caractere mai micireseteazacaractere mai mari

Cele mai recente contributii la rubrica Perspective spirituale



 

Martin Luther – un teoretician al antisemitismului religios

de (20-10-2008)
20 ecouri
Evreii și Minciunile Lor - cartea scrisă de LutherEvreii și Minciunile Lor – cartea scrisă de Luther

Voi începe articolul cu un citat fredonat de toți creștinii planetei: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22,39) Sună frumos, nu? Da, întradevăr
sună perfect, dar să urmărim cum mari creștinii nu au respectat această poruncă divină, în opinia lor, și mai mult, cum au căutat ca ea să nu fie respectată
nici de către laici.

După cum reiese din titlu, mă voi ocupa de antisemitism.
Antisemitismul este ura manifestată împotriva poporului evreu, doar pentru singurul fapt că sunt evrei. Termenul de antisemitism a apărut în anul 1879 într‐o broșură a jurnalistului anarhist Wilhelm Marr, fiind format din
cuvintele formatoare: „anti”‐împotirvă și „semitism”‐care provine de la cuvântul ebraic Shem, care înseamnă Nume, dar și de la fiul lui Noah, Shem (Genza 5,32), pe
a cărui linie s‐a născut poporul evreu.

Atitudinea aceasta, de ură față de poporul evreu, s‐a maturizat în timp, culminând cu Holocausul și continuând și azi sub diferite forme. Cel care a aruncat semințele antisemitismului a fost Shaul din Tars, inițial ucenic al
Rabinului Gamliel din Talmud, care apoi și‐a schimbat ideile filosofice, creând o nouă religie pe scheletul politeismului vremii, desigur aducând pe lângă
contribuția porprie și unele elemente iudaice.

Din nefericire doar varianta paulină a Creștinismului a supraviețuit și odată cu aceasta s‐a născut și
intoleranța religioasă.

Să privim totuși anumite pasaje care îndeamnă la ură către evrei în Noul Testament:

1. Ioan 8, 37‐59 unde Isus Khristos spune că tatăl evreilor nu este Avraham, ci diavolul, adică răul absolut (creație creștină provenită de la demonii antici ai religilor politeiste).

2. Ioan 10,8 – evreii sunt hoți și tâlhari.

3. Fapte 25,24 – unde spune că toți evreii vor să‐l omoare pe Paul, aceștia fiind o mulțime de oameni insetați de sânge și crime, amintiți-vă
de episodul crucificării și așa ziul blestem al evreilor asupra lor (Matei 27,25 – motiv pentru care pentru un fanatic, antisemitismul este permis)

4. 1 Tes. 2,15 – evreii sunt iarăși criminali.

Și multe alte pasaje unde Paul iși exprimă ura față de poporul în care s‐a născut.

Toate acestea fiind spuse, putem afirma, pe bună dreptate, că Shaul din Tars este cel care a aruncat sâmânța antisemitismului în lume. Apoi Biserica
Creștină (Apuseană și Răsăriteană) i‐au continuat activitatea, a se vedea Conciliile de la Toledo, și omiliile lui Ioannes Chrisostomus unde deja începe să
se vadă ura față de evrei germinând pe terenul fertil al creștinătății, care sunt credincioșii cărora le este interzisă cunoașterea vreme îndelungată.

Antisemitismul lui Martin Luther

Martin Luther, inițiatorul Reformei Protestante, a fost un călugăr catolic augustinian, care în urma unei furtuni violente care l‐a prins pe un drum descoperit, a jurat să se facă preot. La începutul secolului XVI, datorită corupției clerului catolic, el a căutat să reformeze Biserica, dar nereușind a creat Biserica Evanghelica, prima Biserică protestantă care a scăpat de la suprimarea Inchiziției.

În primii ani, în calitate de cleric, nu a manifestat ură față de evrei, ci a văzut în ei planul divin al creștinătății de a‐i converti; spunând astfel în scrisoarea sa către Spalatin (1514) „convertirea evreilor va fi lucrarea lui
Dumnezeu” .

Mai târziu în anul 1519 a mai scris o lucrare Servitus Judeorum unde la fel își exprima durerea faptului că de‐a lungul secolelor evreii au fost urâți de creștini. Prin acestea el căuta să îi convertească pe evrei la creștinism,
dar a dat greș.

