In contextul crizei din Grecia, unii politicieni si ziaristi au emis ipoteza vinzarii unor insule din Egee si a unor monumente istorice in contul datoriei externe.
In practica oricine poate sa cumpere o insula in Egee. Nu este necesar un acord politic. Exista o piata si o oferta bine structurata de insule particulare.
Pentru insulele propietate de stat trebuie un acord politic.
Importante sunt conditiile de pastrare a unei insule si mai ales plata unor taxe.
Inca de la prima discutie Papandreu-Merkel s-au examinat posibilitati de colaborare prin care Grecia sa poate sa se recompenseze si unul dintre domenii ar fi energiile verzi care conserva mediul inconjurator.
Ori insulele din Egee sunt locul ideal pentru producere de energie.
Desi sunt numai piatra seaca, insulele sunt in calea vinturilor din nord cam tot timpul anului, in ore chiar mai mult decit exista lumina de o intensitate extrema comparabila cu cea din desert.
Vanturile din nord produc valuri in mod continuu, deci exista posibilitatea producerii de energie electrica din vint, lumina solara si valuri.
O mare parte din insule contin golfuri propice pentru instalatii de crestere a pestelui, domeniu in care Grecia are o experienta obtinuta de la francezi.
Pentru o imagine sugetiva descriu situatia din nordul insulei Rodos.
In iunie, daca se deschide fereastra aproape un centrimetru, se aude un sunet asurzitor mai mare decit crivatul din Dobrogea in timpul iernii.
Gospodinele care intind rufele la soare le usuca in timp record, datorita intensitati luminii.
Nimeni nu vopseste in timpul zilei intrucit se usuca instantaneu.
Se pare ca turismul nu este atit de profitabil pe cit este domeniul energetic.
Apoi, cumpararea unei insule inseamna platirea unor taxe de propietate, extrem de ridicate.
Prin urmare concesionarea ramine o forma eleganta, care ar fi pe placul ambelor parti.
Existenta unor surse de energie ar putea sa asigure desalinizarea apei si devoltarea locala.
Apa se poate obtine si din condensare.
Este de ajuns o schimbare pozitiva, precum producerea de energie electrica, pentru ca totul sa se schimbe in insulele din Egee.
Daca peste acestea se pot exploata eventuale zacaminte, atunci situatia ar fi si mai buna.
Grecia sta foarte prost neavind tratate de delimitare a zonelor de exploatare marine decit cu Italia, restul este neclar si poate produce conflicte in viitor.
La pericole, orice investitor ia in conderare climatul politic incert si ciubucul solicitat de politicieni.
Piata ciubucurilor a atins anul trecut 20 de miliarde de euro si va creste in continuare.
Deci este periculos sa se investeasca in Grecia atita timp cit ciubucurile obligatorii mentinerii afacerii sunt legea pamintului.
Acesta incertitudine nu se poate inlatura de la o zi la alta si pericolul ca ciubucul sa revina la nivele si mai mari este descurajator.
Prin urmare, prudenta investitorilor este cit se poate de jusitificata.
Trebuiesc foarte multe semnale pozitive si de durata pentru ca sa se estompeze actuala imagine negativa a statului grec.
Nu putem sa ne asteptam la o minune in Grecia.
De aceea, singura solutie este falimentul pentru a se reconstrui un stat din cenusa lui si pe baze ma solide.
Vanzarea insulelor/concensionarea ar putea veni dupa aceea, cind apele se vor limpezi.
Deci este necesar un context de stabilitate pentru a se actiona in domeniul economic.