Uneori privim problemele simplist şi pierdem esenţa. Holocaustul e un exemplu. Oameni arestaţi, torturaţi, exterminaţi. Oameni pe care îi cunoştea toată lumea, care nu făcuseră rău nimănui. Care nu puteau să fie vinovaţi de ceea ce „evreii” erau acuzaţi. Cineva a creat un stereotip şi omul a devenit sub-uman. Se spune că lumea uită, că „memoria colectivă” e scurtă.
Administraţia Bush a folosit etichetele „inamic combatant”, „terorist”. Ajunge ca omul să nu mai fie considerat om. Legislaţie naţională, convenţii internaţionale: vorbe. Omul poate fi închis ani de zile, torturat, orice sub pretextul „secretului” şi „apărării democraţiei”.
Dacă aceasta a fost posibil, nu poate surprinde că există oameni care contestă Holocaustul, pe care îl consideră o „invenţie evreiască”. Există oameni care cred că holocaustul este un fapt istoric şi alţii care cred că este o invenţie. Logic, unii au „credinţe false” şi tot logic „ceva” cauzează credinţele false.
Antisemitismul implică un stereotip dintr-o categorie largă. Să amintim: „românii sunt ţigani”, „românii (polonezii, ungurii, est europenii) sunt hoţi”; „ţiganii sunt hoţi”; „est europenii sunt comunişti” (1992 The Washington Times), etc. Cazuri individuale (de prostituţie, hoţie, viol, omor) sunt generalizate asupra unui întreg grup, naţiuni, etnii. Frustraţi, ne însuşim stereotipul. De câte ori n-am zis chiar noi: „românii sunt proşti”, „aşa ne trebuie”, etc.
Au reapărut curentele de extremă dreaptă în Italia, Spania. În Austria 30% din populaţie sprijină extrema dreaptă şi aşa mai departe. Antisemitismul e mai puţin aparent (dar şi interzis prin lege). Toţi ne asigură că sunt cazuri izolate, că e vorba de extremişti. Liderii noştri uită că sunt români (plus „toţi corupţi”) şi sunt optimişti: o axă, un licurici, o protecţie, prietenii. În Italia la fel: Berlusconi e admiratorul lui Mussolini (pe care l-a apreciat şi Churchill, apreciere care nu i-a schimbat sfârşitul). Gigi Becali are probleme religioase: „stânga europeană e Satana şi trebuie distrusă”. Au reapărut, atât ideea „duşmanilor care trebuie distruşi” cât şi ideologiile respective. Se poate crede că generalizez. S-a declanşat o criză financiară similară celei din 1929. Atunci situaţia economică a permis instalarea la putere a naziştilor, fasciştilor, răspândirea ideologiilor (frustraţiile economice fiind canalizate contra celor „desemnaţi”: evrei, ţigani, comunişti, sovietici). Ultima consecinţă: războiul.
Pentru lămurire va trebui să căutăm informaţii (un articol e limitat ca spaţiu). Cititorul poate recurge la orice mod de informare: deschiderea unei ferestre pe un sit ca Wikipedia, cărţi de istorie, psihologie, etc. După război psihologii au studiat fenomenele. Există explicaţii ştiinţifice indubitabile. Stereotipurile se folosesc pentru canalizarea frustraţiilor populaţiei: stânga europeană, comuniştii, etc. trebuie „eliminate” dacă extrema dreaptă vrea puterea.
Şi invers: revoluţia franceză, bolşevică, perioada stalinistă. Violenţa justificată cauzează reorientări reorientări cognitive şi instilarea controlul orbesc. Omul devine „unealtă”. Ştiinţific, nu există diferenţă între gardianul lagărelor de exterminare, un terorist sau agentul CIA (care torturează teroristul) sau membrul reţelelor de crimă organizată. Oriunde şi oricând.
Depăşind graniţele naţionale, est europenii, sovieticii, ruşii, „inferiori”, trebuie „distruşi”, atunci când doreşte război în direcţiile respective (spaţiu vital, etc.).
Cititorul e invitat să verifice afirmaţiile.