Văzând că nu sunt sorți de izbândă asupra sufletelor evreilor, Luther începe să se distanțeze de aceștia, ba chiar să îi urască după cum reiese din scrierile din urmă ale acestuia. Astfel că în anul 1543 el scrie „Evreii și minciunile lor”, carte ce exprimă un profund și intens antisemitism, o ură împotriva evreilor namaiîntâlnită până atunci.

În cartea sa, creștinul Luther, susține ă evreii nu trebuie să fie lăsați să urmeze o școală, să fie privați de orice drepturi civile, să li se confiște averile, să nu‐și poată exercita cultul, le lasă doar posibilitatea de a cultiva pământul pentru alții, desigur, sau să fie expulzați din Germania sau să fie uciși.

Vă sună cunoscut, nu? Hitler și naziștii săi, deși în principiu atei și anti-creștini, s‐au inspirat din biblia antisemitismului a părintelui lor, Martin Luther și au procedat întocmai cum le‐a spus reformatorul.

El mai spune despre poporul evreu că „oameni stricați, ei nu mai sunt poporul lui Dumnezeu….sunt plini de excrementele diavolului în care se bălăcesc ca porcii”, iar despre sinagogă că este „o desfrânată ordinară, este curva diavolului”. Îndeamnă de asemenea ca școlile și sinagogile să fie arse din temelii, cărțile de cult și de rugăciuni să fie distruse (asta probabil de la Ioan Gură de Aur învățătură, așa cum a făcut și el cu lucrările lui Origenes), rabinii să nu aibă voie să se roage, casele evreilor să fie distruse, iar banii și averile confiscate.

„Acești viermi veninoși” ar trebui puși la muncă silnică sau expulzați si „dacă nu îi ucidem ne facem părtași la păcatele lor”, mai afirma conducătorul Bisericii
Evanghelice, instigând la xenofobie, la crimă, la Holocaust avant-la-lettre.

Concluzionând în lucrarea sa „Nu există altă explicație pentru aceasta decât cea citată anterior de la Moise: Dumnezeu i‐a lovit pe evrei cu nebunie, orbire și
confuzie’. Așadar noi suntem vinovați dacă nu răzbunăm tot sângele nevinovat al Domnului nostru și al creștinilor care și‐au vărsat sângele timp de trei secole după distrugerea Ierusalimului, și al copiilor ce și l‐au vărsat de atunci [în Evul Mediu era zvonul printre creștini că evreii fură copii creștini pe care îi taie și le beau sângele cu azimă, legendă ce a supraviețuit până în zilele noastre, preotul catolic din orașul meu spunându‐mi că în copilărie bunica lui nu îl lăsa de Paștele evreiesc afară de frică să nu fie luat de evrei și mâncat]. Noi suntem de vină dacă nu îi exterminăm. Destul că deja îi lăsăm să trăiască liber în mijlocul nostru în ciuda omuciderilor pe care le comit, blestemelor lor, blasfemiilor pe care le spun, minciunile și defăimările lor; (lăsându‐i) protejăm și apărăm sinagogile, casele, soțiile și proprietățile lor. În această manieră îi obișnuim să fie leneși și protejați
și îi încurajăm să se acopere, plini de obrăznicie, cu banii, bunurile noastre râzând astfel de noi, într‐un final ne vor învinge omorându‐ne pe toți și jefuindune
de tot avutul nostru așa cum se roagă și speră ei zilnic. Spuneți‐mi acum dacă evreii nu au toate motivele să fie dușmanii nostrii, să ne blesteme și să lupte pentru terminarea noastră completă, să ne aducă la ruinare veșnică!”

Prin toate aceste scrieri, el a reușit să implanteze în inima omului de rând, analfabet și credul, ura cea mai profundă pentru poporul lui Avraham. Ură ce s‐a
perpetuat de‐alungul secolelor în inima poporului german și nu numai, ajungând la crimele odioase din cel de‐al Doilea Război Mondial, și continuând și astăzi prin diferite părți ale planetei, a creat un virus greu de distrus, un virus ce produce o plagă urâtă: ciuma intoleranței.

Ce părere aveţi despre acest articol?
  • Corect 
  • Frumos spus 
  • Îmi dă de gândit 
  • Am învăţat ceva! 

Ecouri

  • Anton Constantinescu: (20-10-2008 la 00:00)

    Va multumesc domnule Herscovici pentru completarea si rectificarea dvs. Eu am precizat sursa dupa care am facut acea afirmatie: C. Gane, „Trecute vieti”.

    Daca dl C.Gane a gresit, atunci am gresit si eu, citandu-l.

