoasă din curiculum predarea Holocaustului la lecțiile de istorie din școli “pentru a nu-i ofensa pe musulmani”.
Deși a fost demontată de peste patru ani (http://news.bbc.co.uk/1/hi/education/6563429.stm) această minciună continuă să circule pe internet, ridicând mingi la fileu tocmai acelora pe care cei care o răspândesc (admit, mai mult din neștiință decât din rea credință) doresc să-i combată.
Așa încât , nu mă simt obligat să iau apărarea Israelului, așa cum nu mă simt obligat să iau apărarea României – țara în care m-am născut, sau Marii Britanii – țara în care trăiesc, sau oricărei alte țări. Pentru mine combaterea antisemitismului și a negaționismului e o chestiune de principiu. Și tot de principiu este și faptul că nu sunt apărător al niciunei țări.
Ceea ce scrieti aici e la mintea cocosului. Vlad Solomon si cu voia dumneavoastra sumbsemnatul ca ultim pe lista facem parte din categoria „sionistilor critici” absurd perceputi si categorizati ca fiind „de stanga”. Stanga sau dreapta nu au nimic de a face cu problema in sine. Certificatul de nastere al oricarui populism nationalist si al tuturor fascismelor incepe cu afirmatia „My country, right or wrong”. Desigur, el continua cu altele. Cate odata oligofrenia politica se rezuma la aceasta modalitate de a „gandi”. Adica, la stadiul de „sub-cocos” sau de „ante-gaina”, care poate (sau nu) disparea odata cu maturizarea. Dar nu este intotdeauna cazul, asa cum o atesta scrisorile pe care le-ati citat. Ca israelian ma simt mai aproape de oameni ca Dumneavoastra decat de cei care fac parte din categoria „Tea Party” pe al carei sprijin pentru Statul Israel se poate conta in ORICE conditii. Tot asa cum s-a putut „conta” pe sprijinul lui Mussolini pentru miscarea sionista cam pana in 1938. „Or la’goym” (un exemplu pentru celelalte popoare) a fost prea repede uitat. Dar va asigur ca nu de tot. Dar in afara de israelian, sunt si cetatean roman. In aceasta ultima calitate, va multumesc inca odata pentru sprijinul acordat luptei cu negationistii si alte ultranationalisme. Ne aflam pe aceeasi baricada DE DOUA ORI. Conatati pe mine! Non passeran!
Draga Petru,reactia ta a nu trebui sa aperi Israelul, este reactia din pacate a sute de mii de evrei din diaspora si mai ales din lumea libera, ca SUA, Anglia, Franta, etc., care treptat slabesc comunitatile evreiesti din acele tari. Daca tu nu ai in inima s-o faci, atunci ce te astepti de la altii si cine sa fie acesti altii? Doar vezi sutele de mii arabi scandand in mod desantat, pretutindeni in lume, cu foarte multa pasiune, pentru drepturile infintarii unui stat Palestinian, dar numai prin pieirea statului Israel si al SUA. Conducatorii palestinieni nu doresc formarea unui stat palestinian, intrucat asta le-ar crea obligatii internationale de buna comportare cu vecinii, ceea ce palestinienilor le-ar taia elanul de a arunca Israelul in mare si de a-l cuceri. Din aceasta cauza nici nu se grabesc sa revina la masa tratativelor pentru crearea propriului stat. Ei se ghideaza pe principiul: „Noi totul, ei nimic” si nici o nuanta de compromis intre aceste poluri opuse. Nimeni nu ti-ar cere sa aperi Israelul cu baioneta in mana, dar suportul tau ca si al multora dintre noi, daca ar dispare total, ar duce treptat la exact ce si-au propus dusmanii Israelului de mai multa vreme: Slabirea suportului lui in Uniunea Europeana si in Statele Unite si in consecinta aducerea lui intr-o situatie de nu mai fi in stare sa se apara el insusi. Daca toti evreii din lume ar gandi ca tine, cine ar mai ramane sa supporte Israelul, material, moral si financiar. Cum de om cu experienta si intelectul tau, sa nu vada un lucru atat de simplu?
Un amic newyorkez.
Domnule Benedict, de unde ați tras concluzia că aș fi evreu? Ați citit comentariul domnului Shafir?
DacĂ revista „Acum”ar fi preocupată cel puţin în egală măsură de Holocaustul contra românilor (Basarabia) cu cel contra evreilor, nici d-l Benedict nici mulţi alţii nu ar ajunge la concluzia că sunteţi evrei.
Dacă aţi cere ca Parlamentul României să adopte o lege ce ar condamna negarea Holocaustului contra românilor,aşa precum există una care presupune pedeapsă contra negării holocaustului contra evreilor,atunci aşi mai crede că sunteţi într-adevăr români,dar aşa,chear de şi sunteţi etnic român,d-le CLej,tot durerile evreilor vă sunt mai aproape inimii decît durerile confraţilor d-ră români.Altfel aţi susţine tranşant ideea despre o pedeapsă similară pentru negarea holocaustului contra evreilor cu cea a românilor.(Nu e nevoie să publicaţi,e pentru D-ră)
„Patriciu” este de fapt ultranaționalistul Anatol Marin, de la Chișinău, cunoscut antisemit și negaționist al Holocaustului, iar în calitatea (pretinsă) sa de profesor de istorie (sfertodoct) picură otravă în mințile tinerilor.
Nu numai că nu susțin incriminarea „holocaustului românilor” (care o fi fost acela?), dar m-am pronunțat în favoarea dezincriminării Holocaustului (http://www.acum.tv/articol/10006/).
Domnule Clej, desigur ca nu sunteti obligat sa aprobati tot ce face guvernul israelian. Nu intru in amanunte.
Insa acum cand amenintarile asupra sa au devenit uriase, cand propaganda antiisraeliana a devenit isterica, cand contrar celor ce le-ati mentionat, Israelul tocmai ca nu are destui aparatori in lume, nu e loc de prea multa critica din partea prietenilor. Conducerea acestei tari nu este iresponsabila si e nevoita sa lupte cu spatele la zid (mai bine zis la mare) impotriva valurilor de incercare de delegitimizare, o etapa bine gandita de inamicii sai pe drumul acceptarii de catre lume a unei alte incercari, cea de a lichida statul in fatza omenirii anesteziate de propaganda lor.
Nu mai e loc de critici marunte sau de principii, arabii sunt oricum decisi sa nu accepte existenta Israelului nici democratic, nici dictatorial, in fond in niciun fel, asa ca criticile devin ridicole in fatza realitatii. Personal am participat intr-un cadru de discutii intr-un forum islamic oglindind consensurile lumii arabe si mi-am confirmat ceeace stiam.
Cum spunea un politician israelian, „ceeace se vede de aici, nu se vede de acolo”.
Nu cred ca este nevoie sa va simtiti obligat a echilibra combaterea antisemitismului cu critici impotriva actiunilor guvernului israelian. Cine nu traieste acolo nu poate pur si simplu sa inteleaga in mod corect ce se intampla inauntru si nici mentalitatea cu totul speciala a aversarilor, mentalitate cu totul diferita de cea europeana, in fatza careia logica europeana este inutilizabila.
Domnule Corneliu, este evident că sunteți un microbist naționalist israelian, ceea ce eu nu sunt. Aveți exact mentalitatea celor pe care-i descriu în articol. Vă considerați depozitarul adevărului absolut și-i băgați pe toți într-o oală, pe tipicul „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Un mod strălucit de a face dușmani din cei pe care aveți nevoie (cu atâta disperare, după cum se vede din comentariul dumneavoastră) să vi-i faceți prieteni. Mi se pare elementar, dar microbismul naționalist vă întunecă judecata. La dumenavoastră e OK, dar eu sunt jurnalist și nu-mi pot permite asta. Gândiți-vă la un singur lucru: ce e mai util cauzei dumneavoastră – un Petru Clej care combate antisemitismul și naționalismul sau unul care apără orbește (face propagandă) Israelului?
Cu riscul de a vă irita, voi rămâne la principiile mele, despre care dumneavoastră – în stil totalitar – spuneți că nu mai au loc pentru că, vezi Doamne, Israelul e în pericol (de parcă n-ar fi fost în pericol de pe 15 mai 1948 până azi și nu va fi și de acum încolo).
Domnule Clej, cu tot respectul, totusi nu mi-a placut de loc categorisirea si descrierea dvs. foarte schematica si as zice dogmatica ce mi-ati facut-o.
Eu sunt departe de a fi asa cum scrieti. Insa cunosc bine realitatile si de aceea am scris asa.
Nimeni nu va cere nimic si mai ales nu va cere sa folositi epitetele si expresiile la limitele unui atac personal care abunda in cele zece randuri ale raspunsului dvs.
Ati sarit peste cal, stimate domn si dovediti in mod clar ca nu suportati critica.
Pacat.
Domnule Corneliu, daca aveti contra-argumente, aduceti-le, caci altfel comentariul DUMNEAVOSTRA nu trece de nivelul unui atac la persoana. Si este ironic sa spuneti despre mine ca nu suport critica, cand dumneavoastra sunteti acela care nu acceptati criticile la adresa guvernului Israelului, ceea ce va face, fara doar si poate, un microbist nationalist.
