Preambul. În 9 aprilie, când ne-am deplasat la Câmpia Turzii pentru a filma festivităţile organizate de Ziua Mondiala a Romilor, nu eram prea entuziasmată. Eram convinsă că va fi tot o „Cântare a Minorităţilor”, cu discursuri în care autorităţile locale îşi exprimă ataşamentul, iar reprezentanţii minorităţilor mulţumirile, urmate de „montaj literar, cântece şi dansuri populare”. De o ştire tot aveam să filmăm ceva, deşi pornisem cu stângul luând cu noi casete inadecvate camerei de filmat. Noroc că la piaţa din Câmpia Turzii se găseau şi casete minidivi. De data aceasta previziunile mele aveau să fie infirmate.
Consfătuirea
Prima surpriză plăcută am avut-o în sala de consiliu unde a avut loc o întâlnire de lucru între consilierii locali, liderii organizaţiilor romilor din Turda şi Câmpia Turzii, reprezentanţi din învăţământ şi reţeaua sanitară. Doctoriţa de familie Alexandra Bilegan, o femeie inimoasă de vreo cincizeci de ani, a vorbit deschis despre bolile cele mai frecvente întâlnite la adulţi şi copii, despre modul în care a reuşit să ia în evidenţă toţi locuitorii diferitelor colonii, unde iniţial se luptase cu suspiciunea pacienţilor şi ostilitatea câinilor vagabonzi, dar şi despre rolul pozitiv al mediatorilor sanitari şi al locuinţelor sociale realizate prin proiectul primăriei Câmpia Turzii, care au schimbat mult în bine starea de sănătate a populaţiei rome. Norina Porumb, institutoare la şcoala din comuna Viişoara, a vorbit despre abandonul şcolar ridicat din rândul copiilor romi, împotriva căruia e greu să lupţi, arătând că organizarea unei şcoli pentru părinţi a îmbunătăţit substanţial numărul copiilor şcolarizaţi. Primarul şi-a exprimat regretul că o comunitate de romi atât de mare şi de puternică, precum cea din Câmpia Turzii, nu are consilieri locali proprii, dar a apreciat conlucrarea cu liderii romilor care, fiind patroni de afaceri, contribuie şi financiar şi la costurile utilităţilor din locuinţele din blocurile sociale ale primăriei. Din respect pentru liderii lor, locatarii au organizat o structură de supervizare a ordinii şi achitării la timp a cheltuielilor de întreţinere. De altfel, cum aveam să constat într-un reportaj ulterior, în blocurile respective familiile de romi convieţuiesc cu maghiarii şi românii, principala grijă a tuturor fiind amenajarea grădinii din preajmă.
Spectacolul
Elevele rome danseaza dansul fecioarelor din Punjab
Până la începerea programului artistic am ieşit la o cafea cu operatorul de imagine. Deodată Sandy a sărit de pe scaun, a apucat camera de luat vederi şi a început să filmeze încântat puhoiul de lume care venea către casa de cultură. Un alai multicolor de interpreţi (copii şi tineri în costume tradiţionale, fete îmbrăcate în costume indiene) şi spectatori (tineri şi tinere, copii mărişori, dar şi sugari în braţele mamelor, adulţi şi bătrâni care au umplut până la refuz sala de spectacol şi foaierul casei de cultură. Programul a reunit un moment de comemorare a romilor morţi în Holocaust, dansuri indiene ale fecioarelor din Punjab şi dansuri ţigăneşti interpretate de amatori, dar şi de profesionişti. Muzica tarafului ţigănesc al Casei de cultură din Câmpia Turzii şi dansul plin de temperament al ansamblului Unirea Romilor au electrizat publicul, care dansa în sală, dansa în foaier şi chiar pe scările clădirii. Între timp tinerii cu telefoane mobile îşi sunau rudele şi prietenii să vină la spectacol. Sincer, nici eu nu mi-am putut stăpâni picioarele să nu bată ritmul, pentru că în ciuda unei sonorizări precare, atmosfera era încinsă. Toţi au fost aplaudaţi, dar parcă cel mai mare succes l-au avut două fetiţe adorabile care au dansat irezistibil.
Una dintre ele, în costum roşu, a cucerit inimile tuturor. Nu bănuiam că avea să fie, la propriu, eroina ediţiei următoare a emisiunii Transilvania Policromă.
