Distinsul politolog Vladimir Tismăneanu a fost, este și va fi ținta atacurilor murdare venite din toate direcțiile, de la antisemiți la nostalgici comuniști, de la invidioși și complexați la schizo-paranoici (cunosc cel puțin un caz – un individ de la New York – care a dezvoltat o psihoză împotriva lui Vladimir). Recent, un individ care chipurile provine din aceleași medii de familie ca și Vladimir, a încercat să-l atace în paginile revistei ACUM, dar bineînțeles că nu am permis acest lucru. Vladimir Tismăneanu este nu doar un intelectual de marcă, a cărui faimă depășește limitele destul de strâmte ale lumii românești, ci și un om de o mare onestitate. Eu mi-l aduc aminte din anii ’80 când îl auzeam la Radio Europa liberă și de atunci și până azi el a fost consecvent în efortul său singular de a scoate la lumină adevărata față a mișcării comuniste din România. El are și un angajament politic partizan în România, pe care-l respect deși nu îl împărtășesc. Dar orice s-ar întâmpla, îl voi apăra în paginile acestei reviste pe Vladimir, care mi-a adresat o scrisoare. Persoana adresantului este nesemnificativă, important e conținutul și îi rog pe detractorii marelui intelectual român Vladimir Tismăneanu să o citească cu bună credință (dacă sunt capabili de așa ceva) și să tragă concluziile de rigoare (Petru CLEJ).
Dragă Petrică,
Sunt momente când adevărurile factuale trebuie accentuate, rostite în chip ne-echivoc și apăsat. Citesc nu o dată uluit ceea ce apare pe diverse forumuri, revărsările de ură, frustrare și resentiment ale unor veleitari bezmetici (când nu sunt plătiți să facă acest lucru). Suntem maculați și insultați, cei care scriem articole de opinie în direcția pro-occidentală, deci democratică și anti-totalitară, de diverși anonimi, ascunși sub pseudonime rizibile, gata oricând să debiteze cele mai abjecte infamii. Canalii cu tupeu se desfată recurgând la invective, calomnii, agresiuni verbale, toxine xenofobe, intelofobe și antisemite. Mai vin și unii care plâng după epoca „demiurgică” lui Ceaușescu (ori după „omenia” lui Dej și „buna-credință” a tovarășei Ana). Din nou, ca de atâtea ori în trecut, extremele se ating.
Îți admir așadar energia de care dai dovadă în efortul de a dovedi ceea ce de fapt este cât se poate de limpede: unii am citit Soljeniţin, Koestler, Nadejda Mandelstam, Lev Kopelev, Vasili Grossman, Alice Voinescu, Petre Pandrea, Al. Zissu, Lena Constante, Margarete Buber-Neumann, I. D. Sîrbu, Bellu Zilber, Egon Balas, Florin Pavlovici, Monica Lovinescu, François Furet, Viktor Kravcenko, Whittaker Chambers, Boris Souvarine, Alexander Weissberg, „Cartea Neagră a comunismului” etc și am ajuns, de ani de zile, la concluzia că sistemul comunist a fost ilegitim și criminal. A te despărți de iluzii este un exercițiu dureros, dar pe lungă durată întăritor. A nu-ți truca biografia ține de o minimă pudoare și de auto-respect. Nu e nici o bucurie că rude ori cunoștințe apropiate ale noastre au fost implicate în impunerea și/sau perpetuarea sa. Dar noi răspundem exclusiv pentru ceea ce facem noi. Este un principiu liberal pe care îl consider esențial. Nu există culpe transmise genetic, dupa cum nu există glorii ereditare. În rest, poate că ar merita ca unii dintre cei care se pronunță grăbit și vehement pe aceste subiecte să citească Raportul Final al Comisiei Wiesel precum și Raportul Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.
Nu am nici cel mai mic motiv de identificare cu opțiunile comuniste ale rudelor mele ori ale atâtor altor militanți (pe care i-am cunoscut ori despre care am aflat destule, din cărți, din arhive, din amintirile publicate sau rămase nepublicate). Am citit prea mult despre Războiul Civil din Spania, despre Marea Teroare, despre pactul Molotov-Ribbentrop, despre Katyn, pentru a nu accepta falsele alibiuri care se străduiesc să legitimeze pervers adeziunea la stalinism prin antifascism. Nu toți antifasciștii i-au cântat osanale lui Djugaşvili. Nu toți au aprobat (cu voce tare ori prin tăcere) procesele de la Moscova din 1936-1938 ori pe cele din „democrațiile populare” (Kostov, Rajk, Slansky, Patrascanu). Nu toți au păcătuit prin ceea ce numesc frenezia supunerii.