    As fi curios si de cealalta afirmatie a lui, despre „ziua de batut evreii in Istambul”. Este corecta sau nu?

    Legat de problemele etice, ramane totusi faptul ca in Vechiul Testament care isi trage originea din scripurile iudaice, sunt foarte multe situatii total imorale (descrise), care, indiferent cat de des sau rar s-au aplicat, influenteaza in rau si azi „religiile cartii”.

    Voi reveni cu exemple(in afara celui al profetului Ilie care ucide 850 de oameni care s-au rugat altui zeu).

    Va multumesc si pt invitatia de a coresponda si direct!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Iulia: (20-10-2008 la 00:00)

    In loc sa se evite aducerea aminte a unui trecut de de ura intre crestini si iudei acest articol nu face decat sa reaprinda aceasta ura. Ma intreb daca citatile din Luther nu aduc mai multe pagube decat lumina in relatiile actuale ale lumii cand bancile evreiesti sunt in mare dificultate iar autorul da apa la moara mahomedanilor extremisti??????

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (20-10-2008 la 00:00)

    Observați logica „Iuliei”: a spune adevărul despre opera lui Martin Luther este periculos acum când băncile „evreești” (???) sunt în mare dificultate. Care o fi legătura?

    Apoi, cică se dă apă la moară mahomedanilor extremiști(???).

    Interesant este că „Iulia” nu a făcut niciun comentariu similar atunci când a apărut articolul „Said Qutb – primul fundamentalist islamic modern”. Să fie vorba oare de un dublu standard?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Anton Constantinescu: (20-10-2008 la 00:00)

    Punctul de vedere al celei sau celui care semneaza Iulia trebuie expus, pentru ca reprezinta gandirea aberanta care trebuie exemplificata. Adevarul si numai adevarul trebuie spus si scos la lumina indiferent cat de atroce ar fi fost. Nu facem nimanui un serviciu daca il ascundem! Tocmai a ascunde adevarul creaza de fapt resentimente. In momentul cand il spunem raspicat, ne asumam trecutul si astfel putem evita ca acest trecut sa devina si viitor.

    Articolul este foarte corect, atat ca date istorice cat si ca ajutor pentru intelegerea mentalitatilor contemporane. Il felicit pe autor.

    As mai adauga unele precizari:

    1. Studii recente efectuate de unele institute biblice au aratat ca imprecatiile anti-iudaice, desi prezente in abundentza in Noul Testament, sunt totusi si mai multe in Vechiul Testament! Anti-iudaismul noului testament nu este decat o continuare a anti-iudaismului vechiului Testament. Desi asta ar putea parea surprinzator, acesta este adevarul! De aceea se poate spune ca iudaismul in sine a creat probleme legate de perceperea sa defectiva. Dumnezeul YHWH se razbuna tot timpul pe evrei, ba din gelozie, ba din toane neexplicate, ba pentru ca nu-i convine cate ceva. Pe acest teren fertil auto-distructiv se adauga si noul Testament, care din acest motiv nu este deloc ceea ce pretind crestinii: o carte despre iubirea aproapelui. Sau mai precis aceasta „iubire” este perceputa diferit: sa-ti iubesti aproapele in asemenea masura, incat sa-l feresti de iad supunandu-l la chinuri atroce pe pamant! Facandu-i deci „un serviciu” in timpul inchizitiei.

    2. Diferenta de nivel de civilizatie dintre culturile semite si culturile europene (mai ales cultura miceniana, prezenta in Israel sub forma filistinilor, (care erau greci micenieni) ca si, mai tarziu, intre grecii secolului lui Pericle si cultura iudaica au facut intr-adevar ca unele traditii semitice sa fie suspectate de-a lungul secolelor.

    Mai precis, se stie ca in culturile semitice (la evrei si fenicieni) a existat traditia sacrificiului uman. In cultura greaca aceasta traditie a disparut in trecutul indepartat; la fenicieni si evrei cu mult mai tarziu. In prima faza, cel mai reusit copil dintr-o familie semita trebuia sa fie sacrificat, fapt confirmat de istorici atat pentru fenicieni cat si pentru evrei. S-a trecut destul de tarziu la sacrificarea animalelor. Episodul despre Dumnezeu care ii cere lui Abraham sa-si ucida propriul copil nu reprezinta decat o aluzie la o practica curenta in acele vremuri.

