„Intoarceti-va la Auschwitz! „, „Nu uitati 11 Septembrie! „. Aceste fraze nu au fost rostite de Osama Bin-Laden, ci de „activistii pentru pace”, de pe puntea vasului Mavi Marmara, ca raspuns la apelul comando-ului maritim israelian, care incerca sa opreasca flotila, in drum spre portul Gaza.
Asaltul soldatilor israelieni asupra vasului cu aproape 700 de pasageri s-a soldat cu 9 morti si zeci de raniti. In scurt timp, au aparut reactiile internationale impotriva Israelului, fara a se cerceta faptele, aproape in mod automat, chiar si din partea tarilor considerate prietene.
Presa si televiziunea mondiala amintesc, in mod constant, „criza umanitara din Gaza” si blocada maritima asupra acestei fasii. Se ignora in permanenta faptul ca si Egiptul participa la aceasta blocada, incercand sa impiedice contrabanda cu arme.
Făină și rachete
Gaza este condusa de Hammas, miscare terorista, recunoscuta ca atare de tarile occidentale si de Quartet, nu numai de Israel. Hammas a preluat cu forta controlul asupra Gazei, asasinand sau alungand fortele de ordine ale Autoritatii Palestiniene. Acelasi Hammas a lansat asupra asezarilor israeliene din sud mii de rachete, ceea ce a determinat reactia Israelului prin actiunea „Plumb Turnat”, care, si ea, s-a soldat cu condamnarea internationala a Israelului, prin raportul Goldstone, tendentios si unilateral, precum mai toate deciziile si rezolutiile ONU.
Transportul de arme catre Gaza a continuat prin sutele de tunele subterane, dar acest lucru, binecunoscut intregii lumi, nu pare a ingrijora opinia publica internationala. Miliardele de dolari, provenind din USA, Uniunea Europeana, tarile arabe, ajung in mana conducatorilor miscarii teroriste, care le folosesc in scopul inarmarii, perpetuand in mod deliberat starea precara a populatiei sarace. In schimb, s-au format carteluri, care contra unor sume de bani (mita), ofera locuri de munca pentru saparea acestor tunele.
Blocada navala instituita de Israel si Egipt, este justificata. In trecut, au fost interceptate nave, care, sub pavilionul diferitelor tari, transportau, in spatele sacilor cu faina, mitraliere, rachete, obuze. Pe cale terestra, Israelul permite, aproape intotdeauna, furnizarea celor necesare populatiei din Gaza, de la hrana la medicamente si ciment (care este confiscat pentru construirea de tunele, nu de locuinte), verificand continutul camioanelor. Egiptul a refuzat permanent circulatia acestor marfuri prin teritoriul sau, impiedica iesirea populatiei civile si construieste un zid de separare la granita cu Gaza. De altfel, intre Autoritatea Palestiniana, cu sediul la Ramallah, si Hammas, condus de primul ministru Haniya, dirijat de Khaled Mashaal, din Damasc, s-a creat o ruptura care dureaza de cativa ani.
Desi s-a retras complet din Gaza, inca din timpul administratiei Sharon, Israelul continua sa furnizeze pe cale terestra, electricitate, benzina si alte necesitati, unei populatii ostile, continuand simultan blocada navala. Tarile arabe moderate (Egipt, Iordania, Arabia Saudita, Emiratele ) prefera aceasta situatie, sprijinind totodata Autoritatea Palestiniana in vederea formarii unui stat independent.
In ultimii ani, Iranul, care sustine organizatiile fundamentaliste islamice (Hezbollah si Hammas), incheie pacturi militare cu Siria, isi intareste arsenalul de razboi, construieste bomba atomica si ameninta cu lichidarea Israelului.
In nisele unei situatii internationale haotice, primul ministru turc, Erdogan, instiga intreaga lume contra Israelului, acelasi Israel cu care mentinea acorduri economice si militare, fiind considerat, pana de curand, aliat strategic. Autodefinindu-se prieten al Israelului, Erdogan promoveaza, in acelasi timp, actiuni de provocare, cu scopul de a izola Israelul pe plan international.
