Romania se investeste cu sloganul „Explore the Carpathian garden” la targul Expo2010 din Shanghai mizand pe impactul fantastic in stratosfera turistica.
Nu e de refuzata idea unui simbol, a unei chintesente menite sa suscite impulsul initial al amatorilor de drumetii in Europa estica.
Intr-o analiza imediata a sloganului putem clasifica trei nivele de inadvertenta:
1. Carpatii, desi se arcuiesc in proportie de 55% pe teritoriul romanesc, nu definesc singularitatea unei singure tari. E ca si cum am spune ca Alpii apartin doar unei tari anume.
2. Ideea de a explora o gradina (“garden”) mi se pare ridicola. Fie ea si o metafora, este arhiutilizata de la reclamele de cosmetice pana la restaurante ieftine. Asocierea ideii de gradina salbaticiei montane nu merge. Gradina este un teren elaborat si reconstruit de catre om (gradinar, agronom, taran).
3. Departe de a denigra frumusetea montana si realitatea geografica, indemnul la a explora in conditiile unor drumuri cu hartoape, pericolele la care se supun turistii (furturi, ciupelile la notele de plata sa) contravin ideii de invitatie. Imaginiti-va itinerariul unui turist strain atras de sloganul cu pricina si sosit la Otopeni : taxi, Gara de Nord, tren, autobuz si apoi escaladarea vreunui pisc montan.
Este laudabila intentia de a sari peste umbra lui Dracula- numele de referinta pentru Romania si de a gasi altceva.
In cadrul experimentului precedent “Romania,Land of choice” s-au cheltuit 1,5 milioane in strategia de popularizare a tarii noastre.
Un slogan ar trebui sa fie asemenea unui titlu de roman, de film sau de cantec, simplu si stralucitor, in termeni neologistici-“flashing”. Varietatea reclamelor, invazia sloganurilor in lumea publicitatii a nascut o disciplina noua in cadrul marketing-ului. Numai pentru gasirea unui nume unui autoturism nou Toyota se prezinta mii de candidati.
Sloganul reprezinta o tara, identifica in mod singular un loc, o lume si trebuie sa atraga atentia consumatorului de ce sa aleaga aceasta destinatie.
Pentru aceasta e nevoie de putin studiu pe piata externa, de cunoastere a psihologiei consumatorului din alte tari si sa privim cu ochii lor inspre noi insine.
Impresiile celor ce ne au vizitat tara, notele de calatorie bune si rele ne-ar fi de real folos.
Propun spre lectura, o carte oglinda a Romaniei vazute de doi americani (sot sotie) James Rosapepe si Sheilah Kast : Dracula Is Dead: How Romanians Survived Communism, Ended It, and Emerged since 1989 as the New Italy, 2009, in care un fost ambasador SUA la Bucuresti, si sotia sa, eminent jurnalist american refac o incursiune in perimetrul carpatin. Cartea ca spatiu editorial redus in pagini, dar nu in continut si in esente, ofera publicului american surpriza descoperirii unei noi lumi italice in Europa rasariteana.
Numai studiind sloganurile de pe placile de inmatriculare americane sau canadiene invatam enorm: Florida: Sunshine State, New Jersey: Garden State, Quebec: Je me souviens etc.
Un slogan de genul Breakfast in Romania ar suna nastrusnic, dar mai interesant in perspectiva preluarii mesajului.
Sa nu uitam un singur lucru, majoritatea turistilor e compusa din oameni simpli doritori de confort, de veselie si de un pahar de vin bun. Putini sunt cei ce isi amintesc de Louvre prin sejurul lor la Paris, dar savureaza inca amintirea unei mese intr-un bistrou din Montparnasse.