„statul Israel are drept la existență, perfect legitim.” De unde si pana unde are statul Istrael drept la existenta? Mai citeste in analele istoriei, mai cauta si documenteaza-te. Istrael e si a fost de cand lumea si pamantul tinut arab. Stii cumva carui fapt evrei revendica acel tinut? Habar nai ptr ca altfel nici tu si nici un alt evreu in lumea asta nu ar trebui sa isi revendice un pamant care din totdeauna a fost arab. Zionistii vostri ordinari si numai revendica acel tinut pe baza faptului imparatiei lui David si a lui Solomon, care cumulate nu au durat decat 73 de ani. 73 de ani ptr asta evrei revendica acel tinut, cum e posibil asa ceva?! Unde sunt restul de mii de ani in care arabi au fost cei care au detinut controlul acelui tinut? Cum e posibil sa se intample asa ceva?! Istrael are dreptul la existetenta?! Prin ce mijloace s-a nascut Istraelul. N-am chef sa stau sa iti dau detalii din toata tarasenia care a avut loc in perioada in care englezi terminati dupa cel de-al 2’lea razboi mondial au facut-o sub influenta zionistilor prin Balfour Declaration, ca mai apoi Statele Unite prin Truman sa ia rand pe rand drepturile arabilor din Palestina si sa aduca sute de mii de jidani in Palestina. Da e drept in acelasi timp Truman nu a sustinut independenta istraelului ptr ca stia ca mai toti zionistii sunt comunisti. Ia fost teama ca istraelul va partiza cu Rusia. Totul e interes politic, iar politica e facuta in general de toti ordinarii fara inima. Palestina este si va fi intotdeauna tinut Arab, evereii nu au ce cauta acolo. Evreii vor plati scump ptr razboaiele care au fost aduse pe lumea asta cu ajutor si sub influenta lor.Nu a existat razboi major pe lumea asta in care sa nu isi fi bagat coada evreii. Vrei sa vezi ce este Istrael,’tara asta democratica’?! Priveste spre America care face regulile in lumea asta sub influenta evreilor si a zionistilor. Asta e democratie?! Sa ucizi si sa faci ce vrei si unde vrei doar ptr ca esti evreu? Asta face America,taie si spanzura unde vrea in numele unei asa zise democratii controlate de ordinarii de zionisti care au creat ilegal si istraelul.
Draga Domnule Clej
Pozitia d-voastra mi se pare corecta si echilibrata. Ea este de fapt identica cu a multor oameni care au decis sa traiasca in Israel si a editorilor celui mai bun ziar israelian (Haaretz).
De la New York, unde cei printre care traiesc si lucrez sunt in majoritate evrei, mi se pare ca solidaritatea si interesul pentru poporul evreu (Klal Israel) s-a transformat intr-o atitudine de sprijin neconditionat a politicilor guvernamentale israeliene. Pentru multi e o chestiune de comoditate si, de fapt, dezinteres fata de complexitatea situatiei. Mai mult, senzatia pe care o am este ca sprijinul pentru statul Israel a devenit aproape singurul fel in care multi dintre noi isi afirma identitatea evreiasca, intr-o lume in care ceea ce ne defineste ca evrei (radacinile, credinta, traditiile) dispar prin asimilare.
Domnule Clej, dumneavoastra nu criticati guvernul Israelului ci statul Israel (cel putin asa se specifica in titlu)! Statul Israel cuprinde peste 7 milioane de oameni (evrei, arabi, etc).
Ati avea curaj sa scrieti acelasi lucru despre Marea Britanie in limba engleza intr-un ziar de larga circulatie din Londra? Eu nu cred, cred vi s-ar revoca urgent viza de resedinta si ati fi indrumat spre meleagurile mioritice…
Chiar la standardele de rea credinta si prostie de care da dovada individul numit Relu Rufu, acest comentariu bate toate recordurile de gogomanie. Acest carcotas se face ca nu vede ca scriu in articol unde scriu ca Israelul are un drept legitim de existenta (fapt pentru care sunt atacat intr-un comentariu semnat „Chris Shapiro” la care voi reveni) si ca nu consider anti-sionismul legitim, spre deosebire de criticile la adresa politicilor statului Israel.
Tin sa-i atrag atentia acestui ignorant de rea credinta ca eu nu am „viza de resedinta”, ci sunt cetatean al Regatului Unit din 1998. Cat despre presa britanica, daca ati avea curiozitatea sa o cititi ati gasi niste articole extrem de dure, unele chiar indemnand la dezmembrarea tarii. De altfel, tin sa va informez ca in Camera Comunelor exista 15 deputati (separatisti scotieni, galezi, irlandezi) care doresc dezmembrarea tarii.
Va mai reamintesc ca pe data de 5 mai in alegerile pentru Parlamentul Scotiei Partidul Nationalist Scotian a obtinut majoritatea absoluta si a promis organizarea in urmatorii cinci ani a unui referendum privind indepedenta Scotiei de Regatul Unit.
In Irlanda de Nord in executivul provincial sunt reprezentate doua partide separatiste – Sinn Fein si SDLP – iar vicepremierul Martin McGuiness este un fost lider al Armatei Republicane Irlandeze (IRA) – organizatie considerata terorista pana in 1998 – data semnarii acordului de pace (Good Friday Agreement).
Si ca tot vorbeam de teroristi, va mai reamintesc de porecla data capitei britanice „Londonistan”, tocmai datorita libertatii de exprimare oferita tuturor, inclusiv islamistilor radicali. Va recomand in acest sens sa vizitati pagina de internet a postului TV prestv.ir, finantata de Iran si care emite la Londra 24 de ore pe zi. oate ca dumneavoastra vi se pare socant, dar mie, care traiesc de 20 de ani in acest oras cu o populatie mai mare decat aceea a tarisoarei dumneavoastra nu mi se pare, de aceea afirmatia dumneavoastra cu ce as pati daca as ataca in scris Marea Britanie nu este decat o gogomanie care denota ignoranta si provincialism.
Si de la un ignorant de rea-credinta israelian, la un ignorant de rea-credinta antisemit si anti-israelian care semneaza „Chris Shapiro” (ma mir ca nu semneaza Levi sau chiar Cohen). Comentariul e o elucubratie de la cap la coada. Ma limitez la a-l informa ca declaratia Balfour a fost adoptata de guvernul britanica la 2 noiembrie 1917 si nu dupa cel de-al doilea razboi mondial si ca ea a fost practic anulata de Cartea Alba din 1939 adoptata de acelasi guvern care practic anula promisiunea facuta sionistilor cu 22 de ani inainte.
De asemenea, Regatul Unit s-a abtinut la votul din Adunarea Generala ONU de la 29 noiembrie 1947, cand a fost decisa infiintarea statului Israel si a celui palestinian (un act perfect legitim).
In sfarsit, domnule Manu, cred ca sunteti ca cele doua comentarii de mai sus confirma justetea celor afirmate in articolul meu.
PS domnule Rufu, cand aveti de gand sa va cereti scuze pentru calomnia ca bunicii mei ar fi participat la uciderea bunicilor dumneavoastra in Transnistria?
Constat cu amaraciune ca un articol ce exprima intr-un mod decent un punct de vedere personal a dat nastere la o serie de luari de pozitie de genul ” ba p-a matii”, precum si la deversarea dejectiilor unui antisemit tembel si nestiutor, care melanjeaza cateva stereotipuri rasuflate intr-o ciorba stricata.
Si acum la obiect: ca evreu traitor in Romania,inteleg perfect importanta existentei Statului Israel pentru toti evreii din lume, cat si importanta existentei diasporei evreiesti pentru Statul Israel. In acest context, imi exprim sprijinul neconditionat pentru acest stat, chiar daca politica sa are aspecte criticabile.
Domnule Clej, dumneavoastra mentionati: „criticile la adresa acestui stat, de fapt a politicilor duse de autorități, sunt perfect legitime”. Aici e cazul sa nuantam: nu se poate pune semnul egal intre un stat si politicile duse de autoritatile acesuia.Este o mare eroare sa conditionezi sprijinul acordat unui stat de modul in care cei care se afla temporar la guvernare iau decizii, chiar daca acestea, pentru cineva din exterior par -sau chiar sunt- criticabile.
Desigur, domnule Clej, dumneavoastra duceti o admirabila campanie de combatere a tot ce este impotriva firii,si faceti aceasta in baza unei temeinice documentari si avand intotdeauna argumente pertinente. Nimeni nu va poate cere, dincolo de acestea, sa sustineti Statul Israel.
Noi insa, evreii traitori in diaspora, pe langa datoria de a fi cetateni loiali si folositori tarii in care traim, avem datoria sa sustinem acest stat, indiferent de opiniile personale privind politica de moment a conducatorilor acestuia.
In contextul celor de mai sus, recomand fratilor mei evrei sa va multumeasca pentru ceeace faceti si sa-si indrepte energiile pentru sprijinirea pe toate caile a existentei Statului Israel in interiorul unor granite sigure si in pace cu vecinii sai.