Cuțite pe apă
Flotila condusa de Mavi Marmara a fost initiativa organizatiei I.H.H., sustinatoare a lui Erdogan, care, ascunzandu-se in spatele unor lozinci pacifiste, colaboreaza cu Al Qaida si cu Djihadul islamic. In Turcia se produc schimbari interne, iar pe plan extern se semneaza aliante cu Iranul lui Ahmedinejad si cu Siria lui Bashar Assad. Orientarea Turciei spre fundamentalismul islamic, discursurile arogante si agresive ale lui Erdogan, inflacareaza masele. Ne gasim intr-o situatie asemanatoare Iranului din 1979, care a dus la inlaturarea Sahului si la instaurarea unui islamism extremist.
Turcia face parte din NATO si este constienta de importanta sa strategica pentru USA, in contextul razboiului din Afganistan. Erdogan mizeaza totodata pe slabiciunea administratiei Obama si pe schimbarea politicii guvernului american, care se indeparteaza pe zi ce trece de Israel.
In cazul flotilei, guvernul israelian s-a trezit in fata unei situatii incalcite: Evident, nu trebuia permisa spargerea blocadei navale. Existau date asupra pasagerilor. Se stia cine sunt organizatorii. Si totusi, informatiile erau lacunare. S-a pornit de la premiza ca oprirea acestor nave se va solda cel mult cu incaierare, injuraturi si scuipaturi. Se credea ca „activistii” nu detin arme de foc, dar nu s-a prevazut ca va fi o impotrivire cu cutite, rangi, lanturi si alte obiecte contondente, asadar ar fi trebuit sa ajunga mijloacele de anihilare a unor simple manifestari de protest.
Se presupunea ca, atata timp cat intentiile celor de pe vas erau mascate de lozinci pacifiste, in fata opiniei publice, Israelul va aparea intr-o lumina nefavorabila. Dar e de neconceput cum, in conditii cunoscute, primul ministru Netanyahu a preferat sa plece intr-o vizita oficiala in Canada. Cu toate ca, prin telefon, Netanyahu a reusit, in mare masura, sa inmoaie corul de acuzatori ai Israelului, prin convorbiri cu Obama, Merkel si Cameron, prezenta sa in tara era necesara. In prealabil, ministrii din guvernul israelian si seful statului major fusesera asigurati de omologii lor ca guvernul turc nu are nici un amestec in organizarea flotilei.
Cateva semne de intrebare apar in mod obsesiv:
Daca se stia cine erau organizatorii, cum de nu s-a prevazut si eventualitatea unui scenariu mai violent, de ce comando-ul israelian a fost insuficient inarmat ? Coborarea pe puntea vasului Mavi Marmara, filmata, demonstreaza in mod clar incercarea de linsare a soldatilor israelieni, teroristii de pe punte atacand cu rangi si arme de foc sustrase soldatilor. Ei nu pot fi definiti altfel decat teroristi mascati. Fusesera solicitati sa permita accesul pasnic si devierea directiei vasului spre portul Ashdod, de unde ajutorul umanitar ar fi fost transportat pe cale terestra catre Gaza. De altfel, aceasta propunere ajunsese pe cai diplomatice cu mult timp inainte, dar a fost refuzata, pentru ca scopul flotilei era provocarea.
Un alt semn de intrebare se refera la abordarea in apele internationale, la 65 km distanta de tarm. Aceasta decizie a fost luata pentru a evita aparitia unor ambarcatiuni palestiniene inarmate, sau cu sinucigasi, venind din directia Gaza. E greu de evaluat daca aceasta hotarare a fost inteleapta. E cert, insa, ca a evitat alte pierderi de vieti omenesti.