    In cazul Greciei antice, la jocurile Olimpice se sacrificau cel putin cate 100 de boi. Dar carnea (partile moi) erau date oamenilor, pe cand copitele si oasele erau arse ca ofranda adusa zeilor. Probabil ca grecii considerau ca zeii lor au dinti mai tari si falci de animale, ca sa roada ce nu puteau oamenii sa manance.

    In schimb evreii si fenicienii dadeau ce aveau mai bun la aceste ofrande aduse zeilor. („Jucau cinstit”). De aceea in antichitate semitii erau suspectati si de sacrificii umane. Extinderea acestor sacrificii in timpul evului mediu nu este adevarata. De fapt ea nu mai exista nici macar acum doua milenii.

    3. Pe de alta parte tocmai aceasta ramanere in urma a iudeilor in antichitate poate fi privita ca fiind originea salvarii culturii lor! Exact ca in ziua de azi, in timp de criza paturile cele mai cosmopolite (si mai educate: filistenii) au plecat in alte locuri, datorita faptului ca se adaptau oricunde, astfel disparand din istorie, pe cand paturile mai needucate (iudeii) au ramas.

    Acest punct de vedere a fost exprimat de arheologi israelieni care explorau vestigii ale filistenilor si care erau impresionati de diferentele in cultura.

    Este de observat ca acel proces seamana leit cu ceea ce s-a intamplat in Romania post-comunista: de multe ori intelectualii cei mai educati si mai cosmopoliti au parasit Romania primii, iar cei mai putin educati si taranii au ramas. Logic, nu?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Theo: (20-10-2008 la 00:00)

    Doamnă Iulia,

    Nu trebuie să evităm ci trebuie să ne asumăm curajul de a recunoaște greșeala, soluția nu constă în tăcere. Trebuie să ne asumăm răspunderea în ceea ce facem și în ceea ce au făcut înaintașii noștri, să învățăm din greșelile istoriei și să avem grijă să nu se mai repete asemenea fapte odioase.

    Să îmi permiteți să vă corectez: ura nu era între cele două comunități, ci ea o ură unilaterală din partea creștinilor îndreptată spre evrei. Ce-i drept, în primele secole ale Creștinismului, evreii în Shemoneh Esreh, cele 18 binecuvântări, folosesc anatema pentru acei evrei apostați, dar nu pe toți goymii.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • iulia: (20-10-2008 la 00:00)

    Dle Clej, sunteti singurul care nu stie ca evreii sint cei mai competenti in afacerile bancare si ca majoritatea bancilor au patroni evrei. Ce gasiti curios in aceasta?

    Cand se da cetire acelor spuse de un reprezentant religios atat de important ca Luther om respectat de o mare parte a populatiei crestine, se atata focul urii vechi intre crestini si iudei. Se vede ca dv aveti sinteti obsedati de aceasta intentie.

    Generatiile actuale nu sint interesate de aceste intrigi pe care dv si dl Constantinescu le reactualizati tot timpul cu fraze din noul si vechiul testament. Ati dat nastere unor discutii si atitari inutile cand lumea are nevoie de pace mai mult ca niciodata. Crestinii si evreii nu au nevoie de intrigile dv. Si unii si altii au acelas Dumnezeu al pacii si intelegerii.

    N.red. Doamnă (domnule) Iulia, chiar nu observați nivelul lamentabil al intervențiilor dumneavoastră. Dacă aveți ceva inteligent și elegant de spus – luați exemplu de la domnul Lucian Zeev Herșcovici – spuneți-l, dacă nu abțineți-vă de la comentarii mahalagești.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Lucian-Zeev Herscovici: (20-10-2008 la 00:00)

    Stimate Domn,
    Am citit articolul Dumneavoastra si mi s-a parut interesant. Totusi, am cateva mici observatii.

    In ultimele decenii s-a discutat mult despre Martin Luther si atitudinea lui fata de evrei. Atat de catre cercetatori in domeniul istoriei si in domeniul teologiei, cat si de ziaristi si oameni politici.

    Acum circa 20 de ani, la un congres international de studii iudaice, am ascultat comunicarea stiintifica a unui teolog german, al carui nume nu mi-l amintesc. Sedinta era deschisa si studentilor (de aceea am putut participa), precum si publicului. Teologul german s-a scuzat ca nu poate vorbi in limba ebraica, desi este la Ierusalim, in Orasul Sfant, dar a adaugat ca nici Luther nu a putut vorbi in aceasta limba. El a incercat sa explice tezele lui Luther asupra Bibliei si asupra evreilor. Explicatia era complet academica. Am inteles explicatiile lui „in parte”.

