Prabusirea comunismului in Europa in 1989 si destramarea Uniunii Sovietice in 2001 au creat o noua conjunctura intenationala in care Statele Unite au ramas singura supraputere globala. Succesul democratiilor occidentale in confruntarea cu comunismul, bunastarea economica si superioritatea militara au convins America si aliatii europeni ca puterea lor le va permite sa organizeze ordinea mondiala si sa stabileasca regulile de comportament ale statelor in noul sistem international. Sub obladuirea Statelor Unite, omenirea a progresat enorm. Intre 1950 si 2000, economia globala a crescut de 6 ori si comertul de 20 de ori. Cu generozitate, America a contribuit la consolidarea democratiei si la cresterea prosperitatii in Europa, Japonia, Coreea de Sud si, mai recent in China si India.
In trecut, politica externa a SUA a fost ghidata in mare parte de aspiratiile si valorile societatii americane: opozitia fata de tiranie, respectarea libertatilor individuale si expansiunea prosperitatii in cadrul economiei de piata. America si-a propus sa asigure ordinea mondiala in mod transparent, fara egoism si cu intentii benefice pentru intreaga omenire. De la finele celui de al doilea Razboi Mondial, politica SUA a prevenit extinderea confruntarilor armate in afara regiunilor respective. Reputatia Americii a supravietuit anumite esecuri precum infrangerea in razboiul din Vietnam, retragerile umilitoare din Liban si Somalia si bombardarile neispirate a unei fabrici de medicamente in Sudan, a ambasadei chineze din Belgrad si a unui spital in Grenada.
In 2000, George W. Bush a fost ales presedinte al Statelor Unite. El a fost venerat in Europa Est-Centrala deoarece, in timpul mandatului sau, fostele tari comuniste au fost admise in NATO. Cu toate acestea, Bush a fost considerat de o mare parte din analistii americani si straini ca „limitat”, „arogant” si „inept”. Bush a permis unui grup de „neoconservatori” de la Pentagon sa acapareze aparatul de politica externa al guvernului american, sa redefineasca agresiv interesele tarii si sa proiecteze in strainatate o postura aroganta de hegemon infatuat. In bilant, politica externa a guvernului Bush a fost profund daunatoare pentru imaginea, credibilitatea si prestigiul Statelor Unite in lume. America a fost acuzata ca a devenit o sursa globala de instabilitate, o putere expansionista si principala provocatoare a extremismului islamic.
In urma atacurilor teroriste de la New York si Washington din 11 septembrie 2001, Bush a declarat un razboi bizar si interminabil impotriva „terorismului”, a ingradit profund libertatile individuale ale americanilor si strainilor si a dezlantuit in mod abuziv puterea militara a Americii in exterior ca sa impuna ambitiile neoconsevatorilor domestici in strainatate, sa intimideze adversatii existenti si potentiali si a reconfigureze lumea prin forta armelor. Razboaiele din Irak si Afganistan, declansate de Bush in baza unor justificari dubioase, au demonstrat limitele puterii unipolare. Invazia, ocuparea si schimbarea prin forta a „regimurilor” in doua tari musulmane au creat resentimente puternice impotriva Americii in lume. Intemnitarea indefinita, fara acces la justitie si fara dovezi ce culpabilitate, torturarea si umilirea a mii de „suspecti” capturati in strainatate au terfelit reputatia de lider benefic a Statelor Unite. Unitati militare „speciale” au actionat „neoficial” in Yemen, Somalia, Pakistan si Iran.
Obsedat cu securitatea interna, Bush a intitat o poltica de inspamantare a populatiei americane prin exagerarea ridicola a „pericolului existential al terorismului islamic”. Congresul american a votat o lege degradanta denumita „Act Patriotic” care permite serviciilor de securitate sa fie extraordinar de intrusive. Camere de supraveghere au fost instalate in multe cladiri, la aeropoarte si magazine, la statii de metrou si intersectii de strazi, la spitale si scoli. Convorbirile telefonice, mesajele electronice si celelalte modalitati de comunicare au fost inregistrate, stocate si „analizate”. La aeropoarte, pasagerii trebuie sa treaca prin controale de „securitate” unde sunt percizitionati si radiografiati. Asemenea inconveniente, umilinte si masuri opresive erau de neconceput in America acum 20 de ani.
Vizele de intrare in Statele Unite se obtin din ce in ce mai greu. In trecut, mii de savanti, cercetatori si studenti straini veneau in America sa invete, sa se specializeze si sa faca cercetari. Multi dintre ei au ramas in SUA si au contribuit enorm la proeminenta tarii in stiinte, tehnologie si medicina. In ultimii zece ani, multi au renuntat sa mai vina in America din cauza degradarii la care sunt supusi in procesul de obtinere a vizelor. Desi Departamentul de Stat proteseaza repetitiv ca vizele de intrare in SUA sunt prea restrictive, organele de securitate, intesate cu angajati suprazelosi, inventeaza noi restrictii „ca sa apere tara de dusmani”. Numarul turistilor care in mod normal viziteaza America a scazut vertiginos. Tara a pierdut 100 miliarde USD din venturile de la turisti, 200,000 de locuri de munca si 16 miliarde USD in taxe pentru guvern. Multi straini au devenit convinsi ca inasprirea acordarii vizelor de intrare in SUA demonstreaza o atitudine ostila fata de vizitatorii straini.
Cheltuielile bugetare imense pentru dotarea si mentinerea fortelor armate si pentru proiectarea credibila a puterii militare a SUA la scara globala nu pot fi sustinute. In ultimii 20 de ani, statul american a acoperit deficitele bugetare prin imprumuturi de trilioane de USD din strainatate, mai ales din China, Japonia si Arabia Saudita. Datoriile statului au crescut de la 35% din PBI in 2000 la 64% din PBI in 2010. Balanta de plati a SUA cu strainatatea este extrem de defavorabila. America nu are capabilitatea de a transforma tari precum China, Coreea de Nord, Rusia sau Iranul in state „rezonabile”. Amenintarile cu forta militara, impunerea de sanctiuni stringente si eforturile de a izola international state „neconvenabile” au avut frecvent efecte defavorabile. Ascensiunea puterilor emergente precum China, India, Brazilia, Rusia si Turcia, inevitabil va crea o lume multipolara. Dezbateri intense au loc in Statele Unite cu privire la masurile necesare pentru a face fata noilor conjuncturi internationale. Fiind o democratie veritabila, America are flexibilitatea de a corecta politici defavorabile din trecut si de a se adapta noilor provocari strategice. Majoritatea liderilor politici americani inteleg ca, in secolul XXI, Statele Unite vor trebui sa-si mentina pozitia de lider prin exemplu, prin restabilirea responsabilitatii fiscale si prin colaborare stransa cu aliatii traditionali.