O alta nedumerire apare cand analizam misiunea comando-ului israelian. De ce erau atat de putini? Din mass media israeliana rezulta ca, in conditiile si ordinele primite, soldatii israelieni au actionat ireprosabil, poate chiar in mod naiv. Imaginile filmate au demonstrat ca nu exista nici o intentie de a rani pe cineva, dar, in cazul amenintarii armate, era legitima aparare, iar in fata unei rangi, a unui cutit, sau a unui pistol furat, nu te aperi cu o racheta de tenis. Numerosii raniti, de ambele parti, au fost transportati cu elicoptere in spitalele israeliene. Turcii care au fost ucisi aveau buzunarele captusite cu bani si incercasera sa omoare soldati israelieni. De altfel, patru soldati israelieni fusesera luati ostateci si eliberati cu greu, in schimbul de focuri. Poate „opinia publica internationala” ar fi fost mai multumita sa vada, alaturi de cei 9 morti turci, 15 morti israelieni, dar conflictele armate de acest gen nu sunt un joc de sah. Acuzatiile politicienilor sufera de boala cronica a dublului standard si a ipocriziei.
Axa răului și ochii închiși
Se pretinde Israelului un comportament civilizat, uman, i se atribuie responsabilitati absurde, i se solicita in permanenta gesturi unilaterale, compromisuri, renuntari la principii. Aceasta in timp ce tarile „civilizate” se conduc dupa interese si se lasa dominate de teama. Teama de populatia musulmana emigrata in Occident, teama de inarmarea atomica a Iranului; totodata sunt preocupate de crizele economice interne, care ar putea fi accentuate de un boicot arab. Astfel, tari prietenoase Israelului, precum Franta, Italia, Germania, se aliniaza condamnarilor. Administratia Obama ofera Israelului un umar rece, cedand totodata in fata presiunilor tarilor arabe.
Israelul este amenintat cu lichidarea de catre Iran. Dar Ahmedinejad nu este singurul nebun din targ. S-a constituit o noua axa a raului – Iran, Siria, Hezbollah, Hammas – la care s-a adaugat Turcia lui Erdogan, stat cu orientari islamice evidente, care se indeparteaza tot mai mult de reformele lui Ataturk.
In Israel s-au auzit voci care cer capul ministrului apararii, Ehud Barak. Unele critici par justificate. Serviciul de informatii israelian a esuat in evaluarea situatiei de moment. Deciziile au fost luate fara consultarea intregului guvern, sau a celor sapte ministrii care constituie cabinetul de securitate. De obicei, reusitele au multi parinti, iar esecul e orfan. Din punct de vedere politic, actiunea israeliana este perceputa ca un esec. Multe sageti sunt indreptate asupra aparatului de propaganda israelian: De ce imaginile au venit cu intarziere? De ce conferintele de presa au fost facute numai in ebraica si nu furnizau suficiente detalii? De ce nu s-a incercat un apel la opinia publica mondiala, in momentul organizarii flotilei? Oare ambasadele, ministerul de externe, Netanyahu, au adormit in post? Pe zi ce trece, noi imagini si explicatii apar in mass media israeliana si sunt furnizate si ziaristilor din alte tari. Dar ele nu reusesc sa contracareze amenintarile si retorica isterica a primului ministru Erdogan, care, frustrat de neprimirea Turciei in Uniunea Europeana, se erijeaza in promotor al pacii, induce in eroare tarile occidentale si, simultan, incurajeaza curentele islamice fundamentaliste care vor lichidarea Israelului.
Datorita unui aparat de propaganda agresiv si a cunoasterii intereselor tarilor occidentale, Erdogan, prin manevre sofisticate (una dintre ele fiind acordul cu Iranul, relativ la imbogatirea uraniului), reuseste sa devina actor principal. Daca am trai in timpuri normale, acest personaj de opereta ar fi el insusi izolat pe plan international, impreuna cu Ahmedinejad. Dar comunitatea internationala, desi stie bine ca blocarea navala asupra Gazei este justificata si are precedente in istoria mondiala, prefera sa inchida ochii si sa incurajeze tacit asa-zisele miscari pacifiste, manipulate de interesele extremistilor arabi.
Daca, in trecut, Israelul se stia sustinut de USA, aliat strategic, astazi statul evreu a devenit o povara pentru administratia americana. Aceasta o sustine si seful Mossadului, Meir Dagan, care avertizeaza asupra schimbarilor geopolitice si strategice mondiale.