Domnule Ionel Schlesinger,
Cred ca explicatia dumneavoastra e de fapt mai clara decat articolul meu, fapt pentru care va multumesc. As face o adaugire: antisionismul pleaca intotdeauna, direct sau indirect, de la antisemitism. Cu alte cuvinte, la radacina antisionismului, dupa mine, sta antisemitismul, cu varianta sa violenta, negationismul. De aceea, mi se pare logic ca eu, in calitate de ne-evreu si jurnalist sa combat cu prioritate antisemitismul si negationismul care constituie raul primar.
Cat priveste Israelul, are cine sa-l apere si cine este competent o face mai bine ca mine, care oricum doresc sa-mi pastrez o pozitie non-partizana, mult mai utila decat aceea de microbist nationalist, pe care n-o adopt nici pentru Romania si nici pentru Marea Britanie.
As avea insa o obiectie: nu doar critica actelor statului Israel este legitima, ci si a ideologiei pe care se bazeaza statul. Eu personal nu am scris astfel de articole, dar am recenzat carti scrise de Benny Morris Arabi și israelieni: un conflict pe viață și pe moarte – o carte remarcabilă despre războiul din 1948 http://www.acum.tv/articol/8105/ sau Shlomo Sand Este poporul evreu o invenție? http://www.acum.tv/articol/10751/ care pun la indoiala ortodoxia oficiala. De asemenea, am luat viguros apararea lui Vlad Solomon sau a altor autori care au avut pozitii critice la adresa autoritatilor statului Israel.
Daca cei carora le plezneste carotida de indignare ar sta sa gandeasca, ar vedea ca ca o astfel de atitudine e benefica nu doar pentru evrei, ci si pentru statul Israel.
Sunt de acord cu d-l Clej. Antisemitismul şi celalte idei xenofob-şovine (de pildă bozgorii, resp. bocskoros oláhok) trebuie să fie categoric respinse indiferent de circumstanţe, în care au apărut.Problematica statului Israel, este însă foarte complicată. Fără să redau toate argumentele pro şi contra, doresc să menţionez doar următoarele: l. Pământul Israelului a fost reocupat de evrei n a doua parte a sec. al l9-lea şi în prima parte a secolului trecut, cu multe şmecherii, asistaţi fiind de Marea Britanie şi Franţa, puteri speriate de posibila dominare a arabilor pe piaţa ţiţeiului. 2. Majoritatea refugiaţilor palestinieni, au părăsit pământul lor natal, în urma unei propagande antisemite şi nu vor să se întoarcă acasă, in ciuda faptului, că nivelul de trai este cu mult mai bun. ca în statele arabe în care trăies actualmente. 3. Este incontestabil faptul că Israelul are drept la siguranţa frontierelor. 4. Este vorba de confruntarea unor culturi antagoniste: pe de o parte cultura europeană şi americană, bazată pe elemente iudeo-creştine şi pe de o altă parte cultura arabo-islamică fără de care nici medicina, nici matematica nu ar fi obţinut rezultatele lor spectaculose din zilele noastre.
Stimate Domnule Keszthelyi,
„Pamantul Israelului a fost reocupat de evrei n [sic!] a doua parte a sec. al 19-lea si in prima parte a secolului trecut, cu multe smecherii, asistati fiind de Marea Britanie si Franta, puteri speriate de posibila dominare a arabilor pe piata titeiului”
La ce „smecherii” va referiti? La ce sustinere din partea Marii Britanii si Frantei? Cunoasteti modul de cumparare al pamanturilor, disputa evreo-araba asupra sionismului, evolutia atitudinii Marii Britanii si Frantei in perioasa interbelica? Cunoasteti „Cartea Alba” britanica?
„Majoritatea refugiatilor palestinieni, au parasit pamantul lor natal, in urma unei propagande antisemite si nu vor sa se intoarca acasa, in ciuda faptului, ca nivelul de trai este cu mult mai bun ca in statele arabe in care traies [sic!] actualmente”.
La ce refugiati palestinieni care si-au parasit pamantul si nu vor sa se intoarca acasa va referiti? La ce propaganda antisemita, va referiti?
V-as ruga sa va explicati pe larg.
Chiar daca aluzia mea la apartenenta etnica a dlui Clej, din ultima mea interventie nu era cea presupusa si cea corecta, sunt de convingere ca numai suportul evreilor din Israel si din Diaspora nu ar fi suficiente pentru mentinerea sigurantei si a integritatii de lunga durata a statului evreu. Un efort mult mai mare af fi necesar tocmai din partea unor tari civilizate de traditie crestina, asemanator cu cel acordat de Evanghelistii din SUA si de alte culte si secte. Existenta statului evreu si al Ierusalimului, care este mentionat de peste 600 de ori in Biblie este o conditie imperioasa si o datorie morala nu numai a evreilor. Domnul Clej aduce o contributie importanta cel putin in adresarea si abordarea problematicii expuse si deci criticile mele la dresa dansului au fost au fost poate nejustificate, dar titlul dansului ca nu se simte obligat sa apere Israelul parandu-mi nepotrivit. Dupa o deliberare, am ajuns la concluzia ca nu-l pot forta sa gandeasca ca mine si e dreptul lui!
Imi pare rau, domnule Clej, indiferent de meritele si calitatile dvs. dovedite din plin, nu pot sa ma cobor la nivelul stilului dvs. defectuos de adresare personala.
Nu pot decat sa citez una din numeroasele perle din stilul dvs de adresare pe care ati reusit sa le produceti in spatiul a numai cateva randuri:
„ceea ce va face, fara doar si poate, un microbist nationalist.”
si sa regret pentru dumneavoastra.
Stimate D-le Herscovici!
M-am referit ca surse de inspiraţii la literatura de specialitate apărută în limba maghiară, majoritatea apărută sub îngrijirea unor editori evrei. Faptele, „şmecheriile” comise de şionişti, sunt arhicunoscute de cei care se interesează de problemele statului Israel, ca şi reacţiile autorităţilor române faţă de emigrararea evreilor din Rusia, în urma pogroamelor de acolo. Chiar şi înfiinţarea statului evreu a fost hotărâtă de un congres sionist din Elveţia, în urma unui pogrom din Rusia, după cum reaminteşte Max Nordau (dacă nu aţi citit eventual,vă recomand, cartea lui NNNNordau, unul din colaboratorii foarte apropiaţi ai lui Teodor Hertzl.
Marea Britanie şi Franţa – chiar dacă în aparenţă au fost împotriva exodul evreilor spre Israel – au uşurat înfiinţarea statului Israel în 1948. Vă reamintiţi scenele din romanul Exod, din perioada interbelică şi din anii celui de al doilea război mondial?
Nu sunt de acord cu revendicările refugiaţilor palestineni. Ei au căzut prada unei propagande antievreieşti, iar descendenţii lor au devenit „bombe vii” în mâinile unor organizaţii teroriste şi nu vor să se întoarcă în Israel, în ciuda faptului că nivelul de trai din satele şi cartierele locuite de arabii din Israel,este – cel puţin conform observaţiilor mele la faţa locului -, mult superior celui din Liban Siria, Iordania, Egipt şi în special din Gaza.
Domnule Corneliu, se pare ca ati uitat limba romana. Termenul „microbist” nu are nimic pejorativ, inseamna suporter (de obicei de fotbal), dar eu am extins acest termen si pentru nationalisti. Dumneavoastra va drapati (in mod virtual) cu steagul alb-bleu ciel cu steaua lui David si strigati „Hai Israelul”. Nu e nimic rau in asta, dar ca urmare deveniti partizan si nu aveti argumente. Asa incat va recomand sa abandonati chestia cu coboratul si cu regretele, care nu fac decat sa incerce sa mascheze absenta oricarui contra-argument.
Domnule Gyula Keszthelyi,
Al doilea ecou pe care l-ati scris este perfect similar cu primul: aruncati termeni cu tenta generalizatoarea precum „smecherii sioniste” fara a aduce nici un argument (de exemplu istoric) logic, verificabil si credibil. Va bazati pe clasicul (in mass media romaneasca, cel putin) argument ca lucrurile sunt „arhicunoscute”. In cel mai bun caz, ne amintiti de numele unui sionist, dar tot nu ne explicati in ce au constat „smecheriile” miscarii sioniste aparent demascate de acesta.
Deasemenea, recurgeti la tactica ( deja clasica) a vorbitului dupa ureche. Invocati „literatura de specialitate apărută în limba maghiară, majoritatea apărută sub îngrijirea unor editori evrei” si, nu uitati sa precizati, ca autorii sunt evrei (nu stiu daca realizati „valoarea” unui astfel de argument utilizat in mod constant de indivizi precum Ion Coja)! Ne puteti recomanda cateva titluri pentru lectura? Si…ce intelegeti prin „de specialitate”, sau mai clar, cum se numeste aceasta specialitate ( antisemitism, defaimare, vorbit dupa ureche, anti sionism sau….?)? Revenind la istoria statului Israel pe care dumneavoastra o reduceti in mod simplist la „smecherie sionista”, cateva precizari foarte succinte (si in mod intentionat incomplete), menite numai sa va trezeasca apetitul pentru o documentare ceva mai riguroasa, eliberata de cliseele de rigoare. Regimul britanic nu numai ca nu a sprijinit actiunile „sioniste” dar le-a ingradit (si pedepsit aspru) de cate ori a avut prilejul. Fiindca vad ca preferati literatura surselor istorice, indraznesc sa va recomand un titlu: Subteranele panterei, de Amos Oz.