Nu am ales cartierul în care să locuiesc în junețea mea bucureșteană, am ales însă să plec din el (evident, recurg aici la o metaforă), mi-am urmat drumul în viață în funcție de valorile în care cred: adevărul, libertatea, demnitatea. Comunismul, ca și fascismul, au încercat să distrugă subiectivitatea, dreptul de a fi tu însuți, onoarea. Au comis crime pe care mintea umană nu și le poate reprezenta. Aceste crime au fost înfăptuite de indivizi reali, cu nume precise, cu responsabilități ce nu pot fi contestate. Îmi repugnă negaționismul legat de Holocaust. Nu mai puțin îmi repugnă cel legat de Gulag.
Cu prietenie,
Vladimir
Dupa lectura acestui text, primul lucru care-mi vine in minte este proverbul „in pomul sec nu se da cu pietre” ! Amploarea atacurilor contra lui Vladimir Tismaneanu sint pe masura reusitelor sale, numarul mare de pietre fiind direct legat de numarul mare de fructe din pom ! Ca le place sau nu detractorilor sai,fie ei antisemiti, cripto-comunisti, nostalgici sau pur si simplu invidiosi – intersectarile intre categorii fiind numeroase – Vladimir Tismaneanu a intrat deja in istoria României, raportul care-i poarta numele reprezinta documentul fundamental al intrarii României in noul mileniu. De aceea, inchei cu un alt proverb : „Ciinii latra, caravana trece” !
Radu Stern
intai de toate, cum rubrica nu permite decat un url, l-am inserat pe cel al websitului personal. pentru ca informatia sa fie completa, inserez aici si url al blogului, diferit de website: http://blog.oldrimsix.info acum (sic) trec la continut
vad ca de faptaricolul e o scrispare personala catre redactorul sef. cu atat mai mult e de felicitat acesta si odata cu d-sa corpul de decidenti redactionalei (probabil d-sa si d-l stefan maier) pentru publicarea scrisorii.de apreciat moderatia cu care profesorul tismaneanu raspunde corului detractorilor. nimic mai logic, personalitatea profesorului e incomensurabila cu micimea detractorilor. „vulturii nu pleraca la vanatoare de muste”, suna un proverb. cat despre detractori, fara acestia nu am avea masura nu a valorii, ci a notorietatii. au si mustele (politicos, nu precizec ce fel de muste) rolul lor in ecologia ideilor. ergo, inca o bila alba, alaturi de nu putine altele, pentru publicatia online „acum”.
Draga Vladimir,
Iti sunt recunoscatoare public pentru aceasta REPLICA, pe care o percep ca un juramant de credinta UNIC!
Cei ce nu-l inteleg, sarmanii demni de mila si dezgust in egala masura, din ambele sau multiplele extreme, raman in mlastina urii ce-i devoreaza pe ei in primul rand si apoi pe cei ce ii indeamna.
Cei ce-l inteleg ating lumina dimensiunii umane (daca nu o aveau deja) in registrul umbrei morale si etice care animalizeaza fiinta.
Stefana
Stimate Domnule Clej,
deplin solidar cu pozitia celor care inteleg sa nu tolereze asemenea atacuri abjecte, va rog sa-mi permiteti sa semnalez si reactia mea, aici:
http://vasilegogea.wordpress.com/2010/10/09/asa-ceva-nu-circula-pe-net-ci-bintuie-prin-minti-bolnave/
Cu stima,
Vasile Gogea.
„un individ de la New York – care a dezvoltat o psihoză împotriva lui Vladimir” M-ati facut curios. Va referiti cumva la reporterul de investigatii Robert Horvath-Deva, cel care sustinea in urma cu ceva timp pe bloguletzul lui ca o cunoaste pe fosta sotie a domnului Tismaneanu, Tamara (actuala Albu)?