Terorismul pacifist
La prima vedere, s-ar putea crede ca lumea civilizata a innebunit. Insasi legitimitatea statului Israel este pusa azi sub semnul intrebarii. Iranul ameninta cu distrugerea Israelului, iar tarile occidentale si ONU voteaza masuri de sanctiune ridicole. O noua „valoare” domina intregul mapamond – ipocrizia. Retorica ia locul faptelor, cuvintele „pacifist”, „ajutor umanitar”, si-au pierdut continutul, au devenit lozinci, adevarul este manipulat si fiecare stat se gandeste la propriul interes. In acest context, Israelul incurca. Mai mult chiar, comunitatile evreiesti din Diaspora sunt speriate, se feresc sa nu fie invinovatite de dubla loialitate, multi evrei semneaza apeluri, cerand exercitarea de presiuni asupra Israelului.
Singura tara democrata din Orientul Mijlociu este amenintata de valul islamismului fundamentalist (cuvinte pe care presedintele Obama le-a scos, oficial, din comunicatele americane), majoritatea tarilor au devenit net antiisraeliene, iar „blame the victim” a devenit o noua norma.
Din 1973, de la razboiul de Yom Kipur, nu tin minte o perioada atat de dificila, o situatie care pare fara solutie. Nu mai exista bun simt, logica, acorduri internationale; ONU voteaza rezolutii net antiisraeliene, iar traditionalul aliat al Israelului, USA, este, astazi, dincolo de linia orizontului, mai indepartat ca oricand. Putinele voci din presa mondiala, favorabile Israelului, sunt percepute doar ca un scancet in zgomotul asurzitor al urletelor lui Erdogan si a altor conducatori islamici, care reusesc, prin viclenia lor, sa insele intreaga opinie publica mondiala.
Terorismul international s-a impodobit cu un nou vesmant, al „pacifismului” si al „ajutorului umanitar”. In aceste conditii, orice demonstratie a guvernului israelian se izbeste de urechi astupate si ochi care privesc in alte directii. A te fotografia cu un porumbel si a te declara simpatizant al celor oropsiti, are mai mult impact decat imaginile linsajelor, filmarea rangilor si a cutitelor. O lume intreaga este amagita de fardul unor laureati ai premiilor Nobel, de minciunile propagandei islamice. Si prefera sa se lase indusa in eroare, pentru a evita un nou razboi mondial, in care aliantele ar fi incurcate.
Israelul este tot mai des acuzat de a fi vinovatul principal al acestei stari haotice. Iluzia ca un acord de pace in zona ar rezolva tensiunea mondiala inseamna doar maturarea sub covor a unei noi realitati. Comunitatea internationala se lasa manipulata de lozincile islamismului si de pacifisti impostori. Fundamentalismul de sorginte musulmana se extinde astfel in intreaga lume, iar valorile democratice nu pot constitui un raspuns suficient. Deasupra intregii omeniri se asterne o pacla groasa, care intuneca ratiunea, iar aceasta are un singur nume: IPOCRIZIA.
http://www.youtube.com/watch?v=FOGG_osOoVg&feature=related
PS. In mai putin de o saptamina, cintecul Flotilla Choir a disparut de pe Youtube! Desigur, trebuiau respectate drepturile de autor. Fara indoiala, aceasta a deranjat, nu parodia si mesajul cintecului!
Nu invatam NIMIC din istorie.
V.S.
A ramas, totusi, cintecul cu traducere in ebraica, dar probabil ca va fi scos in curind.
http://www.youtube.com/watch?v=lnSR6RhdqxM&feature=player_embedded#!
Îi invit pe toți aceia care cu câtva timp în urmă l-au insultat pe Vlad Solomon pentru un articol critic la adresa Israelului să comenteze acest articol și apoi să-și ceară scuze din partea lui Vlad. Mai bine mai târziu decât niciodată.
