O scurta descriere a respectivului: Tanar (intre 25 si 30 de ani), aproximativ ingrijit, imbracat frumos si oficial, un zambet sincer pe fata (cel putin la inceput). Barbat. Singur in „misiune”, asteptat de doua colege, dupa spusele sale.
Avand in vedere faptul ca eu aratam… groaznic… in acel moment (in urma cu 20-30 de minute; ce sa fac, sunt acasa si nu tocmai sanatos), am decis ca ar fi frumos din partea mea sa compensez aspectul mai putin estetic cu politetea.
Discutia a durat cam 10 minute. Am inceput prin a ii spune direct ca nu ma consider parte a niciunei religii. La intrebarea „de ce ati ales aceasta cale?”, i-am raspuns cu o prima problema: „Daca ar fi sa ma convertesc astazi la o religie, care este argumentul dvs. pentru a ma converti la religia dvs.?”. Am continuat cu o trecere in revista a Bibliei si de ce cred ei ca este adevarata, ocazie pentru a il intreba de ce considera argumentul sau biblic (si pot sa pun pariu ca nu va este greu sa ghiciti ca argumentul a fost undeva prin zona „Biblia este cuvantul lui D-zeu pentru ca scrie asta in Biblie”) ca fiind valid. Raspunsul a fost promis pentru o intalnire viitoare.
In continuare, am trecut putin prin originile Bibliei (fiind oarecum surprins sa aflu ca interlocutorul meu auzise de Conciliile Ecumenice, insa nu stia care a fost cu exactitate rolul lor, mai ales al primului), dupa care mi-am lansat argumentul cum ca nici o religie nu a adus nici o dovada pentru ea insasi in plus fata de celelalte. Mi s-a raspuns folosind argumentul vechimii in timp, anulat de contra-argumentul meu ca singura dintre religiile mari mai noua decat crestinismul cu ramurile sale este religia musulmana, toate celelalte fiind mult mai vechi. Argumentul a fost acceptat.
Dupa inca 2-3 minute de explorare reciproca si de discutii oarecum in acord, am lansat urmatorul argument: „Diavolul, sau Satana, sau cum il definiti dvs., poate sa comita un bine?” […] „Da, dar doar pentru a insela si a obtine ceva rau in final” (nota: cam acesta este, simplificat, raspunsul sau) […] „Bun, deci poate. In conditiile acestea, intreb, nu cumva una din cele mai mari realizari a diavolului ar fi sa faca oamenii sa se creada insuflati de o falsa inspiratie divina si sa scrie aceasta carte (nota: referindu-ma la Biblia din mana sa), astfel incat sa condamne miliarde de oameni de-a lungul a nenumarate generatii? Nu ar fi aceasta cea mai buna metoda de a se asigura ca majoritatea lumii va cobori spre el intr-un final, a face o religie falsa? Si nu e vorba doar de o religie, ci cate nu sunt…” Raspunsul mi s-a promis pe o intalnire viitoare, interlocutorul meu cerand un timp de gandire.
Capodoperă de marketing
Cu aceasta vizita s-a incheiat. Am acceptat pliantul oferit pentru a-l studia.
Pliantul este o capodopera de marketing. Simplu, in esenta, dar foarte bine realizat.
Pe prima pagina este imprimata pe partea stanga un apus de soare la malul unei mari. Foarte frumos. Iti tine ochii lipiti de pagina, fiind atent la imagine si lasand cuvintele sa se intipareasca in minte singure. Titlul este „Ati dori sa aflat adevarul?”, ultimul cuvant scris mare. Textul este irelevant, ochiul sare peste el, pana la un paragraf cu cele 6 intrebari la care pliantul isi propune sa raspunda.
Deschid pliantul, vad ca fiecare pagina interioara are trei dintre intrebari.
Prima intrebare: „Ii pasa intr-adevar lui D-zeu de noi?” Imaginea atasata (din nou in partea stanga, pentru a nu lasa ochiul sa fuga spre coltul dreapta-jos al paginii) reprezinta un negru in pozitie fixa in mijlocul unei mase de oameni in miscare. Imagine caracteristica pentru un astfel de mesaj de singuratate. Raspunsul la intrebare este citatul din Iov 34:10 (nici o surpriza aici): „Departe de adevaratul D-zeu sa faca ce este rau si de Cel Atotputernic sa faca ce este nedrept!” (PS: sunt singurul care observa o distinctie interesanta in acest citat?). Contra-argumentul meu (daca o a doua vizita va avea loc) va fi Deuteronomul 13:13-19, mor de curiozitate sa vad cum va justifica acel pasaj.