De fapt, demersurile initiale ale lui Theodor Herzl s-au adresat Inaltei Porti , nu Imperiului Britanic (dar, ca sa ma exprim ca dumneavoastra, „smecheria” nu a tinut – negocierile se pare ca aceste negocieri nu au fost incununate de succes).
Dupa cum incercam sa sugerez mai sus, faptele care au dus la infiintarea statului Israel sunt mult mai complexe. Nu intentionez sa dezbat aici nici acordul presedintelui Haim Weizmann cu emirul Faisal I al Irakului, nici rolul revoltei arabe impotriva Inaltei Porti nici modul in care Israelul a supravietuit (eu consider acest fapt drept extraordinar, probabil ca pentru dumneavoastra o fi tot o „smecherie sionista”) celor doua razboaie devastatoare ce i-au stabilit granitele atat de disputate astazi. Doresc doar sa subliniez ca etichete precum „smecherii sioniste” si argumente de tipul „toata lumea stie” nu-si au locul in cadrul unei dezbateri cat de cat elevate. In special in cazul unor subiecte de complexitatea acestuia.
Stimate D-le Burghelea!
Mă obligaţi să intervin pentru a 3-a oară în acesta chestiune deosebit de complexă.
Cuvăntul „şmecher” -preluat în română din limba germană, ănseamnă conform Dicţionarul Explicativ al limbii române (DEX) ediţia 1998, omul „care ştie să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan.” Or metodele folosite de sionişti, înaintea proclamării independenţei statului Israel pentru cumpărarea terenurilor cultivate (nu mă ăndoiesc: foarte slab, în condiţii primitive), sunt conforme cu etica proclamată şi aplicată de cluburile britanice?
În ceea ce priveşte formarea statului Israel vă recomand ca lectură în limba engleză articolul din Wikipedia History_of_Israel)(http://en.wikipedia.org/) sau în româneşte articolul Ţara Israel (http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%9Aara_Israel).
Cum explicaţi că în ciuda faptului că „Regimul britanic nu numai ca nu a sprijinit actiunile “sioniste” dar le-a ingradit (si pedepsit aspru) de cate ori a avut prileju” (sic), populaţia evreiască din mandat a crescut într-un mod deosebit după îngrădirea imigrărilor evreieşti spre Palestina, numită încă de lordul Balfour „cămin naţional evreiesc”?.
La intrebarea Dvs. Domnule „smecher Keszthelyi”, va citez ” Cum explicaţi că în ciuda faptului că “Regimul britanic nu numai ca nu a sprijinit actiunile “sioniste” dar le-a ingradit (si pedepsit aspru) de cate ori a avut prileju” (sic), populaţia evreiască din mandat a crescut într-un mod deosebit după îngrădirea imigrărilor evreieşti spre Palestina, numită încă de lordul Balfour “cămin naţional evreiesc”?.
Cautati raspunsul intr-un un citat din Ben Gurion: „Cine cunoaste istoria poporului evreu si nu crede in minuni, nu e realist”.
Dl. Keszthelyi,
Dicţionarul Explicativ al limbii române (DEX) ediţia 1998, omul “care ştie să iasă din încurcături, pe care nu-l poți păcăli; abil; isteț, dezghețat; șiret, șarlatan.”
Din toate cuvintele insirate in dictionar, ati gasit cuvintul “smecher”, ca fiind cel mai potrivit cuvint sa descrieti poporul evreu. Curios! Eu cred ca „istet” „abil” ar fii cuvinte mult mai adecuate cind cineva (nu dvs , bineinteles) s-ar referii la popurul evreu. Dar este clar pentru toti care citesc ecolul dv. ,sa citeasca printre rinduri,faptul ca dv. urati poporul evreu si va simtiti inferior
Domnule Keszthelyi,
Desi apreciez incercarea dumneavoastra de alfabetizare, indraznesc sa afirm ca eram pe deplin constient de toate sensurile cuvantului „smecher”. De aici a pornit si ingrijorarea mea vizavi de ecoul dumneavoastra: nu ati precizat la ce va referiti – abilitate, istetime, siretenie sau sarlatanie? Dar, stiu bine ce sens vor alege multi dintre cititorii acestor randuri. Permiteti-mi sa continui. Morala cumpararii si vanzarii (de terenuri spuneti dvs. aici) nu are nimic de-a face cu morala cluburilor britanice (de golf?) si e cam aceeasi indiferent de natura marfii sau …a partenerilor de afaceri: cineva propune un pret si altcineva in accepta. Unde este ‘smecheria’? Acum o ora am cumparat o paine de la brutar si nu il consider „imoral” pentru ca mi-a vandut-o. Deasemenea, nici el nu ma detesta, ba din contra, facem impreuna aceeasi „smecherie” zilnic.
Mai departe imi recomandati Wikipedia drept sursa de documentare. Thanks….but no, thanks. Studentii mei pica examenul de fiecare data cand incearca sa substitue sursele academice universal acceptate cu diverse articole de pe Wiki, de cele mai multe ori anonime (multi prefera un simplu „click” si clasicul argument „toata lumea stie” unei sedinte „obositoare” in sala de lectura).
Relativ la ultima intrebare formulata, ma puneti in dificultate. Fiindca nu imi explicati la ce va referiti scriind „populaţia evreiască din mandat a crescut într-un mod deosebit „.
Totusi, macar o tentativa de raspuns.
Daca va referiti la zece persoane, nici o problema si…nici o „smecherie”. Miscare browniana, fluctuatiile specifice ale lumii noastre efemere, etc..
Daca va referiti la o mie de persoane, ar putea fi fie perseverenta, sau disperare sau poate ambele – va invit politicos sa propuneti si alte scenarii.
Daca va referiti la zece milioane (si puteti argumenta), atunci voi asculta cu bucurie argumentele si vom colabora in definirea „smecheriei”.
Dl. Prof. Burghelea,
Ecourile dumneavoastra sunt asa de bune, ca nu este necesar pentru nimeni sa mai adauge ceva (ma includ si pe mine)
Va las pe dumneavoastra „to give him a piece of your mind”, pentruca dl. K este nu numai smecher dar si de rea credinta.
Scuzati-ma ca am intervenit , dar nu am putut sa ma abtin.
Va multumesc pentru toate articolele si ecourile scrise de dumneavoastra.
Domnule Clej, iar vi se pare ca puteti sa vorbiti in numele meu, de data asta despre ce stiu sau nu. Iata exemplul proaspat:
„Domnule Corneliu, se pare ca ati uitat limba romana. Termenul “microbist” nu are nimic pejorativ, inseamna suporter (de obicei de fotbal), dar eu am extins acest termen si pentru nationalisti.” Ridicol de doua ori.
Este iarasi o presupunere grosolana, extrapolata din imaginea prefabricata si simplista pe care o aveti despre mine. In locul dvs mi-ar fi jena pentru aceasta gafa in plus.
Eu va respect si va rog cu insistenta sa incetati cu aceasta polemica joasa.
Pastrati-va talentul pentru probleme de fond.
Domnule Corneliu, pe lângă faptul că ați uitat limba română, mai și pretindeți că vorbesc în numele dumneavoastră. Nu, eu repet: sunteți un microbist naționalist israelian, total lipsit de argumente, derivând din ceea ce scrieți dumneavoastră. Și vă rog încă ceva: slăbiți-mă cu acest „respect” care sună extrem de ipocrit venind de la dumneavoastră. Repet întrebarea: sunteți capabil să aduceți un singur contra-argument măcar?
Domnule Clej, va asteptati ca in conditiile stilului ofensator si agresiv pe care insistati sa-l folositi si mai departe, sa mai ducem o discutie de fond?
Ati facut-o inutila inca de la primul dvs. raspuns.
Fara indoiala ca eu nu am uitat limba romana, in schimb dvs. ati uitat bunul simt in conversatie.
Nu e deloc ofensator, cu atât mai mult cu cât vă ascundeți sub anonimat, deci sunteți o imagine virtuală și nu o persoanlă reală și nu aveți niciun contra-argument.
Bine, domnule, simtiti-va bine cu concluziile dvs.
Iar eu ma voi simti bine cu concluziile mele.
O disputa la obiect, poate alta data, cand nu vor fi amestecate referiri sau aprecieri personale. La acest stadiu eu ma opresc.
Oricum, nu sunt o imagine virtuala, ci un om viu. CV-ul nu si-l afiseaza nimeni pe forum.
Referrile mele nu sunt „personale” pentru ca nu sunteti o persoana reala ca mine sau ca Stefan Maier, Cristina Dobrin, Vlad Solomon, Andrea Ghita, George Petrineanu, Wanda Lucaciu, Theodor Lucaciu si altii care nu se ascund cu lasitate siub aliasuri de tip „Corneliu”.