Domnilor, comunismul (cel romanesc – nu indraznesc sa ma pronunt asupra comunismului in general, pentru ca nu m-a interesat asa de profund fenomenul) nu poate fi redus strict la latura ideologica. El a insemnat mult mai mult. De exemplu, din punct de vedere economic a insemnat electrificarea masiva a tarii, urbanizarea populatiei, construirea retelei de transport, eficientizarea agriculturii, alfabetizarea a 99% din populatie, cresterea sperantei de viata cu cel putin 15 ani in anii 80 fata de anii 40 (datorita accesului la servicii medicale). Nu in ultimul rand, a insemnat o economie mult mai functionala decat cea de acum: comunistii nu au lasat 1 pensionar pentru 0.8 muncitori, ci 3 muncitori pentru 1 pensionar. Daca ne facem ca toate lucrurile astea nu au existat, si abordam comunismul maniheist, strict ideologic – totul a fost rau, nimic nu a fost bun – generatiile viitoare vor redescoperi savoarea „fructului oprit” cu o vigoare mai mare decat ne-ar face placere. Daca i se poate reprosa ceva domnului Tismaneanu, acest lucru i se poate reprosa: ca nu discuta despre comunism decat din punct de vedere ideologic. Ok, ideologia a fost proasta. Se stia inca din anii ’80 lucrul asta. Toti romanii erau constienti de asta. Putem sa trecem mai departe? Si ideologia fondatoare a Americii a fost proasta, fiindca au murit o multime de populatii native, altii au fost intarcati in rezervatii ca animalele, negrii au muncit in sclavie, intinderea spre Sud-Vest a insemnat o multime de razboaie cu mexicanii, dar asta nu inseamna ca America poate fi redusa doar la atat. Va puteti imagina o „Despre democratie in America” in care Tocqueville sa nu vada altceva decat faptul ca Sioux-ilor le-au fost furate pamanturile, negrii sunt biciuti pe plantatii si apasii nu mai exista decat ca nume dat unor lanturi muntoase? Eu, nu. Tocmai fiindca America a insemnat, inseamna si probabil va insemna si in viitor mult mai mult decat greselile ideologice din trecut. Daca noi ne facem ca partile bune ale comunismului (romanesc) nu au existat, in ciuda evidentelor care arata contrariul, atunci ce le va impiedica pe generatiile viitoare sa recupereze din comunism nu numai efortul de modernizare, ci si ideologia, avand in vedere ca teoria lui „totul a fost rau” se va dovedi ca a fost o mare minciuna? Momentan ii putem invata pe copii ca „mintea umana nu poate reprezenta crimele comunismului” si ca pe aici a fost un soi de regim a la Pol Pot. Dar copii vad ca parintii lor nu au servici si aud de la bunici ca pe timpul comunistilor ei, bunicii, aveau servici. Ce credeti ca vor face copiii cand vor ajunge mari, pe cine vor crede ei cand se vor afla in situatia parintilor lor (sper ca nu sunteti asa de naivi incat sa credeti ca Romania va putea genera de acum pana prin 2020 3-4 milioane de locuri de munca): de rapoartele academice ale domnului Tismaneanu sau de bunici?
Asist de ani de zile la spectacolul penibil pus la cale de detractorii celui care a analizat si iluminat de peste o generatie, in modul cel mai clarvoaiant, pregnant si ne-echivoc, un sistem politic demult discreditat. Vladimir Tismaneanu a fost si este OMUL DE REFERINTA, intelectualul de marca si prestigiu, piatra de hotar si puntea de legatura, recunoscut in toate cercurile de intelectuali americani, europeni din varii culori si medii politice, capabil sa atraga zeci si zeci de politicieni, diplomati, oameni de cultura si de arta, istorici, sociologi, jurnalisti, scriitori, etc. Aproape toti detractorii actuali, cu exceptia nostalgicilor extremisti de dreapta si de stanga, nationalisti sau iredentisti, sunt oameni care intr-o perioada sau alta au avut contacte cu V.T. si care ulterior s-au decis s-o rupa cu omul de la care intii au invatat, sau care le-a constituit rampa lor de lansare profesionala. Cati dintre acestia au o opera de aproape 40 de carti scrise, multe dintre ele devenite carti de referinta, cati dintre acestia s-au dedicat cu atata daruire si pasiune, fermitate si onestitate, cu dezinteres personal, cu pretul a zeci de angajamente si participari de-a lungul intregii planete? Vladimir Tismaneanu nu opreste pe nici un ganditor de a se autodefini, dimpotriva dansul incurajeaza libertatea de idei si schimbul onest de opinii, diversitatea de stiluri si tematici, atata vreme cat are la randul lui de-aface cu parteneri onesti si capabili, demni si talentati. Dansul nelucrand in domeniul terapiei medicale, el nu are timp sa se ocupe de persoane bolnave sau rau voitoare, schizoizi sau veleitari, revansisti sau ratati profesional, scheptici sau agresivi, frustrati sau inchipuiti.
