ACUM.TV

Este în vârstă de 53 de ani şi de 25 de ani s-a stabilit în Ierusalim. Este o persoană respectabilă, căsătorit şi tată a trei copii. Traiectoria sa profesională a fost ascendentă, lansându-l într-o funcţie de conducere a Departamentului de Ştiinţe Iudaice aflată la una dintre cele mai importante universităţi israeliene. Este persoana agreabilă pe care o întâlneşti zilnic în drum spre servici, la şedinţele şcolare cu părinţii, simpaticul vecin de apartament sau membrul acceptat al comunităţii locale participând, în mod firesc, la ceremoniile tradiţionale de la sinagogă.

Acest om s-a străduit să se integreze în mediul de viaţă pe care şi l-a ales cu discernământ şi după o  chinuitoare căutare de sine, care a culminat în mod paradoxal cu destăinuirea originii sale, pe care mass- media a prezentat-o într-o aureolă de senzaţional, omiţând  detalii şi alimentând spaime reminiscente. Şi totuşi…  cum ai reacţiona dacă ai citi în presă, fiind  bombardat cu anunţuri la radio succedându-se din sfert în sfert de oră, ca o alarmă antiaeriană, că există un nepot al lui Adolf  Hitler, că acesta trăieşte în Israel şi este evreu ? … Poate ziarul respectiv şi-a atins  o cotă  nesperat de mare de audienţă , însă reacţiile generate au reprezentat, pentru o minoritate explozivă, eşecul  unui test de maturitate şi de discernământ în faţa dezvăluirii din spatele anonimatului.

Ofranda unui idealist ? Un cavaler care a pornit la luptă fără armură ?

Afirmând cu amărăciune „ întotdeauna am fost deschis asupra identităţii mele, atât cu familia, cât şi cu prietenii.[…]  Am crezut că împărtăşeam o lecţie valoroasă cu cei din jurul meu, că trecutul nu poate fi rescris, iar un individ are întotdeauna şansa de a se schimba. În cele din urmă eu sunt cel care am învăţat că unii oameni nu te vor lăsa să te schimbi niciodată”, personajul nostru nu-şi regretă onestitatea în ciuda şocului profund resimţit în viaţa sa şi a familiei.

Această experienţă s-a dovedit a fi o dezamăgire profundă a celui care şi-a trasat cu luciditate destinul, intuind că unele secrete ostenesc spiritul şi convins fiind că poate oferi o dovadă de transparenţă unei lumi  marcate de Holocaust, o lume pe care o iubeşte şi o respectă.

Viaţa merge mai departe, iar psihologia deformată a unei minorităţi nu poate fi considerată drept etalon pentru cea a majorităţii, tolerante şi acceptând un fapt cât se poate de real: nu ne putem dezice de ceea ce moştenim la naştere, devenind purtătorii trecutului şi promotorii viitorului, când vom fii liberi să acceptăm sau nu identitatea primordială a părinţilor drept unic garant al  insignifiantei noastre existenţe.

Convertirea a fost deznodământul unei crize existenţiale profunde a unui om cerebral şi critic, lipsit de bigotismul fanatismului religios. Expunerea fără umbra anonimatului a originii „ ariene” au atras agresiuni fizice şi verbale asupa fiilor săi , aceştia învăţând cu trecerea timpului, să admită prezenţa undeva, în genealogia lor, a scizofreniei naziste….chiar şi prin alianţă, datorită unei străbunici ahtiate să devină „ nora lui Hitler”. Acest lucru a durut cel mai tare. A depăşit ecourile din rândul adulţilor, a celora care i-au întors spatele sau au evitat să-i întindă cordial mâna, ca odinioară când era  „ kosher”… Adăugând afirmaţia unui student : „ Imagineză-ţi ! Bunicul tău s-ar putea s-o fi transformat în săpun pe bunica ”, evenimentele capătă o nuanţă tragico-comică absurdă.

…De unde acest nepot de unchi ?

Fratele vitreg al lui Adolf Hitler (pe linie paternă), Alois Hitler Jr. a avut un fiu, Hans. Acesta s-a căsătorit cu Erna Patra, bunica eroului nostru. Din căsătoria anterioară a acesteia porneşte ascendentul acestui aşa zis „ nepot” al lui Hitler care, după cum se vede, primeşte din plin „ toate castanele”, chiar dacă nu are ADN-ul führer-ului, aspect considerat „nesemnificativ” din punct de vedere jurnalistic şi trecut cu vederea.