Ştim la ce a condus antisemitismul şi Holocaustul, adică la declanşarea celui de-al II-lea războiul. De ce – vom deduce împreună.
În ultimii 35 de ani m-am ciocnit, iniţial direct (întrebări dacă eu sunt sau nu) şi ulterior indirect, cu problema de a fi evreu, cu aşa numita „problemă evreiască”. „Lumea/America este condusă de evrei”. N. Taubman (evreu) ambasadorul SUA, spune că a condus „lupta anticorupţie” în numele preşedintelui Bush. (Corupţia a crescut). Criza financiară din SUA. Există frustraţii, trebuie să fie şi vinovaţi. Finanţele SUA au fost în mâna lui A. Greenspan, care s-a declarat vinovat: marile finanţe în mâna „evreilor”; BNR Mugur Isărescu, etc. Informaţiile (corecte) sunt consistente cu (întăresc) credinţele create în timp că evreii ar fi de vină şi nu numai pentru criza financiară. Reapar informaţii legate de trecut: rolul evreilor în Comintern, în Uniunea Sovietică, în fostul „bloc comunist”.
Şi vechile „soluţii” reapar: „Reabilitarea” lui Antonescu. (Neo)nazismul în creştere. Neonaziştii, extrema dreaptă, „nu sunt antisemiţi” şi oricum folosesc „realitatea inversată”. Nu există antisemiţi în timp ce sentimentele antisemite cresc. E o construcţie care creşte şi nu se poate ignora.
Se poate reconstitui „traseul” mergând înapoi în timp. Până la originea creării acestor credinţe. Nazismul s-a instalat relativ târziu. Fascismul italian şi falangismul spaniol apar în anii 1920. Firul informaţiilor care au condus la crearea credinţelor antisemite poate fi urmărit până la „Protocoalele Înţelepţilor Sionului”, publicat în Rusia în 1903. Speriat, ţarul Nicolai al II-lea, a ordonat o anchetă. A reieşit că era vorba de un fals şi un plagiat după alt plagiat, originând de la extrema dreaptă din Franţa. Pavel Kruşevan (extremist de dreapta) publică documentul patru luni după pogromulul de la Chişinău, (pogrom pe care l-a instigat). Deci, în 1903, în Rusia era cunoscută tehnica de inducere a populaţiei, organizată ca o masă de linşaj, în acţiuni violente contra unei minorităţi (instilarea „ascultării orbeşti” de tipul nazist) dar publicarea de informaţii care să conducă la crearea credinţelor false are loc după evenimente. „Protocolul” e plagiat după „Biarritz”, scris în 1868 de H.Goedsche, un „conservator”, spion al poliţiei secrete prusace. „Biarritz” e un plagiat după cartea publicată în 1864 de Maurice Joly „Dialog în iad între Macchiaveli şi Montesquieu” (al cărei subiect nu are legătură cu evreii).
Notând că Hitler a fost membru al poliţiei secrete politice militare, remarcăm că ideologia, „protocolul” originează în Europa, cu un alt membru de poliţie secretă, (dar prusacă) în jurul anilor 1868.
„Protocoalele” au fost publicate în anii 1920 în toată lumea. Preluat de propaganda nazistă. Citat în „Mein Kampf” de Hitler. La Londra titlul e completat cu subtitlul „Pericolul evreiesc”. Stereotip vechi: în timpul Depresiunii lungi (anii 1850-70) în SUA, Canada şi Australia a apărut „Pericolul Galben”. (O campanie mass media, sindicate, etc. cu acţiuni violente împotriva chinezilor, care deţineau tutungerii mici).
„Tehnologia” psihologică, experimentată în anii 1870, a fost corelată cu o depresiune economică. Tot atunci a apărut şi ideologia „pericolului evreiesc”. Originea credinţelor false de azi. Cu 68 de ani înainte de Kristalnacht. Corelat pe cel puţin trei continente: Australia, America şi Europa.
Mi se pare o tema deosebit de importanta si nu inteleg de ce nu are o pozitie mai vizibila. Oricum dle Barbu va felicit pentru acest articol si poate continuati acest subiect intr-un serial dupa modelul oferit de dl Constantinescu in serialul Dsale referitor la homosexualitate.