Va multumesc pentru acest dus rece, binefacator.In plus, clipul YOUTUBE cu Flotilla Choir m-a scutit pana si de minimul efort de a fredona ceva, cum se obisnuieste in paralel cu folosirea sapunului.Am avut recent si satisfactia de a putea inlatura o indoiala care ma urmarea: ma intrebam daca ,macar in parte ,reactia activisilor „””pacifisti””” de pe Marmara nu a avut in ochii lumii telespectatoare o minima justificare, tinand cont de coborarea din elicoptere a soldatilor israelieni.Abia odata cu sosirea vasului irlandez , insisi ziaristii israelieni au subliniat ca ,de data aceasta, nu s-au impus masuri dramatice , precum soldati comando care sa sara pe puntea vasului din elicoptere. Asta pentru ca —si aceasta faza a fost prezenta si in cazul Marmarei—israelienii au putut urca pe punte din nava militara lipita de corpul vaporului.Se impune o maxima claritate in prezentarea faptelor in succesiunea lor si Dvstra oferiti un exemplu superb.
Buna Ziua Dle Solomon.
Multumesc.
As dori sa adaug. Sa va intreb. Circula pe web un material, nesemnat, cum ca ar fi existat o asigurare din partea Dlui.Prim Ministru Erdogan, ca nu vor urca pe Marmaris, provocatori! Teroristi! Profesionisti! Si ca aceasta asigurare ar fi fost transmisa serviciilor de Informatii israeliene. Care le-au luat in considerare! Cat de exacta poate fi aceasta?
Credeam, presupuneam, ca pe mare, exista norme, recunoscute international, de adresare, comunicare, intre vase! Vapoare, flote si flotile. Cand un vas militar comunica cu alte vase, flotile, cel care raspunde este, trebuie sa fie, comandantul acelui vas? Oare comandantul lui Marmaris a putut spune:…”Go back to Aushwitz!”…
Va rog sa mi-o iertati…cat de scurt imi poate fi mie drumul acolo. Sper sa-mi treaca. Mental, numai pentru o clipa,m-am vazut cel mai Reactionar om al acestor timpuri grele pentru noi evreii, israelieni. Nu as fi vrut sa fiu comandantul acelui vas militar. Ar fi bine ca lumea sa inteleaga aceasta.
Draga PC,
Ma abtin sa fo;osesc exemplul antevorbitorului meu, dar nu pot sa nu te intreb ce vezi tu a fi legatura intre alte articole ale lui Vlad si cel de fata? Si nu la Vlad ma refer…
Asa ca lasa scuzele deoparte si intreaba-te repede daca ai inteles ceva din ceea ce se intampla. Macar o parte Vlad ti-a explicat, dar tu tot de altceva te incapatanezi sa vorbesti.
Pacat.
http://www.youtube.com/watch?v=ytWmPqY8TE0&feature=player_embedded
Asta a inteles si Sarah, fiica mea de 9 ani…
O nouă constelaţie urcă pe cerul Mediteranei – TURCIA. Oare actualii osmalîi cred în renaştera Imperiului? Unde este UE & USA? pacifişti ne amintesc de timpuri triste.
YouTube – Alice In Wonderland – In a World Of My Own
„- If I had a world of my own, everything would be nonsense. Nothing would be what it is, because everything would be what it isn’t. And contrary wise, what is, it wouldn’t be. And what it wouldn’t be, it would. You see?
– Miau!
– In my world you woudn’t say Miau, you’d say: „Yes miss Alice”.
– Miauu!
– Oh but you would. You’d be just like the other people, darling. And the other animals too..
– I would talk with flowers..
– Everyone would have a dozen bluebirds..
– Because my world would be a WonderLand..
..
Din pacate cred ca stim toti unde duce asta..
😐
Domnule „Asher Yerushalmi” (sau cum v-oți fi numind de fapt în realitate),
Este foarte simplu, mai ulți naționaliști evrei de mucava, lătrăi patriotarzi, cărora dumneavoastră le-ați ținut hangul – fără să fiți capabil să aduceți vreun argument, după cum nu sunteți capabil să formulați un text în mod coerent – s-au repezit la beregata lui Vlad cu prilejul articolului
„Mituri sfărâmate și beție de iluzii în Israel” http://www.acum.tv/articol/2290, calificându-l drept un fel de inamic al Israelului.