Josnicia unora dintre detractorii lui Vladimir Tismaneanu nu cunoaste limite. Un anume Nicholas Waldmann din Australia, caruia I s-a interzis sa mai posteze pe acest sit a trimis un comentariu sub aliasul „Vera S.” Aparent laudativ, venind din partea unei presupuse foste colege de liceu a lui Vladimir, acesta este un fals grosolan. Nu doar adresa de IP 124.188.250.85 este identica cu aceea de unde a postat comentarii pana acum acest monstru de rautate pripasit pe la Sydney, Australia, dar individul, care duce o campanie asidua de denigrare in public si in particular a lui Vladimir Tismaneanu, s-a dat singur de gol. A trimis un email, primit si de mine, in care vorbea de acest comentariu ca fiind deja publicat. Or niciun comentariu nu poate aparea fara aprobarea redactiei. Rezulta fara putinta de tagada ca Nicholas Waldmann a incercat sa posteze comentariul, numai ca vorba englezului „he was too clever by half”. Aveti un exemplu concret al nivelului intelectual si moral al detractorilor lui Vladimir Tismaneanu.
Nu prea stiu ce legatura are comentariul plin de propaganda comunista al lui Lucian Sarbu cu acest articol, dar daca tot l-a scris am sa profit sa demontez sferturile sau chiar optimile de adevar pe care se contine.
In primul rand, comunismul romanesc nu poate fi despartit de comunismul sovietic, pentru ca domnule Sarbu, fara tancurile lui Stalin, Romania n-ar fi fost niciodata comunista.
In al doilea, toate realizarile mai mult sau mai putin adevarate pe care le mentionati (multe dintre ele trebuie luate cu multe kilograme de sare, data fiind natura intrinsec mincinoasa a propagandei comuniste), devin irelevante atunci cand sunt puse in context. Romania avea acelasi nivel de dezvoltare ca Grecia sau Portugalia in 1938, iar in 1989 avea un PIB pe cap de locuitor de circa 3 – 4 ori mai mic decat in aceste tari.
In fapt. Economistul Nicolae Negoescu, fost director al Institutului de Economie Mondiala cuantifica in 1994 la 75 la suta pierderea de potential economic datorata regimului comunist in Romania.
Cat despre pensionarile demagogice, nu altul decat fostul nomenklaturist Ion Iliescu le-a initiat, cel care a facut totul ca sa intarzie tranzitia Romaniei la o reala democratie si economie de piata.
Antecedentele familiei si d-lui V. Tismaneanu i-ar permite sa haladuiasca protejat in Romania de astazi. Precum Saul, s-a desprins de acestea si i-a urmat pilda, devenind un Sf. Pavel al anticomunsmului. Ceea ce a propovaduit este cu atat mai valoros cu cat a trebuit sa-si invinga aprehensiuni pe care oricare dintre noi le-ar fi avut daca am fi fost in locul lui.
Domnule Clej, faptele istorice si demonstrabile cu cifre statistice (e suficient sa va uitati un pic pe site-ul INSSE) nu sunt „propaganda comunista”, sunt doar fapte istorice. Sau economice, numiti-le cum vreti. Pe care generatiile actuale, va/ne place, nu va/ne place, le pun in balanta cu actuala stare sociala si economica a populatiei. Daca nu va place, scrieti-le celor de la INSSE sa modifice statisticile. Cat despre diverse cuantificari, oricine poate spune ca daca era presedinte Bill Clinton, sau daca tara era cu 2000 de km mai la vest, Romania ar fi trimis acum rachete in spatiu (la fel cum poate spune si despre Portugalia ca ar fi fost de 10 ori mai dezvoltata ca Romania daca nu l-ar fi avut pe Salazar pe cap). Din pacate n-a fost sa fie si trebuie sa ne multumim cu ce avem, si cu ceea ce suntem. Scenariile de istorie alternativa sunt complet irelevante in afara cercurilor amatorilor de acest gen istoric iar argumentele „de autoritate”, sincer, chiar nu ma impresioneaza. Repet: comunismul romanesc nu a fost doar o ideologie, a insemnat mult mai mult. Exclusiv ideologic o fi fost pe la cambodgieni, care mancau si boaba de orez dupa cum le-o dicta Pol Pot, dar in Romania a fost si purtatorul unui proiect real de modernizare, venit pe o anumita traditie locala, si aplicat mai mult sau mai putin prost. Iar rezultatele acestui proiect nu au fost discutate niciodata la modul serios. Au fost invalidate scurt de Petre Roman in 1990 – „toata industria Romaniei e un morman de fier vechi” – si asa a ramas pana azi. Din pacate orice critica exclusiv ideologica a comunismului nu poate ramane, in acest caz, decat simplista, incompleta, irelevanta.
