caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Stiati ca...?



 

Baiatul rândunică

de (19-9-2010)
4 ecouri

După cum ştiţi, rândunelele mai sunt numite vestitorii primăverii. În fiecare an, venirea lor este aşteptată cu nerăbdare de catre cei mici.

Acestea preferă câmpiile, parcurile din jurul marilor oraşe, uneori poposesc şi în balcoanele care au verdeaţă.

Fiind foarte inventive  preferă să îşi construiască cuiburile  în podurile caselor, în grajduri  s-au pe la streşinile caselor cu multă migală.

Au  nevoie de pământ moale, pietricele  pe care le unesc între ele în formă semicirculară lasând o deschidere pe unde să poată intra şi ieşi. Construirea durează şapte zile.

Se spune că o rândunică străbate 10.000 km…. din Europa traverseaza in zbor Marea Mediterana, pentru a ajunge in nordul Africii. apoi merge către sud, străbate  desertul Sahara pentru a ajunge in   regiunea unde ierneaza  ,   unde   este cald şi poate   gasi    hrana din belsug.

În această lunga calătorie nu toate rezistă. Unele cad epuizate în Marea Mediterană, altele se mai odihnesc pe vapoare.

Dar să îmi continui povestea. Era o dimineaţă însorită de  august. Încă de la  primele ore ale dimineţii se simţea căldura sufocantă care se va instala pe parcursul zilei.

În acea zi , hotărâsem să fac curăţenie. Asa că am început să scot pe balcon ceea ce mă ,,încurca” pe moment. Pe un scaun stăteau la aerisit o  pereche de blue jeans albastri.

În curtea din spatele blocului. baiatul se juca liniştit. Deodată văd pe cureaua de la blue jeans cum sta agatat cu toate puterile un pui de rândunică. Abia s-a lasat desprins . Era lovit , ravaşit şi ţinea un ochi închis….

L-am     dus  repede în bucatărie ,l-am  pus  pe masă şi  i-am  picurat  pe cioc puţină apa. Nu mai putea sa-şi tină aripile strânse… Rănit într-o încaierare  picase la mine în balcon. Îl hrăneam la 2 ore, asa zgribulit cum era mă privia cu celalat ochi şi nu opunea rezistenţă.

Au trecut o zi, două, …după patru zile trebuia să plecăm la ţară la mama mea. Aşa că a trebuit să luăm puiul cu noi. Se ţinea cu gheruţele de mâna mea, privia unori pe geam şi ciripia .

Avea acum 4 zile de îngrijiri. Îşi ţinea din ce în ce mai bine capul, aripile şi le aranja frumos  în V şi continua să ciripească după ce mânca. Era mult mai vesel.

În a cincea zi, s-a trezit de dimineaţă ,a început să-şi facă ,, toaleta” , iar după aceea pentru prima dată şi-a reluat  zborul.

Dino îl urmărea cu mare bucurie şi mă întreaba  dacă poate să-l păstreze..  Îşi făcea planuri că îi cumpără o colivie frumoasă şi îl va ţine la el în cameră.

I-am explicat că îl aşteaptă mămica lui, poate fraţii lui îl caută în disperare şi dacă iubeşti pe cineva îi redai libertatea. Dacă se întoarce la tine, înseamnă că te preţuieşte.

Mare iubitoare de păsări, mama mea  l-a  examinat  atent şi  a concluzionat : ,, este băiat” şi aşa i-am spus de atunci..,,băiatul rândunică”.

În cea de-a şaptea zi, de comun acord cu Dino, în răcoarea dimineţii i-am dat drumul. Se înzdrăvenise. S-a ridicat sus,  a plecat în viteză trecând de colţul blocului.

Îi urmărisem reacţiile cu privirea şi consideram că plecase unde îi era locul.  Eram fericită  !  Surpriză!

În clipa următoare s-a întors cu aceaşi viteză de la plecare şi a venit aproape de balcon. Nu uitase… cânta  şi venise să ne spună :,, la revedere!”  S-a răsucit în zbor şi a plecat mai departe.

Probabil băiatul rândunică   mai povesteşte şi acum   fraţilor prin ce a trecut el…

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Paula Duta: (26-9-2010 la 18:25)

    Delicata dvs. apropiere de “ băiatul rândunică “ mi-a reamintit reîntoarcerea rândunelelor, doi ani la rândul, la cuibul constuit de ele pe lampa din baie. Ne-am pomenit într-o bună zi cu “ rândunelul ” şi cu “ rândunica” lui, gureşi şi agitaţi, aproape izgonindu-ne din baie, bătând cu străşnicie din aripi până au înţeles că pot împărţi spaţiul în siguranţă cu noi. Am asistat la momentele vieţii acestor păsări atât de gingaşe, de la primele acorduri ale zborului şi până la revenirea primăverii. Ne-am simţit, ca şi dvs., binecuvântaţi.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Cornelia: (28-9-2010 la 18:09)

    Cu două săptămâni înainte , într-o dimineaţă tot în luna august când am deschis uşa balconului dimineaţa m-am pomenit în cameră cu o rândunică . S-a odihnit puţin pe marginea perdelei, a zburat de câteva ori prin cameră şi apoi a plecat.

    Era superbă.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • maria: (8-3-2012 la 10:31)

    ce ……. este

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • maria: (8-3-2012 la 10:32)

    minunat

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.151.24