Citind acest articol se vede clar cât de aberante erau acele intervenții și ca atare ce-i ce le-au proferat ar trebui să-și ceară scuze acestui patriot al Israelului care este Vlad Solomon.
În plus, dumneavoastră aveți o datorie, așa cum v-am mai atras atenția de mai multe ori: ați scris pe un forum de neurotici pe care îl frecventați cu asiduitate la adresa directorului revistei ACUM
„Niciodata nu am crezut in cei cazuti in plasa regimului tarziu, 1988, 1989…Mi-e jena sa spun de ce, dar mie asa imi pare si derularea pe mai departe a evenimentelor o arata, cel putin pentru mine…. Nu am nimic cu tine, Stefane, dar de ce ai plecat asa tarziu si de ce SUA?”
Vă mai cer odată, ca unui neica nimeni despre care nu știu ce făcea în 1989 când Ștfan Maier era arestat pentru uneltire împotriva statului și amenințat cu pedeapsa uc moartea să vă cereți scuze pentru aceste josnicii.
În fine, v-aș ruga să abandonați trasul de șireturi și să nu mă tutuiți, deoarece nu-mi aduc aminte să fi păscut elefanții împreună pe tăpșanul comunal în vremea copilăriei.
— Pentru D-l Simionovici.
Nu cunosc materialul nesemnat si nici nu m-as referi la astfel de materiale. Pe net circula multe…
Daca locuiti intr-adevar in Israel, puteati vedea inregistrarea celor relatate de mine in primul paragraf. Si puteti afla numele unor” activisti pentru pace”, cunoscuti pentru legaturile lor cu Al-Qaida, din mass media israeliana.
In rest, cred ca articolul meu e suficient de clar.
Intre timp situatia se agraveaza, pentru Israel, din pacate, asa cum am prevazut si in articolul meu despre Mituri si iluzii. Dar cine vrea sa vada adevarul?
Pentru Asher.
Numai un om in mala fide nu vede legatura intre ” Mituri darimate si betie de iluzii in Israel” si articolul de mai sus.
Liderii Turciei, o mare dezamagire… Si tari din Uninuea Europeana, la fel.
Multumesc pentru sinteza.
Dlr: Julian Satran, Asher Yerushalmi, Moni Elisha, Frederic, Steph (?), Victor Galambos si alti lasi si ipocriti care nu am avut rabdare sa-i insir
Sunt surprinsa de faptul că nici unul dintre voi nu a scris cel puţin un comentariu (pozitiv sau negativ) la noul articol a lui Vlad Solomon “ Pacifisti, teroristi si ipocriti din toate tarile, uniti-va”. Articolul nu da apa la moara la dusmanii Israelului, articolul este scris la momentul potrivit, scriitorul nu pare a fi antisemit sau dusmanul Israelului, si cu toate astea, tacerea voastra este asurzitoare. Mă întreb oare dacă în loc de a comenta asupra articolului său, toti v-ati reunit şi ati decis să scrieti o scrisoare de scuze lui Vlad? Nu, imposibil, asta nu face parte din caracterul vostru! La toti va place să-l insultati, nu sa-l felicitati! La toti va place sa aruncati bolovani in el, in loc sa prezentati argumente sau sa aveti o dezbatere civilizată! Sunt sigura că Vlad nu isi tine respiratia aşteptind scuzele voatre . Sint mai mult ca sigura ca lui Vlad nu-i pasa daca voua va plac sau displac opiniile lui sau scrisul lui. Eu cred ca el este mult mai interesat ca articolele lui sa fie corecte, clare, sa spuna adevarul si mai ales sa trezeasca oamenii la realitate. Adevarul? Dezbateri civilizate? WOW, aceste cuvinte nu fac parte din vocabularul vostru!
Va doresc o viata linistita in La La Land! Continuati sa citi articolele lui Vlad Solomon poate va treziti la realitate.