O bunică îndoctrinată, ferventă aderentă la ideologia nazistă şi ambii părinţi luptând în Wehrmacht. Tatăl, nazist înfocat, şi-a părăsit familia curând după naşterea băiatului în 1952. Copilăria şi adolescenţa petrecute la Frankfurt în condiţii dificile, prin strădaniile deosebite ale mamei şi fără sprijin sau ajutor financiar din partea bunicii sau a tatălui.

Este impresionant că mama i-a oferit conştiinţa apartenenţei sale familiale, aşa cum a fost ea, fără ascunzişuri, punând în acelaşi timp un obstacol emoţional extrem de puternic în calea afirmării personalităţii fiului, într-o Germanie care nega sau trecea în tăcere istoria sângeroasă şi abjectă a ultimilor săi ani… Târziu, bunicul său natural şi-a făcut simţită prezenţa oferindu-i „ Mein Kampf”, pe care adolescentul l-a citit oripilat, fiind marcat profund şi afirmând că „ nu puteam rămâne indiferent la ceea ce citeam, ştiam că acest contact îmi va modela viitorul”…. Pacifist convins, pentru a evita încorporarea obligatorie optează pentru studiul teologic, unicul moment în care personajul îşi recunoaşte deschis oportunismul.

Captivat de cursurile de Iudaism şi de Ivrit, se adânceşte în studiul acestora, menţionând că „ marile diferenţe teologice dintre Iudaism şi Creştinism i-au generat în adâncuri o schismă” care l-a ambiţionat să-şi continue studiile în Israel (1977) unde de fapt a şi rămas, convertindu-se la Iudaism doi ani mai târziu ….

Spre deosebire de el, soţia de origine germană, asemenea lui convertită la Iudaism şi aparţinând mediului academic a întrerupt relaţiile cu părinţii şi restul familiei din Germania. Mama sa a vizitat deseori Israelul, a acceptat opţiunea fiului său fără resentimente, a participat la ceremoniile de Bar Mitzvah ale celor trei nepoţi , un epilog la întrebarea pusă în urmă cu decenii de un adolescent tulburat  „ De ce ai urmat ordinele, mamă ? ….”

„ Acum înţeleg de ce marea majoritate a cunoscuţilor mei îşi ascund identitatea”, afirmă personajul nostru. „ Mulţi israelieni sunt rigizi în ceea ce priveşte genealogia noastră; ei nu ştiu cum să reacţioneze sau cum să se comporte cu noi”.

Se pare că există cel puţin 300 de germani convertiţi în Israel, mulţi dintre ei ducând o viaţă publică retrasă. Un exemplu ilustrativ preluat din ziarele din Europa şi Canada este metamorfoza strănepoatei lui Himmler care s-a căsătorit cu un israelian şi cea a lui Oskar Eder, fost combatant Luftwaffe, care s-a căsătorit cu un supravieţuitor al Holocaustului, trăieşte în Israel şi lucrează în turism….

” Nimic nu este imuabil. Îţi poţi schimba comportamentul, adresa, credinţa. Ce eşti şi ceea ce vei deveni este ţelul trudei noastre de zi cu zi.”

Acesta este mesajul adresat celor care aruncă astăzi cu piatra. Lecţia dialogului paşnic la lumină, fără obscuritatea anonimatului. O condiţie esenţială a oricărei democraţii şi în orice colţ al lumii.

(Traducerea şi adaptarea după articolul  Light in All the Dark Places– The extraordinary matamorphosis of Hitler’s nephew’s grandson “-Yitta Halberstam-publicat în “ Jewish Action”( vara 5766/2006), fiind preluat de pe site-ul www.aish.com )

http://www.aish.com/jw/s/48906667.html?utm_source=mimi_aish_com&utm_medium=email&utm_content=Aish_com%20New%20Articles%20-%20January%207,%202011&utm_campaign=Aish_com%20New%20Articles%20-%20January%207,%202011&utm_term=Light%20in%20All%20the%20Dark%20Places

Acest articol a fost publicat duminică, 16 ianuarie 2011 la rubrica Stiati ca...?.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.