Am semnalat în articolul precedent o parte din dificultăţile legale şi tehnice pe care le întâmpină cetăţenii români care locuiesc în străinătate dacă doresc să ia în serios dreptul de a participa la viaţa politico-electorală din ţară. Practic, prin dispoziţiile legale şi prin modul de aplicare a acestora stabilit prin Ordonanţa de Urgenţă de modificare a Legii 35/2008, participarea în calitate de simpli votanţi este extrem de dificilă, iar în cea de candidaţi practic imposibilă.
Totul pare să fi fost gândit pe principiul „voi munciţi acolo, adunaţi bani, trimiteţi-i acasă, investiţi aici, că de politică ne ocupăm noi! Noi votăm şi, mai ales, noi vă reprezentăm!”.
Mai întâi ne lovim de-o dificultate „curat constituţională”! Articolul 16, alineatul 3 din Legea fundamentală scrie negru pe alb: „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenie română şi domiciliul în ţară”. Prin urmare, poţi fi cel mai respectat membru al comunităţii româneşti din Detroit sau Madrid, dar nu-ţi poţi reprezenta comunitatea pentru că nu locuieşti la Bucureşti sau Cucuieţii din Vale! Dar ţi-l trimitem noi pe dl Petre Roman să te reprezinte, că e mai aproape de durerile tale decât tine însuţi!
Nimănui nu i-a trecut prin cap să modifice acest articol la revizuirea Constituţiei din 2003, deşi era limpede că România devenea iminent membră a UE. Această prevedere îi loveşte practic pe toţi potenţialii candidaţi români cu domiciliul în străinătate. Dar nu era destul! S-a adăugat alta, de natură tehnică, în modificarea Legii 35, care loveşte special în posibilii candidaţi independenţi ce-şi vor fi făcut o mutaţie, fie şi fictivă, de domiciliu în ţară.
Dacă listele cu candidaţii partidelor sunt depuse de conducerile acestora la Tribunalul Municipiului Bucureşti, procedura pentru independenţi, cum e descrisă în articolele 42 şi 43 din ordonanţă, e halucinantă. Candidatul face patru dosare, fuge cu ele la Biroul de circumscripţie din Detroit, de pildă, i se înregistrează candidatura la minut, primeşte două înapoi, vizate şi înregistrate, lasă unul acasă, apoi urcă în avion şi dă fuguţa la Tribunalul Municipiului Bucureşti să-l depună cu mânuţa lui! Vă place? Românilor din străinătate nu le place deloc!
Articol apărut inițial în Cotidianul http://www.cotidianul.ro/o_bataie_de_joc_cat_constitutia_romaniei-61991.html
De ce sa ne mire ce se intampla? E limpede ca opinia politica a acelor oameni (in lipsa bombardamentului mediatic la care sunt supusi bastinasii prin intermediul a numeroase ‘antene’) nu concorda cu punctul de vedere al actualei puteri. si atunci, de ce sa-i lase sa voteze?!
N-as baga mana in foc ca nimanui nu i-a trecut prin cap sa modifice articolul cu pricina la revizuirea Constitutiei din 2003. Poate fi si o scapare intentionata. Candidatii din diaspora sunt incomozi pentru ca sunt mai greu de controlat sau manipulat de catre politicienii din tara.
Hm… Nu prea intzeleg: cam cum adica: eu, fiind cu *domiciliul in strainatate* sa candidez? Pur shi simplu : eu nu intzeleg miza.
Caci, precum shtim, cei care sunt chiar interesatzi, precum doamna Birchall, ishi rezolva problemele de ambitzie (de dor de a face bine tzarii) prin diverse canale, spre exemplu, cerand repatriere.
Simplu, nu? Shi mai ales, cu sens: caci cum ashi putea candida eu (din afara) *cu noima shi cu succes*, *fara* a putea participa la lucrarile camerelor?
Romanii de din afara vor gasi ei caile de-a fi reprezentatzi in tzarile de rezidentza (daca sunt destui). Ceea ce se shi cam intampla.
De ce-ar trebui ei (lipsind) sa fie oare reprezentatzi *in Romania*? Ma intreb shi eu, ca sunt chiar nedumerit.
Caci, trist cum e, asha chiar e: ca nu potzi sta cu curu’n doua luntri, cum zace vorba veche romaneasca: daca nu plateshti impozit acasa ci afara, cui oare , carui „Cezar” i te ploconeshti? Raspunsul e, cred, simplu shi de bun simtz.
Toate cele bune,
Nea Marin
Domnule Marian Deaconescu,
Dacă doreați cu adevărat să aflați un răspuns din partea unui candidat cu domiciliul în străinătate, citeați articolul lui Raymond Luca, la stânga articolului la care ați trimis un ecou:
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=8477
Cât despre taxe și impozite, a dat răspuns la un precedent articol și domnul Luca și eu. Și domnia sa și eu și mulți alții care locuim în străinătate plătim impozite pe diferitele activități lucrative în care suntem implicați în România, impozite de care beneficiați dumneavoastră, care locuiți în România.
Atitudinea pe care o afișați seamănă foarte mult cu aceea a lui „n-ați mâncat salam cu soia” din 1990 cu referire la cei reveniți din exil.
Îmi aduc aminte în dimineața zilei de 28 ianuarie 1990, când Dan Iosif organizase contramanifestația FSN la manifestația partidelor istorice din Piața Victoriei, discutam cu unul dintre cei aduși acolo de nou putere neo-comunistă după metoda folosită cu succes în anii 1945 – 1946.
Îi vorbeam acelui individ despre beneficiile aduse de capitalul din afara țării. Cum pe atunci era la modă lozina „Nu ne vindem țara!” omul a fost revoltat: „Cum așa, să nu avem noi poporul control asupra acelor bani? Să vină prin Banca Română de Comerț Exterior!”.
Inutil să mai adaug ce reprezenta acea bancă, ce s-a întâmplat cu ea și cine plătește acum cele circa două miliarde de dolari pagubă de pe urma prăbușirii ei.
P.S. Când renunțați la acest stil lipsit de haz?