Referirile mele au la origine comentariile dumneavoastra neargumentate care nu reprezinta altceva decat microbism nationalist. Nu stiu de ce o fi asa de greu dwepriceput.
Domnule „Corneliu”,
V-ati suparat…fara doar si poate. Si… sincer, imi pare rau! Adica foarte rau! Si ca sa argumentez, fiindca nu imi pare bine, de aceea, desigur! Si, deasemenea, fiindca eu va respect pentru faptul ca il respectati pe Domnul Clej (cred ca si pe mine, macar un pic, nu-i asa ?).
Acum, dupa ce am exersat stilul dumneavoastra de a scrie fara a transmite un minim de informatie (intr-un limbaj matematic, ar suna: propozitia 1=0 este fie adevarata fie falsa, nu-i asa?), sa redevenim seriosi, macar pana postati urmatorul ecou. Deci, cateva puncte:
(1) desi ne promiteti o „discutie de fond”, nu ati adus nici un argument concret vizavi de articolul de mai sus. Discutia a degenerat intr-o „mare suparare”, fondul uite-l ca nu-i!
(2) in lipsa de argumente…va suparati! Vi s-a cerut doar sa va sustineti punctele de vedere. Desi invitatia v-a fost adresata poate intr-un mod direct (pe care, personal, il prefer dulcegariilor „respectuoase”), lipsit de politeturi inutile, dumneavoastra ati gasit-o jignitoare. Daca va invit si eu la randul meu sa renuntati la clasicul „Hai cu ai nostri!” si sa va alaturati unei dezbateri argumentate, veti considera ca va jignesc?
(3) invocati in mod sistematic „respectul” si, folositi cuvantul cu mult prea multa usurinta. Respectul insa se castiga, nu e oferit drept „bonus” la obtinerea buletinului.
Un prim pas este asumarea celor scrise, adica o semnatura corecta, pentru inceput. Personal, citind ecoul dumneavoastra si vazand pseudonimul artistic „Corneliu”, m-am gandit instantaneu la „Tribun”…si, pana am realizat ca poate nu e vorba de acceasi persoana, am avut o mica problema cu „respectul”. Al doilea pas este putin mai complicat. Se refera la a prezenta argumente logice, documentate si viabile intr-o dezbatere, de accepta superioritatea altor argumente fara atacuri lacrimogene „de personalitate”. Abia atunci vom putea avea ceea ce dumneavoastra numiti „o discutie de fond”.
Inchei, desigur, cu o semnatura reala (ce nu implica postarea CV-ului!)
Teodor I. Burghelea
Encyclopedia Britannica – anti-Semitism, hostility toward or discrimination against Jews as a religious or racial group
The European Union Definition of Antisemitism – A definition used by EU law enforcement when registering racist crimes against Jews and the Jewish people.
Mulţi confundă anti semitismul cu anti israelismul
Poţi să nu fii de acord cu acţiunile Israelului, dar asta nu înseamnă că eşti anti semit.
Cum califici pe toţi israelienii, pe toţi evreii ce nu trăiesc în Israel, şi care nu sunt de acord cu politica actualului guvern al Israelului? anti semiţi?
Dacă intri în problemele ridicate între diferitele grupări şi secte religioase iudaice – sunt anti semite unele faţă de altele, şi faţă de politica Statului Israel?
Extrapolările în domeniul anti semitismului, ca şi în alte domenii filozofice şi ideologice – DENATUREAZĂ ESENŢA
Despre holocaustul comunist, cred ca ne „zbatem” degeaba: in afara unei condamnari verbale, nu va lua nimeni masuri de condamnare / sanctionare impotriva calailor, reprezentantilor regimului, a ideologiei, ori a sistemului in sine.
Pentru simplul motiv ca ar contraveni celor care au teoretizat si practicat comunismul, adica initiatorilor evrei. Aceasta ar insemna ca poporul evreu sa’si asume toate evenimentele, toate faradelegile si tot acest veritabil holocaust (chiar mai cutremurator decat cel clamat de ei) care se intind din perioada premergatoare revolutiei bolsevice si pana la sfarsitul anilor 80.
Cursul politic actual, controlat de ei prin conceptul de „corectitudine politica” se opune cu prisosinta unei reale condamnari.
Individul (individa) care semneaza „H. Th. Herlin” este un(o) antisemit(a) de duzina, ignorant(a) si prost informat(a).
Responsabilitatea pentru crimele comise de regimul comunist apartine unor persoane si nu unui popor, asa cum afirma ace(a)st(a) antisemit(a). Si pe urma Stalin (cel care a impus comunismul in Romania), Dej si Ceausescu (care au condus regimul care a aplicat directivele venite de la Moscova) erau evrei?
De ce au fost aruncati in temnitele comuniste mii de evrei sionisti si mai ales de ce au emigrat sute de mii de evrei din Romania tocmai cand fusese instaurat regimul comunist, chipurile impus de evrei?
Si pe urma, de a trebuit sa treaca 17 ani de la caderea regimului comunist pentru ca o comisie condusa de un evreu (Vladimir Tismaneanu, singurul care a scris o istorie a miscarii comuniste din Romania) sa publice un raport despre acest regim?
Si cat de „mult mai cumplit” a fost „holocaustul comunist” cand din cei 800000 de evrei traitori in Romania interbelica jumatate au fost nimiciti de regimurile fasciste din Romania, Germania si Ungaria?
Dar pentru antisemitul(a) rudimentar(a) care se ascunde sub aliasul sus mentionat astfel de intrebari sunt prea dificile.
PS iata o perla a antisemitului de duzina postata pe alt sit:
H. Th. Herlin | 2.06.2011 10:52
Dar, oricum, iudeii si-au vandut pamanturile si s-au rasfirat in Europa si America. Statul Israel este artificial si abuziv creat de britanici, dupa al II-lea R. M. pe fondul induiosarii opiniei publice.
Ceva nespus inca …
In cea mai mare parte, mass-media se bazeaza pe asa-numitul concept “politically correct” ce are la baza lucrari ale teoreticienilor Scolii de la Frankfurt in frunte cu (cine credeti) … evreii germani Theodore Adorno, Erich Fromm, Axel Honneth si Herbert Marcuse[1].
Politica “tolerantei” de care ne lovim zilnic (in social, cultura, economie, politica) reprezinta un set complex de politici si concepte elaborat (la nivel international) de clasa politica cu origine evreiasca, sustinuta evident, tot de asociatii, fundatii si corporatii evreiesti cu scopul NEDECLARAT de a impune majoritatii (indiferent de statul european) anume minoritati etnice sau sexuale pentru a reusi promovarea prin egalitate de sanse a celor putini. Se pot observa o multitudine de organizatii (autodeclarate non-profit), personalitati sau chiar lobby-uri din partide care clameaza patetic mult “civilizatul” drept la afirmare a minoritatilor sexuale[2], dreptul de reprezentare la nivel economic si social al minoritatilor maghiara, rroma, turca, uraineana, tatara s.a.
Interesul major si NEDECLARAT este de a ajuta prin aceasta impunerea minoritatii evreiesti in randul majoritatii … acestia vor dori drepturi egale cu majoritatea[3] in diverse conduceri ale institutiilor de stat, drepturi pentru identitate culturala: monumente, muzee, denumiri de strazi sau obiective, vor dori recunoasterea in plan istoric[4] si politic a asa-numitelor persecutii / pogromuri din Iasii anilor ‘40 la adresa lor si, de buna seama, vor dori daune. Vor dori favoruri economice cum au tot avut de-a lungul sec. XIX si inceputul sec. XX in detrimentul companiilor romanesti.
Tot in aceasta ideologie politica post-modernista se incadreaza si promovarea femeii prin “egalitatea de sanse” la nivel politic (in parlament, guvern, partide), economic (managerial) si asociativ, desi, printr-un exercitiu de sinceritate este evident ca nu se pot obtine performante egale[5] in nici un sector de activitate, caci fiecare dir. general femeie are trebuinta de un consiliu de adm. cu rol ajutator (eventual cu rol reparatoriu) sau macar de unul sau doi directori adj. barbati care sa conduca in mod real compania.