Nu stiu cu ce sa incep
– cu caragialismul lui Clej ce nu se vrea tutuit…
– cu fatalismul lui Vlad…
– cu cei din urma, ori cu ce-i dintai?
In mod evident nu exista legatura intre cele doua situatii – lamentarile lui Vlad cu iluzii si betii sfaramante – si analiza lui Vlad, aici de fata.
Sa insiste cine si cat vrea, dar unul din elementele de baza ale culturii evreiesti este diferentierea – despartirea pe bucati si judecarea in parte – adica daca m-am suparat pe Vlad la magazin, nu inseamna ca nu il felicit de ziua lui, iar daca mi-a venit la nunta cu flori, nu inseamna ca nu-i trimit spre plata factura datorata… Sa fim seriosi, numai un ne-evreu poate sa vada o continuitate acolo unde bash nu-i.
Daca directorul publicatiei de fata e suparat va spun eu ca e doar ca sa arate cat de democrat e cand ma publica, ceea ce este probabil adevarat, ca nu ne cunoastem, desi ne-am tutuit..:-)
Mai erau si altele, dar mai e vreme, sper.
Asher
Asher Yerushalmi (sau cum s-o fi numind în realitate) confirmă prin acest ecou ce spunea și Vlad: că e de rea credință. Si non e vero, e ben trovato, îi spune Vlad că legătura între cele două articole e evidentă, iar individul, care strălucește prin inepțiile și găunoșenia mesajelor sale, insistă că nu este, luând-o apoi pe arătură cu alte inepții despre ce poate și nu poate să vadă un ne-evreu, dând dovadă de naționalism evreesc de mucava.
Iar faptul că nu înțelege ca a tutui pe cineva dacă persoana respectivă nu-ți permite este o dovadă a lipsei celor șapte ani de acasă.
Observați de asemenea cum se face că plouă atunci când i-am cerut să-și ceară scuze față de Ștefan Maier pentru calomniile proferate pe un forum de neurotici, unde au fost calomniați în mod abject mai mulți membri ai redacției noastre. Așa cum vorbeam și cum Ștefan, mai rară o astfel de abjecție morală de care dă dovadă acest Asher Yerushalmi (sau cum s-o fi numind în realitate) – cel calificat (între alții) drept laș și ipocrit de Wanda Lucaciu într-un ecou anterior.
Draga Clej,
Las’ ca te tutuie aia in engleza destul, ca sa nu poti spune ca de la mine ti se apleaca – adica daca nu-i pronume de politete nu-i si nu ai ce face, bata-l vina…!
Cand insisti in hora cu strigaturi ca sa creasca nitzika popularitatea publicatiei incep sa-i dau dreptate celui care iti spunea ca sunt alte adrese pe web mult mai populare, fara sa vreau sa fiu la fel de explicit ca respectivul. 🙂
PS – Tu crezi ca daca Vlad crede si spune ca este legatura intre articole, automat sunt si eu tinut la asta?
Si tu, care ma faci in fel si chip…sa crezi tu oare ca si pe tine tre’ sa te cred? 🙂
Deoarece eu am fost printre cei care au atacat articolul mentionat al Dr-ului Vlad Solomon, inteleg ca apelul in legatura cu comentarii a fost si la adresa mea. Dupa cum i-am explicat si lui Vlad in forumul de lunatici de care vorbiti, eu nu-l atac decit cind vad ca e motiv. Pentru articolul ast aii pot spune felicitari. Acum vorbesc cu publicul cititor, nu cu D-l Clej, si asta din cauza ca eu de fapt am hotarit de mult sa nu mai spun un cuvint la adresa D-lui Clej. Asta e primul comentariu pe care-l trimet la aceasta publicatie in mult timp, si cineva mi-a atras atentia la raspunsul D-lui Clej lui Asher. Cine citeste acest raspuns cu atentie poate sa inteleaga dece eu nu citesc si nu comentez nimic aici. Comentariul de fata e o exceptie, si nu va fi repetat. Il rog pe D-l Clej sa nu se oboseasca sa-mi raspunda, ca nu numai nu-i voi raspunde, dar nici nu-l citesc. Spun asta cu parere de rau. Aceasta publicatie are participanti buni. Singura problema a acestei publicatii e redactorul ei sef, care cu comentarile lui isi alunga cititorii.