    Dar spre marea mea mirare, un domn in varsta, care nu parea sa apartina unei institutii universitare israeliene, pe care nu il cunosteam, dar care sedea langa mine, mi-a soptit la ureche:”Acesta este un antisemit”. Mi s-a parut ciudat si… simplist. Teologia lui Luther trebuie inteleasa in profunzimea ei. Nu este suficient a ne referi la cateva aspecte, poate chiar la un singur aspect, oricat de important ar fi el.

    Hai sa facem totusi o comparatie cu…Mahomed. La inceput, Mahomed a sperat ca evreii din Hedjaz (Peninsula Arabica) il vor sustine; de aceea, atitudinea lui fata de evrei a fost pozitiva, chiar prieteneasca. Dar evreii nu au acceptat noua teologie (musulmana) a noului profet, pe care nu voiau sa-l recunoasca in calitate de profet.

    Rezultatul a fost ca el a inceput mai intai o respingere critica a evreilor, apoi a trecut la reprimarea lor. S-a ajuns la convertiri fortate la islam, pana la disparitia evreilor din regiunea respectiva a Peninsuluei Arabice, unde locuiau de mai multe sute de ani.

    In privinta atitudinii Bisericii fata de evrei, trebuie luate in considerare cateva aspecte. In primul rand, aceasta atitudine nu este nici liniara, nici unitara. In evul mediu european, Biserica a cerut protejarea existentei fizice a evreilor, ei fiind marturia vie a existentei lui Isus, respectiv a poporului lui. Dar – adaugau teologii crestini – evreii reprezinta pe Israel in carne, iar Biserica pe Israel in spirit. Insa, chiar si Israel in carne trebuie protejat, pentru a mentine o dovada istorica. Aceasta desi evreii erau acuzati de deicid, urmand insa a fi iertati de aceasta acuzatie in cazul in care ar fi recunoscut profetia lui Isus. Sa ne amintim ca au fost predicatori catolici (precum si ortodocsi, ca si de alte religii crestine) care cereau convertirea fortata a evreilor si chiar uciderea lor, dar marea majoritate a clericilor cerea mentinerea evreilor si convertirea lor numai prin convingere. Mai mult, in timpul pogromurilor din perioada Cruciadelor, multi evrei din tarile Europei au fost salvati tocmai de episcopi, preoti si calugari.

    Asemenea lucru s-a petrecut (partial) si in secolul al XVII-lea in timpul pogromurilor organizate de hatmanul Bogdan Hmielnitki (desi evrei isi puneau problema mortii „pentru Sintirea Numelui lui Dumnezeu” in alta forma decat cea acceptata in secolul al XII-lea). Un caz de interventie a fost mentionat de Paul de Alep, secretarul patriarhului Antiohiei Macarios, aflat in vizita in Moldova: el a intervenit in favoarea evreilor din Iasi la domnitorul Vasile Lupu si i-a salvat de la jaf si ucidere.

    Atitudinea Bisericii fata de evrei difera si in functie de situatie, ca si de perioada istorica. Evreii au fost singura minoritate acceptata in mod oficial in lumea crestina medievala. In privinta aparitiei lutheranismului, tocmai acest lucru a slabit biserica catolica in perioada in care parea ca ea se intarise.

    Dupa unele interpretari, tocmai aparitia lutheranismului a salvat existenta fizica a evreilor in secolul al XVI-lea. In privinta Germaniei (sau a statelor germane), trebuie sa mentionam ca existenta evreilor pe acest teritoriu a fost atestata in mod continuu inca din secolul al IX-lea pana la cel de al doilea razboi mondial.

    Expulzarile aveau loc numai dintr-un oras sau dintr-un ducat, dar nu din tot Imperiul Romano-German, iar expulzatii treceau in alt oras sau ducat. Tocmai diferenta de credinta, principiul „Cuius regio, eius et religio” a influentat in bine asupra evreilor, ei putand trece dintr-un statulet intr-altul.

    Da, este adevarat ca tezele lui Luther au fost preluate de altii mai tarziu, inclusiv de adeptii antisemitismului modern. Dar nu au fost preluate identic, nici cu stirea sau cu aprobarea lui Luther. Nu exista nici o dovada asupra uni rasism si a unui nationalism modern fanatic al lui Luther.