Spre ex, revenind la minoritatile homosexuale, ideologia “politically correct” aplicata nefericit in societatea romaneasca prin mass-media si agentiile de publicitate[6], urmareste sa anuleze cultura si credintele autohtone, traditiile etice autentice, sa le caricaturizeze printr-o agresiva campanie denaturatoare si care’ti clasifica fals rezistenta, in asa-zise “mentalitati dogmatice”, perimate, ne-evoluate[7] sau necivilizatorii. In realitate, scandalurile homosexualilor, agitatiile minoritatii rrome sau naivele nemultumiri ale “sexului slab” sunt artificial (si nestiut) melanjate cu interesul real de impunere a personalitatilor evreiesti si a identitatii culturale a acestora in mentalul nostru colectiv[8] …
———————-
[1] sa nu mire pe nimeni daca se afla ca filozofii-sociologi citati, sunt de stanga, iar unii (culmea tupeului) marxisti declarati; [2] sa ne intrebam cand va cere acest drept si Asociatia Necrofililor sau fundatia “Pentru un Zoofil mai Bine Privit”; [3] desi au ajuns intr-un procent marunt; [4] cursuri speciale (impuse) in universitati de istoria iudaismului si a holocaustului; [5] nu trebuie sa fii incadrat ca misogin pentru a recunoaste potentialul inferior al femeii in tot arealul de competente manageriale, intelectuale sau fizice, constructia ei biologica, naturala, fiind ideala (si impunand-o aproape excl.) pentru invatamant, ingrijire medicala, organizare secundara si … maternitate; [6] dar si prin scoli / cabinete de psihologie si psiho-terapie; [7] de parca oricare axioma nou-aparuta si artificial impusa ar fi subinteles superioara; [8] printr-o falsa sensibilizare a opiniei publice.
Ce reactionar d-le Clej. Si ce aprig sunteti do’mle …
Am senzatia ca as fi pionierul cu flori in brate pentru a le inmana to’asei Pauqar, dar dvs, pe faza ca de obicei, m’ati placat curajos. M’ati pus la pamant, do’mle.
Mi se pare ca pe nedrept ? Libertatea cuvantului fiind in toata media (nu mai aduc in atentie si logica) era firesc sa nu’mi caricaturizati (ca un d’ala al strazii cu grafitti-ul in mana) portretul numelui ce semneaza, in virtutea dreptului meu la expresie si fara a nota unul sau altul judecati de (semi)valoare vis-a-vis de emitent. Scrie undeva ca am exprimat propaganda nazista ? Ori prin excludere, concluzionati inversul, precum “abila” stiinta a demonstratiei bolsevice[1] ?
Suntem noi lasi si necredibili daca nu semnam real, ascunzandu’ne’n[2] dosul unei umbre identitare ? Hmmm, aceasta-i intrebarea !
Sunteti gardianul cuvantului do’mle Clej: transati, decupati (cu sau fara abilitate) ceea ce va avantajeaza, ceea ce va amplaseaza bine, intr’un “pozitivism” confectionat aproape reflexiv. Lasati sa transpara doar “ecouri” agresive concepute de prichindei teribilisti si prapaditi (care dehh, nu aduc argumente in duel) cu unicul scop de a va “ridica mingi la fileu”. Este evident, va urma o “punere la punct” pertinenta, academica, “CREDIBILA”, dar … victimizata (sic!) care va clama ura fatisa a anti-evreilor eminamente clasificati ca nazisti, neo-nazisti, retrograzi si alienati, needucati si dogmatici.
Tinand seama ca aveti “cutitul” in mana dreapta[3] si “legea” in mana stanga, partea ne-evreiasca nu prea mai are optiuni … doar in masura in care, exprimandu-si crezul cu o sinceritate naiva, sa nu se trezeasca cu “hotararile de guvern” emise in weekend si aplicate pentru … exact: an-ti-se-mi-tism.
Est modus in rebus … totusi, de unde aceasta intangibilitate a semitismului ?
In urma prea multelor intrebari fara de raspuns, mai asez una (chiar emfatica): ce statorniceste peste toti si toate legea lor, iar a altora de prisos sa para ?
Totusi do’mle Clej, ati pus vreodata intrebarea de ce se fac publice atat de eficient personalitatile evreiesti in arta, in cercetare, prin acte filantropice[4], iar cele politice si economice sunt aproape cu desavarsire in umbra ?
Cineva spunea, citez: “[…] critica adusa evreilor inseamna antisemitism, critica adusa tiganilor inseamna rasism[5], critica adusa femeilor inseamna segregare si misoginism. In schimb, acuzarea si atacurile neintemeiate[6] la adresa romanilor inseamna manifestarea dreptului la libera exprimare.
Iata ca nici in plan juridic si nici in retorica obisnuita n-a aparut un termen care sa defineasca si sa incrimineze denigrarea din ce in ce mai incisiva a romanilor . Din contra, orice blasfemie si orice insulta indreptata impotriva romanilor, ca natiune, se afla sub protectia acestui drept supra-fundamentat de teoreticienii “pol.-cor.”, respectiv cel la libera exprimare. Aceasta regula, in schimb, isi pierde valabilitatea cand romanii incearca sa se apere impotriva atacurilor impertinente […]” si aici, puteti sa ma felicitati, cenzurez calificativele de ocara ale autorului.
Despre aportul d-lui Tismaneanu in sarada numita “procesul comunismului” si despre “procentul galben” in elaborarea si dezvoltarea ideologiei rosii si despre exportul acesteia catre vestul european in anii 20-30 si catre centru in anii postbelici, am sa revin intr-o alta postare. Daca nu o “delete” …
————————————-
[1] cine nu este cu Politbiuroul este contra;
[2] acum, nu facem trimitere la milioanele de curajosi evrei care, de-a lungul secolelor si-au schimbat numele orig. iudaic cu nume de crestini pentru a parveni economic / stiintific / artistic, in camin pastrandu’si Dumnezeul lor;
[3] campaniile de “politically correct” aplicate in toata presa scrisa, in filmele artistice si documentare, in advertising, certifica cu prisosinta demersurile unei anume directii de expresie;
[4] pesemne, acte nu atat de caritabile cat publicitar-persuasive
[5] de parca procentul de 75-80% infractionalitate in randul acestora, ar trebui sa te determine sa judeci individual, fiecare caz, nu etnia … absurd as adauga;
[6] neprobate prin documente, surse sau inregistrari avizate;
Asa cum era de asteptat, lasul anonim „H Th. Herlin”, incapabil sa raspunda intrebarilor precise pe care i le-am pus continua sa bata campii, insirand gogomanii, sferturi de adevar sau chiar minciuni.
Ca este un antisemit obsedat, ub sfertodoct plin de importanta, nu incape nicio indoiala. Pentru el (ea) evreii – tratati intotdeauna in grup – sunt un popor malefic, si care fie „au adus comunismul”, fie sunt „de stanga”.
Nu pare sa fi auzit acest ignorant legionaroid de ganditori ca Julien Benda, Karl Popper, Milton Friedman, Leo Strauss, Ayn Rand, Isaiah Berlin, Raymond Aron, Irving Kristol, Keith Joseph si foarte multi altii care si-au adus aportul la demolarea ideologica a comunismului.
Nu stiu care este sursa procentului de 75 -80 la suta de infractori printre romi. Pot sa-i spun ca din activitatea mea zilnica de translator in sistemul judiciar din Anglia acest procent este complet aberant.
Ca toti romanii provinciali din punct de vedere intelectual acest las anonim antisemit a luat in brate acuzatia de „corectitudine politica” pe care o repeta ca un. papagal.
Este complexat, resentimentar, plin de venin, dupa cum se vede si din respingerea de plano a raportului Comsiei Tismaneanu, fara niciun fel de argument (vulpea si strugurii). E vrednic de dispret acest individ.
Pentru modul de adresare colerico-vadimic si pentru ce apreciari discreditante* ati facut, as putea sa va trimit o manusa peste nasul dvs (pesemne cu ceva unghi) de nu as beneficia de o fire rabdatoare.
Sincer, am altceva programat pentru aceasta amiaza decat sa „hartuiesc” spiritual „stele galbene”**, insa, prin ingaduinta dvs., lasam polemica pe luni. Atunci vom dezbate cum este dl. Tismaneanu*** un lup uns la paza oilor, tot atat de potrivit precum un evreu imbracat in Hugo Boss si amplasat la conducerea FMI … culmea, „stangist” de’a binelea, unul dintre aceia care ridica cupa cu Moët&Chandon in sanatatea sindicatului Charbonnages de France din La Houve, ca sa nu mai amintim de hormoni.
Apoi, do’mle Clej, nu acuzati aghein: am precizat ca revin cu argumente in tema “Tismaneanu” si tema “fabrikam komunism / trafikam komunism”, nu ?
Despre ganditori****, fiecare cu interesele si capacitatile sale: unii cu evreii economisti si cu marxistii de rang Hobsbawm, altii cu … (listez ce am folosit si am la indemana acum) …
E. Nolte, F. Furet, “Fascism si comunism”
E. Nolte, “Razboiul civil european 1917 – 1945”
E. Nolte, “Fascismul in epoca sa”
Michael Kellogg, “The Russian Roots of Nazism: White Emigres and the Making of National Socialism, 1917–1945” netradus rom.
Hajo Holborn, „Republica de la Weimar si Nasterea Partidului Democrat German”
James Joll, “Originile Primului Razboi Mondial”
David Blackbourn, “Secolul al XIX-lea: o istorie a Germaniei, 1780-1918”
W. Zeev Laqueur (istoric evreu), “O istorie a sionismului”
G. Lachmann Mosse (istoric evreu), “Evreii germani de dincolo de iudaism”
David E. Barclay, “Between Reform and Revolution: German Socialism and Communism from 1840 to 1990” netradus rom.