Draga Domnule Clej,
Tin sa va multumesc pentru curajul si atitudinea pe care o aveti dvs si colegii dvs, exprimata atat de la obiect in revista „Acum”. Faptul ca potai balosi care spurca locul unde traiesc si incearca sa improaste aerul dinprejur cu miasmele lor otravitoare, mai ales cand este vorba de un Om ca Valdimir Tismaneanu, nu ar trebui sa indemne in a va grabi sa-l aparati pe cel care nu are nevoie de aparare. Ar fi poate mai util daca ati incerca sa-i convingeti pe alti romani din Romania si de aiurea sa se alature lui Vladimir si sa-si exprime nu atat solidaritatea cu acest mare scriitor si activist neobosit pentru umanitate, cat mai ales propria lor munca si activitate legata de nazuinta lor de a tine treaz spirtul luptei impotriva rasismului, xeofobiei, anti-semitismului.
De cand a redevenit „origina sociala nesanatoasa” un criteriu de clasificare? Ce corelatie exista intre spiritul in care actioneaza dl. Tismaneanu, si crezul, greselile, sau pacatele parintilor lui? Spre cinstea lui, niciuna.
Daca naravuri vechi ar persista in actiunile d-lui Tismaneanu ar fi perfect legitima indicarea surselor lor constiente sau subliminale. Dar dl. Tismaneanu a dovedit de mult ca morbul comunist nu l-a intinat in niciun fel, manifest sau latent.
In volumul „Amintiri in dialog” pe care am avut onoarea sa-l primesc dela regretatul Matei Calinescu, Ion Vianu a inclus un document despre originea lui evreeasca, dezvaluita de Tudor Vianu cand fiul lui era adolescent. Asumarea nobila de catre Ion Vianu a conditiei lui de roman cu sange evreesc si demnitatea atitudinii d-lui Tismaneanu fata de calomniile care il tintesc sunt paralele.
Buna ziua:
Multumesc revistei ACUM pentru publicarea scrisorii mele catre dl Petru Clej. Le multumesc celor care au intervenit pe forum, voi incerca sa scriu si eu. Am preluat subiectul si pe blogul meu:
http://www.tismaneanu.wordpress.com
Pentru moment, as dori sa-i raspund domnulului Lucian Sarbu. Nu incape indoiala ca, mai ales dupa 1963, a inceput un proces de de-radicalizare a comunismului romanesc, urmat conflictul dintre „acceleristi” (in frunte cu Manea Manescu), adeptii modelului vetust de tip sovietic in economie, si „reformatori” (intre care economistul Emilian Dobrescu, profesorul Mircea Malita, ambii consilieri ai lui Ceausescu in diverse momente). Nu s-a renuntat insa la dogmele cardinale: rolul conduacator al partidului (monopolul puterii), accentul pe o industrializare excesiva si gresit orientata, criteriile sociale („de clasa”) in promovarile profesionale etc Securitatea a continuat sa exercite un control absolut asupra societatii. Actiunile disidente au fost sugrumate in fasa (Miscarea Goma, SLOMR). Revolta anticomunista a minerilor din Valea Jiului a fost reprimata fara scrupule.
N. Ceausescu insusi a fost un leninist convins, chiar daca unul rudimentar. Era un posedat ideologic (a murit cantand „Internationala”).
Dupa 1968, dar mai ales dupa 1971, s-a produs fenomenul de re-radicalizare (re-stalinizare). Micro-liberalizarea s-a incheiat fara efecte de lunga durata. A revenit obsesia „Omului Nou”, au fost inventate noi forme de indoctrinare si inregimentare (va mai amintiti de „Festivalul Cantarea Romaniei”? Dar de „daciade”?) Optiunile economice au fost tot mai aventuriste, haotice si contra-productive. Controlul asupra corpului politic, dar asupra celui biologic, s-a accentuat. Ideologia vorbea de „omogenizare”, iar paridul facea totul spre a traduce acest precept in realitate. S-a trecut la experimentul comunismului dinastic. Cultul personalitatii a atins cote paroxistice. Nu erau multi cei care credeau in viziunea liderului ce se credea providential, dar nu erau nici atat de putini acestia. Cititi memoriile unui Dumitru Popescu, zis si Dumnezeu. Volume intregi care revizuiesc istoria reala pentru a sustine ca utopia lui Ceausescu era una patriotica si realizabila. Ca Occidentul este decadent si putred. Ca socialismul a reprezentat o civilizatie superioara, ca doar erorile umane sunt cauza esecului sau istoric etc
Profesorul Ken Jowitt a propus un concept revelator ptr modernizarea de tip bolsevic: misdevelopment. Nu preconizez (si nici nu practic) critica reductionist-ideologica, dar nu pot ignora suprematia considerentelor ideologice in luarea decizilor strategice. Cat priveste discutia despre economia romaneasca in anii regimului comunist, recomand recenta cartea a profesorului Bogdan Murgescu aparuta al ed. Polirom.
Cu bune ganduri,
Vladimir Tismaneanu
Vine un timp cand trebuie „separat graul de neghina”.