    Dar tezele lui au fost folosite, pe calea denaturarii. Recent am vazut „reeditari” ale cartii lui Luther „Juden und ihre Luegen” in diferite limbi in forma populara tendentioasa de catre grupuri antisemite neo-naziste si negationiste. Diferenta era ca acesti comentatori cu adevarat antisemiti moderni nu-si puneau problema convertirii evreilor la crestinism, nici a apropierii lor, ci a exterminarii lor (idee complet straina lui Luther) si a negarii Holocaustului.

    Oare a fost influentata teoria nazista de tezele lui Luther? Am auzit o afirmatie dupa care germanii protestanti ar fi fost mai apropiati de nazism (si implicit de antisemitismul nazist) decat germanii catolici. Nu pot raspunde la aceasta afirmatie, nu am suficiente dovezi. Dar sa judecam afirmatiile lui Luther in cadrul general al tezelor lui, inclusiv al tendintei de a atrage pe evrei de partea lui, considerandu-i intial tocmai baza lui, cat si impreuna cu aspecte ale protestantismului: de exemplu, acceptarea Bibliei (Ebraica, respectiv Vechiul Testament, cat si Noul Testament), dar nu si a comentariilor scrise de Parintii Bisericii si de Sfinti, acestia fiind numai oameni.

    Deci, Invatatura Divina in unicitate, asa cum a fost transmisa, fara adaosurile si comentariile oamenilor. Mai tarziu, cercetatori protestanti au inceput sa foloseasca in mod comparativ studii si comentarii biblice ebraice. Sa ne amintim si de faptul ca fenomenul ebraismului crestin din perioada renascentista si post-renascentista a inceput cu comentatori protestanti care au invatat limba ebraica de la teologi evrei. Acetui fenomen i s-au alaturat apoi teologi catolici, mai tarziu si ortodocsi.

    De asemenea sa ne amintim ca Luther a introdus teoria predestinarii; dupa unele afirmatii, aceasta teorie isi are originea in pasajul ebraic „Korba et nafshy gheulah”, Apropie sufletul meu de mantuire. Este o influenta iudaica (probabil) asupra lui Luther si a protestantismului.

    Si, in incheiere, as vrea sa adaug cateva cuvinte in legatura cu legenda omorului ritual. Ea este de origine medievala, se pare catolica. Nu vreau sa insist acum asupra ei, o voi face daca voi fi intrebat in mod special. Adaug numai cateva amintiri personale din copilarie si adolescenta, din Romania. Cu multi ani in urma, tatal meu vitreg avea un prieten crestin, cu care se ducea uneori „la o bere”.

    O data, acest domn (functionar, absolvent de liceu) era nitel cherchelit si i-a pus o intrebare prietenului lui evreu (tatal meu vitreg): „Nu este asa ca voi puneti sange in pasca de Paste?” Intrebare afirmativa, la care tatal meu vitreg i-a raspuns: „Nu, in nici un caz, noi nu avem voie sa consumam nici sange de animale, cu atat mai putin de oameni, fereasca Dumnezeu”.

    Raspunsul a venit prompt: „Ei, inteleg ca nu puneti un butoi cu sange, pentru ca este gretos; dar putin, acolo, de gust, ca sarea, deh”. Acum, cand ma gandesc la aceasta povestire pe care am auzit-o in copilarie, imi spun ca sunt mai multe feluri de antisemiti: cei care merg pana la capat si cei care sunt…antisemiti numai putin, din prostie, prejudecata, lipsa de discernamant, fara a se considera antisemiti.

    Pentru ei, asemenea atitudine este o simpla gluma, buna de povestit prietenilor…evrei. Nici macar nu-si pun problema ca este o bazaconie si – de fapt – nu au nimic cu nimeni. Dar totusi…Eram copil si mi se spunea acasa sa nu raspund la asemenea afirmatii, ba chiar sa nu arat pasca de Pastele Evreiesc (Pesah) altor copii, crestini, la scoala, atunci cand luam mancare de acest fel pentru „recreatia mare”…

    Apropo de povestirea preotului catolic la care se refera autorul. Si chiar un caz concret: o doamna crestina, respectabila, intelectuala, atunci cand a fost servita de cineva cu pasca primita de la o vecina evreica, nu numai ca a refuzat sa guste, dar a inceput sa-si faca cruce si sa spuna gazdei (tot crestina) sa nu mai primeasca pasca, nici sa nu guste, fiindca este facuta cu sange de crestin…

    Gazda, tot o doamna in varsta, intelectuala si ea, nu i-a raspuns nimic, dar mi-a povestit scena care a dezgustat-o. Era la inceputul anilor ’70, la Bucuresti…Adaug: Fereasca Dumnezeu!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 1