Hannah Arendt (evreica), “The Origins of Totalitarianism”
Friedrich Meinecke, “Radowitz si Revolutia germana”
Friedrich Meinecke, “Ideea de ratiune de stat din istoria moderna”
Friedrich Meinecke, “Chestiuni de stat si personalitate”
Gerhard Ritter, “Staatskunst und Kriegshandwerk: das Problem des Militarismus in Deutschland, 4 volumes, 1954-1968”, netradus rom.
Andreas F. Hillgruber, “Die Last der Nation: Fünf Beiträge über Deutschland und die Deutschen”, netradus rom.
Immanuel Geiss, “Das Deutsche Reich und der Erste Weltkrieg”, netradus rom.
Michael Stürmer, “Die Weimarer Republik : belagerte Civitas, Königstein/Ts” netradus rom.
Michael Stürmer, “Das kaiserliche Deutschland; Politik und Gesellschaft, 1870 – 1918” netradus rom.
Joachim Fest, “Dupa esecul de utopii: eseuri colectate pe politica si istorie”
Iar mai apoi si nu chiar la urma, ma voiu declara las (asa cum obraznic ridicati acuza) in momentul in care relatati episodul recunoscut al unui personaj singular evreu care a avut prezenta curajului de a infrunta, la Berlin sau la Paris, un “organ in fonctiune” cu legislativu’ la discretie. Gestapo spre pilda … ei ?
PS. Scuze pentru intrebare, dar nu pot sa ma abtin: aveti “nuanta” de oltean ? Ma refeream la mitocanie … ghiciti dvs.
———————–
* noroc ca sunt si ridicole;
** sau „ingalbenite”;
*** sa nu omitem ADN-ul lui V.T., totusi;
**** consider ca este amuzanta si ostentativa aceasta insiruire, chiar si pentru un jurnalist care, oricum, in functie de specializare, este absolut etic sa parcurga o anumita literatura in domeniu … redundanta trimiterea si (surprinzator pentru un jurnalist) lipsita de creativitate polemistica. Dar intru’n joc si, in limita bunei simtiri, voiu raspunde’ntocmai
Lașul anonim legionaroid care se ascunde în mod tipic sub aliasul „H. Th. Herlin” în lipsă totală de argumente – e incapabil să răspundă la niște întrebări simple – face liste. Ce relevanță or avea, nu știu. Ceea ce știu, este că este un antisemit patologic. Lașul anonim pretinde că nu este neo-nazist (nu l-a acuzat nimeni de asta), dar obsesia lui cu evreii este atât de adâncă încât face gafa și menționează „ADN-ul lui Vladimir Tismăneanu”. Are impresia că e spiritual și cultivat, dar nu e altceva decât un sfertodoct legionaroid, fanatizat de ură împotriva evreilor.
În orice caz, trag concluzia că nu a auzit de autori precum Julien Benda, Karl Popper, Milton Friedman, Leo Strauss, Ayn Rand, Isaiah Berlin, Raymond Aron, Irving Kristol, Keith Joseph, David Frum, Jonah Goldberg, Joshua Muravcik, Allan Bloom, William Kristol, Andre Glucksmann, Bernard Henri Levy, Ludwig Von Mises, David Horowitz, Donald Kagan, Robert Kagan, Paul Wolfowitz, Richard Perle, Arkadii Vaksberg, Menahem Begin, Norman Podhoretz, Arthur Koestler, Barry Goldwater, Isaac Don Levine, ș.a., necum să citească vreun rând din ceea ce au scris.
Dacă mai erau dubii cu privire la simpatiile naziste ale lașului anonim „H. Th. Herlin”, acest mesaj de pe un forum pe internet le spulberă (observați limbajul acest derbedeu sfertodoct cu pretenții, care se ascunde cu lașitate sub anonimat):
http://www.evz.ro/detalii/stiri/hitler-a-vrut-sa-schimbe-lumea-din-concediu-931296.html
24 mai, 16:53. H. Th. Herlin
Ce amuzant … „sa-si ia revansa” sau „de la stat la stat”. Esti iresponsabil, vorbesti „in necunoscut” … nemtii si trimisi cu bate la razboi cu sionistii si tot ii va spulbera, ii va face una cu desertul orientului mijlociu. Cu tot cu semitii musulmani, madarfacar de rapandule.
Am citi cu atentie articolul si mai ales replicile.
Si eu sunt de parere ca trebuie facuta o diferentiere intre stat si politicieni sau politica unui anumit guvern.
Pe de alta parte eu nu am sesizat in ultimii 5-10 ani o prezentare echilibrata a pozitiilor Mass mediei.
Eu nu ma astept la o automata aparare a statului Israel. Insa ma socheaza cit de greu le vine multor ziare sau posturi de TV chiar si BBC-ului sa ia pozitie favorabia Israelului cind o merita.
In pofida faptului ca afirmati ca simpla existenta la Statului Israel este un fapt pe cit de drept istoric pe atit de necontestat, eu cred ca realitatea este diferita. Sint multi care contesta inca dreptul la existenta Statului Israel (vezi Iranul, Hamasul, etc) si de fapt chiar conducatorii moderati ai palestinienilor nu se impaca inca cu ideea asta mai ales cind nu sint dornici sa afirme ceea ce Primul Ministru israelian cere repetat: Israelul este statul evreilor si va trai alaturi de statul palestinienilor care se va forma in curind.
Diverse luari (sau neluari) de pozitie:
– Acum citeva luni s-a tras din Gaza asupra unui autobuz galben de elevi si unul sau 2 au fost omoriti. Incercati sa vedeti cum a fost amintita stires asta care – cred eu orice om cu pareri echilibrate ar trebui sa condamane?
– Cind se trage asupra Sderotului, Ashdodului sau Ashkelonului posturile vestice aproape ca nu amintesc stirile astea, dar daca Tzahalul trage ca riposta devine imediat: Breaking News.
Aceasta prezentare dezechilibrata a stirilor si a faptelor ma indigna.
Daca posturile occidentale si in particular BBC-ul ar prezenta purele fapte la stiri: Din Gaza s-a tras aspura Sderotului, sau Tzahal a ripostat, ar fi in ochii mei OK). Dar cum se prezinte de regula doar riposta Tzahal si nu in termeni de „riposta” ci de atac asta nu e o prezentare obiectiva ci o incitare perpetua impotriva Israelului (fara legatura cu ce guvern sta in fruntea lui la un moment dat).
Cea mai indignanta (lipsa) de pozitie pe care o pot semnala insa atit la Mass Media cit si la organizatiile de stinga israeliene (Peace Now, etc) este in legatura cu soldatul Gilad Shalit. Ma surprinde ca nici unul din posturile occidentale (BBC in particular) nu vede indignant ca acestui soldat i se refuza macar dretul vizitei Crucii Rosii Internationale. Ma indigna si mai mult ca aceasta rganizatie nu „tipa” mai tare. Cred ca o campanie in favoarea acceptarii de catre Hamas a vizitei Crucii Rosii este un elementar semn de probitare profesional atiti pentru un ziarist care se vrea obiectiv cit si pentru organizatii care tipa pentru drepturile omului in general, dar tac cind „omul” este israelian (includ aici organizatiile israeliene care au timp pentru orice defaimare la adresa statului – si nu a guvernului cu ar fi normal – dar nu pentru a aplica aceeasi moneda cind trebuie luata pozitie impotriva Hamasului, sau pentru un drept elementar de care acest soldat israelian cu cetatenie franceza este lipsit).
Imi cer scuze daca s-a intimplat ca dvs. sa fi scris despre aceste lucruri si eu am omis sa citesc.
Deci, e laudabil ca, in mod continuu, atacati antisemitismul si nationalismul, dar ar fi si mai laudabil daca ati incerca o pozitie mai obiectiva la adresa statului Israel. De exemplu pornind de la a fi intitulat acest articol: „De ce combat antisemitismul, dar nu mă simt obligat să apăr pozitia conducerii israeliene”, nimeni nu va cere sa aparati Israelul, mai cu seama ca in Israel nu este o singura voce, asa cum singur mentionati, si atacind sau lasind pe altii sa atace prin jumatati de adevaruri sau formulari tendentioase Israelul de fapt nu faceti (sau colegii dvs jurmnalisti nu fac) un serviciu prezentarii faptelor corecte de ambele parti.
Doamnă Marcella Lazăr, pot să mă refer la BBC, pentru că am lucrat acolo. Acest post este complet imaprțial, nu are niciun parti-pris în Orientul Apropiat sau în orice altă parte a lumii, așa că menirea sa nu e să se indigneze, ci să informeze.
Cât privește sfârșitul comentariului dumneavoastră, el dovedește că nu ați înțeles articolul. Am spus că sunt în favoarea dreptului Israelului de a exista, în securitate, dar nu voi fi niciodată propagandist al acestui stat, așa cum nu voi fi niciodată propagandist al oricărui alt stat.
Stimate dl. Clej,
Nu sint sigura ca eu sint cea care nu a inteles articolul. Dvs. nu raspundeti in mod clar la intrebari directe care arata ca exista un parti=pris.