Daca exista detractori ai profesorului Tismaneanu sau ai revistei ACUM si ai echipei ei redactionale care au vrut sa ne testeze, am o intrebare pentru ei: acum ca v-ati lamurit cu cine aveti de a face, ce aveti de gand in continuare?
Daca detractarile primite sunt insa, autentice, si deci credeti in ele, am noutati pentru voi: suntem ireconciliabili. In misiunea educationala pe care o avem si raspunderea pentru cunoasterea adevarului de catre publicul vorbitor de limba romana veti primi cuvantul numai cand vi se va da, si vi se va da numai ca sa demonstram ca inca traim intr-o lume inapoiata iar misiunea noastra are sens si substanta.
Domnule Lucian Sârbu, îmi pare rău dar nu pricepeți nimic. Comunismul a fost ideologie și atâta tot. În primul rând a fost aplicat cu sila și a produs jumătate de milion de morți și două milioane de întemnițați. Asta nu vă interesează. A fost distrusă clasa de mijloc prin confiscarea ilegală și abuzivă a proprietăților. Asta iar nu vă interesează. A fost mutată forțat populația de la sat la oraș, ca să locuiască în kolhozuri urbane, cum le numea Constantin C Giurescu, construindu-se într-adevăr mormane de fiare, așa cum s-au construit în TOATE celelalte state comuniste. Nici asta nu vă interesează. Dacă nu pricepeți, încercați să răspundeți de ce țările sus menționate au plecat de la același nivel ca România și au ajuns mult mai dezvoltate în 1989. Sau dacă nu vă convine comparația, faceți-o pe aceea Germania de vest – Germania de est, Coreea de sud – Coreea de nord sau Taiwan – China înainte de 1979 (1989). Și de ce în general comunismul a eșuat PRETUTINDENI în lume.
A fost spălată pe creier o populație întreagă, inclusiv dumneavoastră, cu efecte catastrofale. Asta n-aveți cum să realizați pentru că sunteți spălat pe creier.
Aveți impresia că în alte părți lumea a stat pe loc? Nu domnule Sârbu, statele care au luat parte la Planul Marshall s-au dezvoltat mult mai repede decât România și mult mai cu folos. Nici în Grecia, Spania, Irlanda, Portugalia nu există analfabeți, există infrastructură mult mai modernă decât în România și societatea civilă este extrem de dezvoltată, nefiind anihilată de regimul comunist, care n-a făcut altceva decât să încerce să siluiască realitatea în tiparele unei ideologii falimentare din start. Vă rog să încetați cu minciunile și propaganda comunistă (de tipul 60 de milioane de tone de cereale în 1989, când de fapt erau doar 16). Asta poate era valabilă în 1990 – 1991, nu acum.
Trecând la fondul chestiunii, ce părere aveți de articolul domnului Tismăneanu.
frumos si elegant /chiar prea/articolul lui volo
cu murdariile care se aduna pe bloguri nu ai ce explicatii sa dai sau justificari sa oferi, chair daca sunt greu de inghitit/de admis nici vorba!
toate porcariile astea la adresa lui volo pleaca dintr/o inadecvare a noii lui pozitionari vizavi de TB.A devenit partizan si militant/parasind zona academica si istoric-analitica/si si-a atras mizeriile partii adverse. Iar daca mai esti si evreu si cu tata antifascist- ceea ce ar fi trebuit sa fie ceva f. onorabil, dar la noi nu este, am scris si eu acum 15 ani protestind impotriva scoaterii unei placi memoriale dedicate Olgai Bancik..,atunci vin peste tine multe mizerii. Nu se poate face nimic. personal nu mai cred nici in progres, nici in dreptate si adevar, categorii etice, etc.In general nu mai cred in nimic din ce se intimpla pe la noi
Discursul domnului Lucian Sârbu imi aminteste de una din replicile Elenei Ceausescu, care se plingea de ingratitudinea „poporrhului” la faimosul „proces” : „V-am construit spitale, v-am construit scoli…”
Domnul Clej a a dus in discutie Portugalia si Grecia in comparatie cu Romania. Comparatia intre Austria si fosta Cehoslavacie e si ea instructiva. Cel mai elocvent exemplu este insa ce s-a intimplat in Germania, in aceasi tara si cu acelasi popor.Cei citiva zeci de ani de socialism DDR au reusit sa produca un decalaj enorm fata de capitalista BRD ! Un experiment social pe o scara care, sper, nu se va mai repeta niciodata, dar care a aratat mai bine ca orice altceva performantele comparative ale celor doua sisteme.