Cu stima
Rafi
unul din particpantii la „grupul de lunatici”
Iata ca si-au facut aparitia cativa dintre aceia care s-au repezit in haita sa-l insulte pe Vlad. Dar nu ca sa-si ceara scuze din partea acestui patriot al Israelului, care e plin de decenta, ceea ce lor le lipseste cu desavarsire.
Mai mult, Rafael Manory chiar se da de gol atunci cand recunoaste ca l-a „atacat” pe Vlad, nu ideile sale.
Cat despre „Asher Yerushalmi” (sau cum s-o fi numind in realitate) golaniile din mesajul sau confirma tot ceea ce am afirmat despre acest individ de o abjectie morala rara, care in plus reuseste performanta rara sa nu spuna absolut nimic de substanta in ceea ce scrie.
Cat despre grija pe care o purtati ca revista ACUM ar pierde cititori, va multumesc, dar va reamintesc in acest sens proverbul romanesc care incepe cu „cainele moare de drum lung …”.
In sfarsit domnule Manory, eu n-am zis ca forumul respectiv e de „lunatici”, ci de „neurotici”, dar cine stie, poate aveti dumneavoastra ceva in vedere…
Pentru Rafael Manory.
Faptul ca ai „avertizat” participantii de pe Forumul de palavre „Rom-Jews” sa NU citeasca acel articol al meu ( Mituri si Iluzii) a determinat pe multi sa fie curiosi si sa il citeasca, drept care tin sa-ti multumesc, pentru ca am primit multe reactii, publice sau private, care demonstreaza ca am atins un punct sensibil si oamenilor le pasa. Totodata m-ai solicitat sa ” discutam” articolul meu pe acel Forum, ceea ce am refuzat. Poate te va bucura sa stii ca, in ultima vreme, numarul cititorilor publicatiei Acum e in crestere.
In al doilea rind, daca Acum e din ce in ce mai buna, mai clara, daca a devenit o prezenta de luat in seama, intre numeroasele publicatii de pe net, asta se datoreaza Redactorului-sef Petru Clej si Directorului Stefan Maier, numarul colaboratorilor fiind si el, in crestere. Acum e o voce singulara in presa de limba romana si asta e remarcat de multi cititori.
Continua sa recomanzi sa nu fie citita, recomandarile tale au ecou benefic pentru publicatie. Drept care tin sa-ti multumesc pe aceasta cale.
Vlad Solomon
Din ceea ce spune Vlad atitudinea lui Rafael Manory – frecventator al unui forum de palavragii neurotici, unde sunt calomniati colaboratorii revistei ACUM – poate fi calificata in cel mai bun caz drept inconsecventa (sau chiar incoerenta) si in cel mai rau caz drept ipocrizie.
Articol foarte interesant. Ce bine ar fi daca intreaga „stinga” ar fi asa de legata de realitate.
Mi se pare ca de fapt toti se pregatesc in vederea unui nou razb. mondial. Pina va incepe fac antrenamente in Iugoslavia , Afganistan, Irak… In paralel pt. un dublu interes i-si permit sa impinga Israelul singur in fata dusmanului. Un interes imediat este afacerile petrolifere si mentinerea unei „prietenii” cu Conducerea Araba. Interesul mai indepartat… izolarea Israelului si insemnarea lui ca „dusman al lumii”, asigura faptul ca primele atacuri in acest nou razb. vor fi indreptate spre aceasta mica tara.
Lovirea Israelului va fi sirena de alarma care va anunta izbucnirea razboiului
asteptat. Marile puteri vor avea timp sa-si organizeze reactia … dupa auzirea „sirenei”.
Pt. D-na Rina
Articolul nu are nici o legatura cu stinga-dreapta.
Despre dreapta din Israel voi scrie un alt articol.