Cea mai simpla intrebare: De ce Mass Media sau dvs. personal ca on de principii nu scrieti un articol in care sa condamnati pozitia Hamasului de a nu permite vizita Crucii Rosii la Gilad Shalit – drept esential acordat prizonierilor — este cel mai bun exemplu de parti-pris. Nici macar nu e vorba sa aparati Israelul aici ci doar un drept al unui prizonier(rapit). De ce credeti ca nu s-a gasit nici un ziarist sa o faca pina acum? Exista si o alta explicatie in afara de unilateralism?
Doamnă Marcella Lazăr, cred că aveți o obsesie cu Hamas și vizita Crucii Roșii la Gilad Shalit. Asta e tot ce găsit de reproșat? La atâta tot se reduce conflictul dintre Israel și palestinieni? Ăsta e parti pris? Chiar nu aveți simțul proporțiilor? Vă întreb și pe dumneavoastră: aveți impresia că Israelul e buricul pământului, că pe lumea asta nu mai există altceva decât conflictul dintre Israel și palestinieni? Ați citit acest articol http://www.bbc.co.uk/news/world-middle-east-13888508? Sau e prea vechi, doar de două zile… Dar pe acesta http://uk.news.yahoo.com/icrc-demands-hamas-proof-gilad-shalit-alive-104910873.html? Ce înseamnă la dumneavoastră „Mass Media” cu majuscule.
Comentariul dumneavoastră e dovada unui partizanat feroce, a unui microbism naționalist.
Stimate dl. Clej,
Inteleg ca oricine manifesta o atitudine simpatizanta Statului Israel sau, in cazul israelienilor dintre noi, ceea ce prozaic s-ar numi patriotism va fi imediat clasat drept „microbist nationalist”.
Eu am dat doar un exemplu cu cazul soldatului Shalit, si l-am ales tocmai ca sa nu intru in inima conflictului plestiniano-israelian ci sa ma rezum la drepturile elementare ale omului. Nu mi-am propus sa epuizez prin enumerarea toate cazurile de unilateralism care se exprima in Mass Media(prin care inteleg: posturi de TV, presa/ziare „pe hirtie” si „electronica”). Ma bucur sincer sa vad ca am gresit si ca dupa 5 ani lungi se pot citi si articole care arata nici mai mult nici mai putin ca, „Crucea Rosie” isi face datoria elementara. Mai bine mai tirziu decit niciodata! Mi se pare putin exagerat sa clasati drept obsesie un simplu exemplu.
In podifa concluziei pripite la care ati ajuns, eu nu consider ca Israelul este buricul pamintului, ba chiar mai mult: consider ca Mass Media occidentala, si in particular BBC-ul, CNN-ul, SkyNews, France24 si multe altele, se ocupa exagerat de mult de Israel. Am vazut un reportaj care compara numarul emisiunilor de la posturile de news (24hours) referitoare la genocidul din Rwanda sau situatia conflictuala din Darfur sau din Cambodia, in comparatie cu conflictul palestiniano-israelian si se ajungea la concluzia ca aceste conflict (palestiniano-israelian) este tratat in procente mult mai mari in pofida faptului ca nenorocirile menionate anterior sint cel putin la fel de insemnate. Din pacate nu am la indemina numere exacte, dar sint convinsa ca, in calitate de ziarist, aveti access la astfel de statistici.
Intrebarea pe care si eu mi-o pun este de ce fiecare propozitie spusa de vreun conducator in Orientul Mijlociu devine „breaking news”, cind in acelasi timp poate mor cu zecile sau cu sutele oameni in Africa in urma unuia din genocidele mentionate, sau altele noi care poate nici nu ajung sa fie amintite. Cind veniti sa imi reprosati simtul proportiilor judecind injust un numar de exemple nu neaparat alese de mine sa fie reprezentative, ar fi interesant sa verificati aceaste statistici si sa va ginditi bine cine aduce Israelul in linia intii de stiri fara proportie.
Si acum va intreb la rindul meu: de ce considerati ca trebuie sa scrieti un articol in ca sa va laudati ca sunteti impartial (ceea ce este, in mod normal, datoria oricarui ziarist) si ca nu vedeti de ce trebuie sa aparati obligatoriu Israelul. Nu cred ca vreun om serios pe globul acesta v-a cerut sa aparati automat Israelul, si nu vad de ce o astfel de afirmatie este subiect de articol, sau de titlu de articol. E ceva evident, ca nimeni si nimic nu trebuie aparat AUTOMAT, nici macar palestinienii…
Ma intreb insa la rindul
Doamnă Marcella Lazăr, când Israelul va avea o rețea de televiziune de calitatea și imparțialitatea BBC, atunci poate criticile dumneavoastră (patriotice?!) ar avea justificare. Din nou vă atra atenția că nu ați citit cu atenție articolul. Au fost destui care mi-au reproșat în paginile acestei reviste (inclusiv Stephen Benedict care postează un comentariu) că nu apăr Israelul sau că sunt anti-israelian, ba chiar m-au acuzat că sunt antisemit. După cum sunt și mai mulți care m-au acuzat că sunt sionist, plătit de Mossad, jidănit, anti-român, etc. Așa încât, ceea ce scrieți dumneavoastră, o microbistă naționalistă israeliană, nu mă afectează cu nimic.
Stimate dl. Clej,
Poate eu nu am inteles articolul dvs, dar dvs. cu siguranta nu ati inteles ce vreau eu sa spun.
Eu spun: e de la sine inteles ca nu trebuie AUTOMAT aparat Israelul. Si mai ales nu cred ca e buricul pamintului si, si mai mult cred ca e prea des la stiri (si nu la cererea lui).
Pe de alta parte, ma deranjeaza luari de pozitie neechilibrate(DAU DOAR UN EXEMPLU: care amintesc putin (sau de loc) bombardamentele Hamasului catre Sderot, Ashdod, Ashkelon, sau chiar cind un school-bus a fost atacat si eveli omoriti, dar nu inceteaza sa prezinte in mod exagerat, repistele armatei israeliene la aceste atacurnumindu-le „atacuri ale aramatei” si nu „riposte”). Daca asta este „microbism naționalist israelian” am invatat un nou termen in limba romana, pe care nu imi este clar cum sa il folosesc insa.
Daca vrem sa fie obiectiva discutia, ar fi bine ca sa va referiti la afirmatii sau intrebari. De exemplu, ma atacati afirmind (ghicind – caci nu ma cunoasteti personal) ca eu cred Israelul „buricul pamintului”. Eu va spun ca nu si ma indigna ca alte nenorociri pe lumea asta nu sint egal prezentate de presa „obiectiva” pe care o admirati. De ce e asa? Cine aduce Israelul vesnic in Mass Media?
Eu nu va vad nici antisemnit, nici antiisraelian si nici pro-israelian, sionist si nici anti-roman. Nu vad de ce ati fi vreunul din toate astea, si de ce ar fi interesant daca ati fi asa. Nu asta este intrebarea corecta! Ca ziarist e bine sa nu fiti nici pro nici contra.
Nu imi este clar ce vreti sa afirmati in acest articol dincolo e „obvious”, ca vreti sa fiti impartial ca ziarist. OK, asta va este datoria! Insa e bine sa fie clar explicata – deja au spus-o si altii: este legitim sa criticati politica unui guvern daca aveti argumente concrete sa aduceti, dar este incorect sa criticati „Statul Israel” in care singur spuneti ca se vorbeste pe mai multe voci.
Daca vedeti si singur ca in Israel se vorbeste pe mai multe voci, de ce va deranjeaza vocile cu caracter simpatizant fata de Israel, sau ca sa ma exprim mai exact fata de actualul guvern, sau anteriorul guvern? Laudati pluralismul mai ales daca este critic dar ati vrea ca vocile care sint simpatizante sa fie mai putin puternice? Asta este cam ciudat din punct de vedere jurnalistic.
Si ca sa conclud: nu mi-am propus sa va afectez in vreun fel. Eu nu consider discutia personala. Dar dvs?
Doamna Lazar, acum introduceti notiunea de aflare in „Mass Media” (v-am intrebat de ce scrieti cu majuscule dar vad ca evitati sa raspundeti) „la cerere”. Adica ar trebui sa functioneze ca in Siria unde jurnalistilor straini (unora dintre ei) li s-a permis accesul in unele locuri? Si ce inseamna ca „se scrie prea mult”? Cine sunteti dumneavoastra sa apreciati acest lucru? Asta intelegeti dumneavoastra prin „obiectivittate”? (Oricum notiunea va e complet straina data fiin subiectivitatea de care dati dovada)
Daca nu ati inteles expunerea de motive din startul articolului nu cred ca are rost sa mai continuam discutia. Iar ceea care a luat discutia la modul personal sunteti dumneavoastra, care va ofensati de modul in care „Mass Media” prezinta tara in care locuiti. E un fel de manie a persecutiei, ca tot locuiti intr-o tarisoara de 7,5 milioane. Va dati seama cum ar fi ca americanii sau britanicii sa reactioneze ca dumneavoastra.
Lumea asta ar fi un loc mult mai bun daca am renunta sa mai facem propaganda, intr-un fel sau altul, tarilor in care traim sau carora suntem atasati.