Buna ziua:
Iii multumesc lui Bedros Horasangian pentru cuvintele bune. Ma indoiesc insa ca aceste mizerii se nasc ca reactie la presupusul meu partizanat (in fapt o exercitare a dreptului meu la opinie) dar si a calificarilor mele profesionale. Bedros (si nu numai el) stie ca n-am parasit sfera academica, predau la University of Maryland, scriu ptr TLS, „Slavic Review”, EEPS si alte reviste occidentale, public cam o carte pe an (de autor ori editata), conduc doctorate, fac parte din comisii doctorale (in SUA, la Oxford, CEU etc). Atacurile huliganice contra mea au inceput inca din anii cand scriam saptamanal ptr Europa Libera. Au continuat necontenit in „Romania Mare”, au fost insa intensificate in perioada activitatii Comisiei Prezidentiale (cand ziarul „Ziua” a dezvoltat o fixatie pe mine). Ceea ce socheaza acum este ca o publicatie online (Cotidianul), unde si Bedros si Gabriel Andreescu sunt colaboratori, a decis sa disemineze fara urma de rezerva tot felul de elucubratii. Riposta lui Vasile Gogea este cat se poate de fireasca. Nu trebuie sa impartasim pozitii legate de un moment sau un personaj politic pentru a nu ceda atacurilor infame impotriva unor oameni despre care stim ca sunt onesti. C’es tout et c’est simple. Nu e nevoie sa inventam cauzalitati indoielnice (cum a facut-o, de pilda Ovidiu Simonca cu a sa teorie a „vantului si furtunii”). Antisemitismul, antipluralismul si antioccidentalismul fac parte dintr-o matrice primordialista (xenofoba) care nu s-a nascut ieri. Cat despre veleitarii care populeaza (si polueaza) atatea forumuri, sa-i lasam in lumea lor plina de venin, ura si invidie.
Pentru aprecierea fiecarui om vorbesc faptele sale. Acestea pot fi cantarite, judecate, apreciate,Faptele nu sunt niciodata neutre.
Ce are a cauta aici originea, parintzii, si mai ales neavenite si rau voitoare interpretari?
Pentru Tismaneanu vorbesc articolele, cartile sale, luarile de pozitie.
Cum poate cineva inversa balantza prin insinuari?
Pierdere de vreme!
Ah, da, ştiu cine este acel individ, ba chiar i-am răspuns odată, polua un forum literar şi nu mai aveai loc de el. Am impresia că este psihopat, obsedat, ceva nu-i în regulă cu creierul lui. In americană s-ar numi „stalker,” un individ ca el.
Respectele mele, dl. Tismăneanu. V-am ascultat prelegerile de câteva ori, dar nu mă cunoaşteţi personal.
Doina
Ma voi stradui sa combat ideile expuse mai sus de dl Lucian Sarbu. Tin sa precizez de la inceput ca nu il voi combate pe dl Lucian Sarbu in general – pentru ca nu m-a interesat asa de profund fenomenul.
Ma limitez la ideile preluate si expuse de dansul. Ceea ce se afirma – din cate inteleg – este ca in ciuda ideologiei pe alocuri criminale, pe care n-o mai putem nega, comunismul a avut succes economic.
Daca nu recunoastem aceste succese, ni se spune, vom arunca copilul impreuna cu apa din copaie, si generatiile viitoare vor fi atrase de ‘fructul oprit’.
Din partea mea, generatiile viitoare isi pot purta singure de grija – daca le-am educat suficient si stiu sa citeasca si sa gandeasca, o vor face cu capul lor. Iata o grija pe care nu o am – dorm foarte linistit din acest punct de vedere. Daca le-am imbecilizat atata incat sa nu mai poata deosebi albul de negru, inseamna ca suntem pierduti ca specie.
Ideologia a fost proasta, si se stia inca din anii ’80 – ni se spune. Poate ai secolului XIX. Nu fac decat sa il citez putin pe Panait Istrati, prin anii ’30 ( a murit in 1935) – Ouale sparte le-am vazut. Unde e omleta ?. Spovedania unui invins….
Dar sa nu fim maniheisti, sa fim politeisti, ateisti,dadaisti. Sa reluam, andante con moto : ideologia a fost proasta, se stia din anii ’80, dar teoria ‘totul a fost rau’ e o mare minciuna ( cateva randuri mai jos).
Din doua una, ma-ntelegi – ori sa se schimbe, primesc…dar atunci sa nu se revizuiasca nimic. Nu spun mai departe, ma cunoaste coana Joitica.
Haidem dar sa trecem mai departe si sa vedem omleta. Ce-am fost inainte de ’48 si ce suntem acuma, ieri obscurantismul, azi lumina ?