  • Anton Constantinescu: (20-10-2008 la 00:00)

    Dlui Lucian-Zeev Hrescovici:

    Nu stiu daca stiti ca in plina epoca medievala, Principatul Moldova a fost singura formatiune politica europeana care a avut un domnitor evreu (in secolul al 16-lea}. Nicaieri in lume nu mai existrat un asemenea caz! Este vorba de domnul numit Aaron Tiranul. Acest lucru a fost facut posibil de sistemul de alegere a domnilor in tarile romane: oricine era fiu natural de domn trebuia sa fie ars pe fund cu fierul rosu cu insemnul Moldovei, iar mai tarziu putea ajunge domnitor de drept.

    De altfel Moldova a avut domni de origini foarte diferite, printre altii si un sas si un secui, Csopor-voda, numit ulterior mai prozaic Ciubar-Voda, cel care a murit mancat de guzgani (singurul lucru care se stie despre soarta lui).

    Daca sunteti interesat de soarta evreilor in imperiul Otoman, va recomand sa cititi intre altele si instructiva carte „Trecute vieti de doamne si domnite” a lui C. Gane, un scriitor care si-a sfarsit zilele fiind practic infometat pana la moarte la inchisoarea Sighet din ordinele regimului comunist. Citind aceasta carte de exceptie am aflat un amanunt pe care nu il stiam: ca Imperiul Otoman avea o modalitate foarte „originala” de a-si mentine stabilitatea: zi de zi crestinii sufereau cele mai evidente si mai variate persecutii de la musulmani, care erau „adevaratii stapani”. Dar timp de o singura zi pe an, crestinii primeau de la Sultan „dreptul” de a se racori, batand in voie…evrei!
    Asa incat crestinii din Istambul asteptau cu febrilitate acea zi „de dulce”, cand luau batele si ii bateau pe vecinii lor evrei, „racorindu-se”, dupa care, a doua zi, reluau viata lor de rutina, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat!

    Istoria adevarata este intr-adevar uluitoare!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Theo: (20-10-2008 la 00:00)

    Domnule Lucian,

    Vă mulțumesc pentru aprecieri și ecoul pe care l-ați scris în copletare a celor scrise de mine.
    Aminteați de unii clerici care au salvat evrei și au fost într-adevăr oameni, cu suflet, au arătat caritatea și altora. Dar din păcate astfel de oameni au fost doar pe plan local, nu erau niște autorități ale Bisericii a căror voce să fie auzită pe întreg teritoriul creștin așa cum a fost Luther pentru Biserica sa, sau Ioan Chrisostomus (fiind unul din Sfinții Părinți ai ortodoxismului răsăritean) pentru întreaga Biserică, adăugând aici și concilii care au autoritate supremă și sunt irevocabile.

    Ați pus întrebarea „Oare a fost influentata teoria nazista de tezele lui Luther?” și răspunsul este DA, din păcate așa este, Wagner a fost un precursor al lui Hitler în antisemitism și a fost un urmaș al învățăturilor lutherane.

    Din păcate mulți etnici germani sunt încă antisemiți, adaug aici preotul care mi-a spus că bunicii îi era frică să nu-l facă evreii matzah de Pesah, mai adaug ceva clerici maghiar și români pe care îi cunosc personal, adaug și câțiva sași tot cunoștiințe și nu în ultimul rând oameni necunoscuți, clienți cu care am avut de-a face cărora le plăcea să folosească termenul peiorativ de: jidan.

    Ideea predestinării este oarecum vagă la Luther, el se baza pe fapte (inspirându-se din Iudaism unde trebuie respectate cele 613 mițvot), Jean Calvin a fost cel care s-a bazat și mai mult pe predestinare.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (20-10-2008 la 00:00)

    Am totusi o intrebare, domnule Herscovici; va citez:

    „…de exemplu, acceptarea Bibliei (Ebraica, respectiv Vechiul Testament, cat si Noul Testament), dar nu si a comentariilor scrise de Parintii Bisericii si de Sfinti, acestia fiind numai oameni.”

    Sunt de acord cu dvs ca „parintii bisericii si sfintii sunt „numai oameni”. Dar ce puteti spune despre ceilalti, care au scris „cartile sfinte”, ca Biblia?

    Or fi fost ei altceva decat „numai oameni”?

    Poate extraterestri sau poate unicorni?