A doua intrebare: „Se vor sfarsi vreodata razboaiele si suferinta?” Imaginea caracteristica a unui copil african cu un pansament imens inconjurandu- i partea din dreapta a fetei. Raspunsul vine sub forma citatului din Isaia (2:4) si Apocalipsul (21:3-4). Nu am sincer nici un interes sa aduc un contra-argument aici.
A treia intrebare: „Ce se intampla cu noi cand murim?” Imaginea a doua morminte gemene intr-un cimitir. Curatenie, organizare, peluza tunsa scurt, simplitate si eleganta. Morminte gemene. Imagine destul de patrunzatoare. Raspunsul este unul dezamagitor, si voi cere clarificari la punctul acesta. Citez: „La moarte, omul inceteaza sa mai existe.” Se citeaza Ecleziastul 9:5 si Psalmi 146:3-4, care par sa fie in acord cu aceasta afirmatie. Nu se specifica nimic de viata ulterioara sau chestii de genul acesta. Trebuie sa recunosc ca am ramas surprins citind asta, nu ma asteptam. Daca reuseste sa demonstreze cum anume se impaca lucrul asta cu Apocalipsul citat la o intrebare mai sus, „martorul” meu merita toate felicitarile noastre.
A patra intrebare: „Exista vreo speranta pentru cei morti?” Imaginea de sus a unei fetite triste, de culoare, cu un trandafir rosu in mana. Raspunsul aici este de asemenea ciudat. Se zice ca majoritatea celor morti vor fi inviati, conform scopului initial al lui D-zeu. Se citeaza Ioan 5:28-29 si Luca 23:43, alaturi de Psalmi 37:29. Din nou, contradictie flagranta cu Apocalipsul (carte citata la itnrebarea 2, deci recunoscuta ca fiind valabila).
A cincea intrebare: „Cum sa ma rog pentru ca D-zeu sa-mi asculte rugaciunile?”. Imaginea irelevanta. Se citeaza Matei 6:7 drept raspuns (oamenii sa nu se repete in rugaciuni). Punctul pe I e pus de Ioan 5:14, care spune, in esenta, ceva de genul „indiferent cum te-ai ruga, D-zeu te asculta daca asta e voia lui”… Deci cu alte cuvinte, nimic nou sau folositor.
Ultima intrebare: „Cum sa gasesc fericirea?” Imagine cu o batranica (negresa) cu biblia deschisa la piept si cu o figura surprinsa. Raspunsul citeaza Matei 5:3: „Fericiti sunt cei constienti de necesitatile lor spirituale…” (am citat in functie de Biblia lor… ca sa vedeti ce diferenta fundamentala este fata de Biblia noastra, si cat de mult se poate suci o expresie pentru a o face sa fie in ton cu necesitatile lor… in Biblia noastra, Matei 5:3 spune „Fericiti cei saraci cu duhul…”)
Intorc pagina, imagine tipica de guru si invatacel in dublu exemplar. Formular de comanda in josul paginii. Textul este fad, ne indeamna sa studiem Biblia (si personal consider aceasta drept o sfidare… ceva de genul „Contrazi-ne, daca o sa ai cu ce!”).
Imi este evident ca tanarul venit pe post de misionar este suficient de bine pregatit pentru a invinge orice rezistenta pe care ar putea-o opune un om cu o educatie medie sau fara cunostinte despre religie. Aceasta, combinata cu sistemul de marketing foarte bun, ma face sa inteleg de ce cultul lor ciudat castiga adepti.
Târgu Mureș, octombrie 2008
Frumos articol, abia aștept o eventuală continuare.
Este cunoscut faptul că iehoviștii când nu au răspunsuri pentru întrebările ridicate, dau fuga la adunare unde se sfădesc și apoi vin cu un răspuns (dacă e să facem un experiment ridicând astfel de probleme la diferite congregații din diferite orașe, vom obține răspunsuri diferite).
Referitor la pasajul cu încetarea omului de a mai exista după moarte, totuși ei susțin că oamenii vor fi înviați la sfârșitul timpului, când va veni Apocalipsa.