Comunismul e un monopolism de stat in perioada industriala. Are nevoie – ideologic , pentru ca zice tata Marx,Engels si Lenin, precum ca industria grea, ma-ntelegi, e baza – de mase largi,popolare, capabile sa ceteasca singure ziarul cu lozinci, Antiletari din toate tarile, uimiti-ma ! – si de electricitate, care plus luminarea satelor egal socialism – semnat lampa lui Lenin.
Micile scapari de virgule intre eu si nu le trecem. Am zis ca nu atacam persoana, nici stilul, ci ideea.
Electrificare : necesara ideologic. Industrialism fara curent alternativ– imposibil. Urbanizare – industria, spre deosebire de vesnicie, s-a nascut cu buletin de oras. Iarasi necesitate ideologica.
Rata urbanizarii e la jumatate fata de tarile ne-comuniste ( a se vedea Bogdan Murgescu, Polirom 2010).
Dar este, triumfa d-l Sarbu. O pipai si eu, si strig ca Arghezi – este !. Vorbim – ca la economie, nu ? si de costuri. Nu le mai insir, sunt mari. Bine – poate ca ni le permitem.
Vorbim si de morala si de alt scop decat cel economic ( lasand la o parte ca e, oricum, ineficient in alocarea de resurse – asta e economia, stiinta alocarii resurselor). Adicatelea, am facut noi Auschwitz, desigur, aia a fost rau – dar ai vazut ce sapun de calitate ? O fi fost Hitler vreun cremenal, ma-ntelegi – da’ ce autostrazi le facu el nemtilor, bibicule…
Eficientizarea agriculturii – ma pot gandi numai la uciderea cailor in anii ’50-’60, motivata strict ideologic, si ma ia cu frig….tara statea la coada la picioare de porc si gaturi de pui. Se lua paine cu buletinul, si radeam amar – asa o fi si la Washington ? Daca intri sa iei o paine si ai buletin de New York, nu-ti da ?….
Curentul – electrificare eficienta – se taia regulat. Apa calda era un lux.Desigur ca pentru asta trebuia sa stai in alta parte decat in Primaverii sau in statistici – eventual intr-un apartament ‘urban’.
Nu ne ramanea sa constatam, ca bietul Bula, care mergea pe strada in intuneric si se gandea – daca ar fi si de mancare, ar fi ca in timpul razboiului….
Ca sa intelegem mai mult, citim Murray Rothbard si Ludwig von Mises si constatam ca valoarea si pretul sunt imposibil de determinat intr-o economie controlata prin repartitie –sunt notiuni fara sens.
Dar sa nu facem parada de ceea ce citim noi – mi-e teama ca vom fi acuzati de etilism….sa ne intoarcem la viata.
Demografia raportului muncitori vs pensionari are cu totul alte resorturi – sunt trenduri lungi, vorba lui Braudel – si sunt vizibile in toate statele care ies din mizerie. Romania a iesit, partial – oarecum in ciuda comunismului, nu datorita lui.
Reteaua de transport – de pilda Canalul Dunare- Marea Neagra. Cost capital 2 mld dolari, plus dobanda. Recuperare in 100 de ani ( nu glumesc).Platit cu sangele clasei mijlocii – dar merita, probabil – sunt convins ca si generatiile viitoare vor fi atrase de idee. Facem un canal Baia Mare – Oceanul Inghetat, omoram cateva milioane, recuperare in 735 de ani – sounds like fun ! In plus, piata de canale si piramide e in crestere!
O alta problema e incapacitatea de a iesi din maniheism a celor care acuza de maniheism. Eu si altii ca mine nu avem ideologii. Liberalismul si libera antrepriza nu sunt ideologii – sunt metode de abordare si se schimba in functie de rezultate. Ceea ce nu se schimba e doar puterea de judecata si de analiza, si respectul interlocutorului – si aici ne deosebim fundamental.
Dar iar dau pe langa gardul pe care mi l-am asezat.
Ca sa aduc cu o paralela din lumea medicala, draga englezilor si mie, comunismul e locul in care pacientii conduc nebunariul.
Conced ca s-au intamplat si lucruri pozitive – pentru ca natura umana nu e intrinsec total rea sau total buna. Dar cand vorbim de rezultatele economice global negative ne referim la comparatia cu state similare in conditii similare. Toate tarile o duc mai bine, daca le comparam cu propriul trecut. Voi incheia cu o alta celebra asertiune. Ce scria pe peretii pesterilor, in comuna primitiva ? Ne amintim cu totii, desigur : traiasca sclavagismul, viitorul luminos al intregii omeniri !
Cu amuzata speranta ca am dat (macar de gandit),
SM