Doua fetite incântă publicul
Maria şi Margareta
Imaginile filmate şi interviurile luate la Ziua Romilor din Câmpia Turzii au constituit structura de bază a emisiunii în care am convenit cu Lavinia Dandoci, redactorul emisiunii pentru romi, ca printre invitaţi să figureze şi Margareta Jimba, profesoara care îndrumă formaţiile artistice de la Şcoala de Arte şi Meserii din Poiana, şi adorabila Maria Mocan, din clasa a II-a, care a încântat publicul cu dansul ei. Când a apărut în platou ţigăncuşa în miniatură cu ochi verzi şi o graţie înnăscută, îmbrăcată în costum roşu, cu mărgele la gât şi panglici în păr, toată echipa de emisie a amuţit de uimire. S-a aşezat cuminte, alături de doamna profesoară Margareta şi a răspuns la tot ce o întreba Lavinia. Aşa am aflat că părinţii ei au urmat tot şcoala din Poiana, că amândoi sunt muncitori şi că mai are un frate. A învăţat să danseze de la o vârstă fragedă
„de la mami şi de la doamna Margareta”, că îi place la şcoală şi are note mari, că frumosul costum i l-au cumpărat părinţii cu bani grei de la „gabori”, dar că nu prea îi place să-l poarte pe stradă. La spectacole da, dar pe stradă nu.
În Studioul TVR Cluj: prof. Margareta Jimba, eleva Maria Mocan şi Lavinia Dandoci, redactor al emisiunii pentru romi
Discuţia a continuat cu Margareta Jimba, fost mediator şcolar al primăriei Câmpia Turzii, în prezent profesoară şi educatoare la şcoala din comuna Poiana, unde predă limba romani şi a înfiinţat formaţia Margaretele. „Nu poartă acest nume pentru că pe mine mă cheamă Margareta, ci pentru că majoritatea fetelor dansatoare locuiesc pe strada Margaretelor”, ne-a precizat ea. Anul acesta a pus în scenă şi un dans indian, pe care-l dansează fecioarele din Punjab, pe muzică clasică indiană. Costumele fetelor au fost confecţionate de părinţi şi de maistrele croitorese din şcoală. Margareta e o femeie tânără, plină de viaţă, dar în platou se simţea puţin stingheră, iar Lavinia o îndemna să vorbească, concentrându-şi toată atenţia asupra dialogului. Maria le privea din ce în ce mai încordată, încercând să facă semne discrete, dar fără succes. Cel care a sesizat că ceva nu era în ordine, a fost regizorul de emisie care urmărea simultan mai multe monitoare.
Maria Mocan, clasa a II-a
A reuşit să comute imaginea în momentul în care fetiţa şi-a ridicat disperată şorţuleţul spre gură, iar regizoarea de platou a scos-o val vârtej la aer. După ce i-a trecut greaţa şi şi-a mai revenit, micuţa dansatoare ne-a povestit că i-a fost tare rău pe maşina care a adus-o la Cluj, s-a simţit rău tot timpul în platou, dar s-a stăpânit încercând să zâmbească şi să răspundă întrebărilor. În final a fost învinsă de căldura reflectoarelor. Sacrificându-şi şorţuleţul costumului cel scump, a reuşit să nu murdărească masa cea frumoasă din platou şi să iasă cât mai repede. După ce a fost difuzat şi genericul final, toată lumea s-a strâns buluc în jurul Mariei, i-a adus apă şi mâncare, dar ea a refuzat, spunând că acum i-e mai bine, se bucură că pe micul ecran nu s-a văzut ce păţise şi va mânca după ce va ajunge cu bine acasă la Poiana.
Micuţa Maria ne-a impresionat prin comportamentul ei disciplinat şi responsabil. Toţi au remarcat prezenţa de spirit şi stăpânirea de sine a „ţigăncuşei”. Pentru că şi acest copil, în tot ce face, este judecat ca o reprezentantă a etniei sale. Poate copiii ei vor fi trataţi ca nişte copii pur şi simplu. Sau cine ştie, doar nepoţii…Dar asta depinde foarte mult şi de de majoritari !
Articol foarte interesant Andrea! Ma bucur sa vad ca sunt si evenimente atat de pozitive in viata romilor. E o placere sa citesc cu cata mandrie isi exprima romii traditiile folclorice. Pe vremea cand traiam in Romania, in orasul meu natal era o data pe an un mare bal, se numea ” Balul Muzicantilor” care era de fapt balul romilor. Fiind elevi de liceu in vacanta de vara, ne strecuram in gradina de vara si petreceam o noapte minunata inconjurati de muzica, fete frumoase si un pahar de vin sau bere care in acei ani se vindeau si minorilor fara prea multe intrebari! Prin ceata vremi totul pare mai roz, dar tin minte ca astepam cu nerabdare cu alti prieteni sa vina acea noapte placuta la „Balul Muzicantilor”.
Facand si eu parte din cei prigoniti in trecut, de alta etnie, am citit cu multa simpatie descrierea unei ocazii de pomina. Cu bunavointa si efort, se pare ca lucrurile se pot schimba spre mai bine.
O fetita frumoasa si talentata. Felicitari!