– De ce plangi? o intreba el mirat.
– De fericire si de durere in acelasi timp, raspunse ea cu glas tremurand si cu lacrimi la coltul ochilor. De fericire ca esti acum langa mine si de durere ca vei pleca peste putin timp si iar voi ramane doar cu amintirile si visele mele. Suntem doua suflete zbuciumate. Doua suflete care cu greu isi gasesc linistea… Oare cand vom avea mai mult timp si pentru ele?
– De ce te chinui cu atatea intrebari? Traieste clipa asta magica, ea face parte acum din noi. Iubirea mea, iubirea ta, ce sunt ele? Sunt doua frunze in vant. Acum le vezi, acum zboara libere. Acum sunt incalzite de razele soarelui, stralucitoare, iar in secunda urmatoare dispar. Cad undeva de unde vor renaste din nou. Ca pasarea Phoenix din propria cenusa. Hai sa adunam roua zorilor in causul mainilor si sa o sorbim pana la ultima picatura. Sa ne potolim setea de iubire, de pasiune, de dorinta…
– E atat de frumoasa pasarea asta, as numi-o mai bine pasarea iubirii. Pentru ca numai iubirea are aripile atat de frumoase. Sunt ca un curcubeu: toate culorile din lume s-au adunat in ea. Isi intinde aripile larg de parca ar vrea sa cuprinda toata dragostea pamantului si toata frumusetea iubirii. Se ridica apoi in inaltul cerului pentru a se pravali catre pamant si … se inalta apoi mai sus, tot mai sus. Spune-mi sunt la fel de frumoasa ca ea?
– Stii? Frumusetea ta nu sta in vesmintele elegante pe care le porti, nici in coafura ta mereu perfecta. Frumusetea ta sta in ochii tai, in caldura privirii tale. Frumusetea ta vine din interior, iar lacrimile sunt acele porti prin care iti pot zari inima. Asa ca nu te feri de lacrimi, nu te feri de mine. Lasa-ma sa ti le sterg cu buzele mele. Vreau sa le simt gustul: sa simt durerea si fericirea ta. Iubeste-ma asa cum n-ai iubit nicicand pe nimeni niciodata. Lasa-te dusa de amalgamul de trairi si simtiri. Da-le frau liber,lasa-le sa zboare… Fii libera ca pasarea cerului.
– Buzele tale le simt ca pe niste gingase petale de flori. Sarutul lor ma imbata, iar lacrimile se topesc la atingerea lor. Privirea ta ma arde. O simt ca si cum ma invaluie. E ca o flacara care ma mistuie usor. Trupul este cuprins de senzatii nemaintalnite pana acum. As vrea sa opresc timpul in loc pentru a prelungi aceasta stare de fericire.
– De ce te-ai oprit? Mereu taci. Vreau sa-ti aud vocea, vreau sa-ti simt tremurul vocii atunci cand imi spui ca ma iubesti. Ca eu sunt singurul barbat din viata ta, ca alaturi de mine traiesti viata intr-o alta dimensiune. Cu daruire, pasiune, tandrete… Uita de tot ce-i in jurul nostru acum, aici suntem doar noi doi. Esti a mea si sunt al tau. Restul nu mai conteaza.
– Da, restul nu mai conteaza. Tu singur in viata mea si nimeni in fara de tine ai inteles durerea mea si toate tainele din mine.