După cum ştiţi, rândunelele mai sunt numite vestitorii primăverii. În fiecare an, venirea lor este aşteptată cu nerăbdare de catre cei mici.
Acestea preferă câmpiile, parcurile din jurul marilor oraşe, uneori poposesc şi în balcoanele care au verdeaţă.
Fiind foarte inventive preferă să îşi construiască cuiburile în podurile caselor, în grajduri s-au pe la streşinile caselor cu multă migală.
Au nevoie de pământ moale, pietricele pe care le unesc între ele în formă semicirculară lasând o deschidere pe unde să poată intra şi ieşi. Construirea durează şapte zile.
Se spune că o rândunică străbate 10.000 km…. din Europa traverseaza in zbor Marea Mediterana, pentru a ajunge in nordul Africii. apoi merge către sud, străbate desertul Sahara pentru a ajunge in regiunea unde ierneaza , unde este cald şi poate gasi hrana din belsug.
În această lunga calătorie nu toate rezistă. Unele cad epuizate în Marea Mediterană, altele se mai odihnesc pe vapoare.
Dar să îmi continui povestea. Era o dimineaţă însorită de august. Încă de la primele ore ale dimineţii se simţea căldura sufocantă care se va instala pe parcursul zilei.
În acea zi , hotărâsem să fac curăţenie. Asa că am început să scot pe balcon ceea ce mă ,,încurca” pe moment. Pe un scaun stăteau la aerisit o pereche de blue jeans albastri.
În curtea din spatele blocului. baiatul se juca liniştit. Deodată văd pe cureaua de la blue jeans cum sta agatat cu toate puterile un pui de rândunică. Abia s-a lasat desprins . Era lovit , ravaşit şi ţinea un ochi închis….
L-am dus repede în bucatărie ,l-am pus pe masă şi i-am picurat pe cioc puţină apa. Nu mai putea sa-şi tină aripile strânse… Rănit într-o încaierare picase la mine în balcon. Îl hrăneam la 2 ore, asa zgribulit cum era mă privia cu celalat ochi şi nu opunea rezistenţă.
Au trecut o zi, două, …după patru zile trebuia să plecăm la ţară la mama mea. Aşa că a trebuit să luăm puiul cu noi. Se ţinea cu gheruţele de mâna mea, privia unori pe geam şi ciripia .
Avea acum 4 zile de îngrijiri. Îşi ţinea din ce în ce mai bine capul, aripile şi le aranja frumos în V şi continua să ciripească după ce mânca. Era mult mai vesel.
În a cincea zi, s-a trezit de dimineaţă ,a început să-şi facă ,, toaleta” , iar după aceea pentru prima dată şi-a reluat zborul.
Dino îl urmărea cu mare bucurie şi mă întreaba dacă poate să-l păstreze.. Îşi făcea planuri că îi cumpără o colivie frumoasă şi îl va ţine la el în cameră.
I-am explicat că îl aşteaptă mămica lui, poate fraţii lui îl caută în disperare şi dacă iubeşti pe cineva îi redai libertatea. Dacă se întoarce la tine, înseamnă că te preţuieşte.
Mare iubitoare de păsări, mama mea l-a examinat atent şi a concluzionat : ,, este băiat” şi aşa i-am spus de atunci..,,băiatul rândunică”.
În cea de-a şaptea zi, de comun acord cu Dino, în răcoarea dimineţii i-am dat drumul. Se înzdrăvenise. S-a ridicat sus, a plecat în viteză trecând de colţul blocului.
Îi urmărisem reacţiile cu privirea şi consideram că plecase unde îi era locul. Eram fericită ! Surpriză!
În clipa următoare s-a întors cu aceaşi viteză de la plecare şi a venit aproape de balcon. Nu uitase… cânta şi venise să ne spună :,, la revedere!” S-a răsucit în zbor şi a plecat mai departe.
Probabil băiatul rândunică mai povesteşte şi acum fraţilor prin ce a trecut el…
Delicata dvs. apropiere de “ băiatul rândunică “ mi-a reamintit reîntoarcerea rândunelelor, doi ani la rândul, la cuibul constuit de ele pe lampa din baie. Ne-am pomenit într-o bună zi cu “ rândunelul ” şi cu “ rândunica” lui, gureşi şi agitaţi, aproape izgonindu-ne din baie, bătând cu străşnicie din aripi până au înţeles că pot împărţi spaţiul în siguranţă cu noi. Am asistat la momentele vieţii acestor păsări atât de gingaşe, de la primele acorduri ale zborului şi până la revenirea primăverii. Ne-am simţit, ca şi dvs., binecuvântaţi.
Cu două săptămâni înainte , într-o dimineaţă tot în luna august când am deschis uşa balconului dimineaţa m-am pomenit în cameră cu o rândunică . S-a odihnit puţin pe marginea perdelei, a zburat de câteva ori prin cameră şi apoi a plecat.
Era superbă.
ce ……. este
minunat