ACUM.TV

Mariana Beliş „LE CHANT DES PARQUES”

ISBN : 978-2-296-11379-4 • martie 2010 • 268 pagini

Autor: Mariana Beliş
Editura: Nouă
Anul apariţiei: 2009
Traducere: Georgeta Cristian
ISBN: 978-606-8082-19-6

La începutul acestui an a avut loc la editura Harmattan din Paris, lansarea romanului „LE CHANT DES PARQUES” al scriitoarei Mariana Beliş şi două luni după aceea, a apărut în traducerea Georgetei Cristian la Editura Nouă din Bucureşti, sub denumirea „CÂNTUL URSITOARELOR”.

Mariana Beliş este doctor în inteligenţă artificială, profesor universitar la Şcoala Superioară de Informatică-SUPINFO de la Paris. Intre 1987-2000 a susţinut cursuri şi laboratoare la Şcoala Centrală de Electronică, iar în România din 1960 şi până în 1987, profesor la Politehnica bucureşteană şi profesor invitat la Facultatea de Ştiinţe din Lyon (1970-1971); a publicat numeroase lucrări de cercetare ştiinţifică, opt cărţi şi peste o sută de articole şi comunicări. Domnia sa are ca hobby preferat – literatura, fiind la cea de-a treia carte publicată.

Romanul a fost descris drept unul de aventuri sau de acţiune – pentru cei din vest poate, iar pentru cei din est mai puţin, deoarece nu sunt aventuri ceea ce descrie Mariana Beliş în cartea sa, ci fapte de viaţă adevărată, perfect compatibile cu realitatea trăită de mulţi dintre noi în România de dinainte de 1990.

O tânără fată, cuminte, dintr-un orăşel de provincie, vine în capitală în anii ’50 la facultate, pe baza unui concurs de dosare câştigat ca fiind singurul copil al unei mame şi muncitoare şi văduvă de război. In vârtejul studenţiei, al unui mediu total străin se prinde pe nesimţite în plasa unui amor imposibil cu un coleg şi african şi homosexual. O furtună de zăpadă face ca din dragostea până atunci platonică, să’ apară mugurii unui copilaş.

Iată motivaţia fugii peste graniţă în condiţii similare cu cele trăite de Nadia Comăneci şi începerea unei noi vieţi-a tinerei împreună cu băieţelul său.

întâlniri miraculoase cu oameni buni scot la liman o femeie care şi-a început viaţa în România, a trecut prin Germania şi s-a stabilit în Franţa. Destinul ei şi al lor este determinat de cele trei Ursitoare: Clotho-Torcătoarea, Lachesis-Prezicătoarea şi Atropos- Neînduplecata, care inspiră, pe rând, deciziile eroinei, astfel fiind motivate rezolvările pozitive ale momentelor dificile… şi de aici, titlul cărţii.

«Suntem noi liberi în ce priveşte actele noastre? Suntem noi stăpâni ai destinului propriu? Uneori acţionăm ca dirijaţi de o voinţă exterioară care decide în locul nostru. Este ceea ce am dorit să reliefez în acest roman, adică partea incontrolabilă a acţiunilor noastre, atribuită acestor puternice zeităţi feminine pe care grecii le-au denumit Parce. Inteligenţa umană este slabă în faţa sorţii. Ea nu poate înţelege cărările existenţei noastre. Viaţa personajelor romanului este unul din exemple.» mărturiseşte scriitoarea în prezentarea ediţiei franceze.

Volumul se citeşte cu plăcere. Autoarea are un talent special pentru construcţia în spirală ascendentă a acţiunii care ne poartă din târgul patriarhal în tumultul capitalei, de la frica resimţită la Timişoara pentru trecerea către lumea liberă în condiţii de ilegalitate deplină la aparenta odihnă din perioada de aşteptare în semilibertatea din Germania, de la mâna întinsă de profesorul francez până la căsătoria cu acesta şi, în final, revenirea pe acelaşi drum al plecării dar acum, cu băiatul ajuns şi el doctor.

Aşa ne vom reîntâlni cu femeile importante de pe drumul de început, drumul vieţii, Grete, Zoe, cu oraşele legate de ele şi de periplul iniţiatic – Bucureşti, Timişoara, Viena, Zirndorf, Karlsruhe, Paris şi ne vom în­toarce la Focşani la mormân­tul mamei adorate. încheind astfel, într-o tonalitate senină, scriitoarea reuşeşte să transmită încredere şi speranţa că există bunătate pe pământ, prietenie adevărată, sacrifiu, demnitate şi curaj.

Cartea este cadenţată nu numai de Parce ci şi de poe­mele autoarei, pentru ediţia românească, scrise special sau traduse de însăşi autoarea, care revelează din nou sensibilita­tea specific feminină a sufletu­lui Marianei Beliş.

Cititorul se simte captivat chiar de la primele pagini, de acţiunea alertă, de naturaleţea dialogurilor, de precizia extraor­dinară în exprimare – scriitoarea a prins esenţialul unor eveni­mente atât de complexe, ţinând astfel cititorul legat, fără pauze, de fiecare clipă petrecută cu eroina cărţii.

Lucru pe care vi-l dorim şi dumneavoastră, dragi cititori ai Plaiului Străbun.

(un articol de Daniela SEMENESCU)

Biografie Mariana Beliş

Absolventă a facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii din Politehnica bucureşteană, Mariana Beliş a fost, timp de treizeci de ani, cadru didactic la aceeaşi facultate. În acest interval scrie câteva cursuri de specialitate şi se orientează spre „cibernetică”, o nouă şi promiţătoare disciplină ştiinţifică, domeniu în care a elaborat şi teza de doctorat.

Participă la numeroase congrese internaţionale cu comunicări în domeniul inteligenţei artificiale şi este invitată în 1971 pentru a ţine un curs de un an la Universitatea din Lyon. Întoarsă în ţară publică două cărţi la Editura ştiinţifică: „Mecanismele inteligenţei” şi „Bioingineria sistemelor adaptive şi instruibile”, ultimul fiind premiat de Academia Română. Continuă activitatea de cercetare în domeniul ciberneticii prin publicarea de articole în revistele din străinătate şi participarea la reuniuni internaţionale.

În anul 1986 părăseşte definitiv ţara împreună cu soţul şi fiul şi se stabileşte la Paris unde devine profesoară de electronică, informatică şi inteligenţă artificială în învăţământul superior. Publică manuale didactice şi cărţi: „Communications” (Eyrolles 1990) şi „Comment cerner le hasard” (Supinfo 2001). Continuă participarea la reuniuni în domeniul inteligenţei artificiale (preşedintă a congresului de cibernetică de la Namur – 1992 ) şi în domeniul filozofiei ştiinţei „The causal roots of probability” Canterbury 2007).

În paralel cu activitatea ştiinţifică Mariana Beliş începe să desfăşoare şi o activitate literară. Astfel în anul 2003 publică la Paris (Editura L’Harmattan) eseul autobiografic „Cette grande lumière à l’Ouest” apărută în anul următor la Bucureşti (Cartea Romanească) sub titlul „Lumina Occidentului”. Tot la L’Harmattan apare în anul 2010 romanul „Le chant des Parques” publicat în acelaşi an în traducere la Bucureşti sub titlul „Cântul Ursitoarelor”.

Acest articol a fost publicat duminică, 14 noiembrie 2010 la rubrica Libris.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.