    Va pun aceasta intrebare retorica tocmai pentru ca tipul de morala propus de scriitorii bibliei, bazata pe „pacatul originar”, este in orice caz inferior moralei greco-romane existente in acelasi timp cu Biblia, care punea accentul pe responsabilitatea personala.

    In plus, nu uitati ca in acelasi timp cand culturile semite recomandau uciderea cu pietre a celor care transgresau traditiile si legile lor religioase, in Atena era nevoie de tribunale cuprinzand intre 501 si 2001 „judecatori publici” la un proces, in care si partea adversa avea dreptul la cuvant. Despre acele legi si coduri de legi va pot spune sigur ca au fost scrise intr-adevar de oameni, nu de alte specii (extraterestri sau unicorni).

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Lucian-Zeev Herscovici: (20-10-2008 la 00:00)

    Stimate Domnule Anton Constantinescu, / Stimate Domnule Theo Rebegel,

    Mai intai, multumesc pentru raspunsurile Dumneavoastra la „ecoul” scris de mine. Ma bucur sa va cunosc, daca nu personal, cel putin din scris, prin e-mail. Poate ca, daca e-mailul ar fi existat in timpul lui Luther, comunicatia dintre oameni ar fi fost mult mai buna, cunoasterea reciproca mult mai reusita, iar ura si crimele impotriva umanitatii mult mai reduse, mai putine. Macar acum sa ne bucuram de aceasta cucerire a stiintei si tehnicii si s-o folosim pentru binele societatii omenesti..si pentru binele nostru.

    A cerceta istoria, a o povesti nu inseamna nici a o repeta, nici a incita. Dimpotriva. Istoria reprezinta memoria societatii, laolalta cu cei care o scriu si care, datorita profesiunii lor, au datoria de a o scrie si a o face cunoscuta. Pentru intelegerea prezentului si a viitorului se impune cunoasterea trecutului. Tocmai aceasta cunoastere opreste crima si neomenia in prezent si in viitor.

    Acum, pentru ca am vorbit despre istorie, fac o afirmatie de istoric. Nu este adevarat ca in Moldova ar fi domnit un domnitor de origine evreiasca. Aron Tiranul, domnitorul Moldovei, contemporan cu Mihai Viteazul, domnitorul Tarii Romanesti, nu era de origine evreiasca. Aceasta asa-zisa „origine evreiasca” i-a fost atribuita de polemisti din secolul al XIX-lea. Era perioada polemicii pentru emancipare a evreilor din Romania, desfasurata cu unele intermitante intre anii 1859-1918. Una dintre subperioadele de varf ale acestei polemici a fost intre anii 1866-1877, urmata de alta, intre anii 1878-1900. In cadrul acestei polemici nu se vorbea despre drepturile omului, ci despre asa-zisele „radacini din trecut”; este o influenta a romantismului.

    Argumentele istorice erau folosite de ambele tabere, atat de cea a luptatorilor pentru emancipare, cat si de cea a adversarilor emanciparii. Uneori, argumentele treceau de la o tabara la alta, fie ca erau reale, fie ca nu erau reale. Unii polemisti erau istorici profesionisti, insa numarul lor era mic; majoritatea polemistilor erau ziaristi si oameni politici. Istoria capatase un caracter popular, scapand de sub controlul profesionistilor si ajungand o tema de conversatie si polemica publica. Uneori, diferiti termeni erau interpretati sub forma unei etimologii populare; un exemplu in acest sens este numele „Aron” al domnitorului Moldovei, interpretatorii lui uitand ca acest nume nu este numai evreiesc. Alte asemenea „interpretari” au fost (dau numai cateva exemple): o asa-zisa „legatura” intre toponimul „Talmaciu” si Talmud; sau, considerarea unui pisar al lui Ion-Voda cel Cumplit ca…evreu (numele era Sain sin Iosipov), ajungand si a localiza un eveniment istoric intr-o localitate care inca nu fusese intemeiata in acea perioada.

    Acestea erau falsuri naive, bazate pe greseli, uneori pe „reinterpretari” ale unei lucrari de istorie a Tarilor Romane de Mihail Kogalniceanu, aparuta la sfarsitul anilor ’30 ai secolului al XIX-lea in limba franceza la Berlin, precum si a lucrarii „Istoria tolerantei religioase in Romania” de Bogdan Petriceicu Hasdeu, aparuta in anul 1866 cu scop polemic; lucrare care, desi a fost interesanta la timpul potrivit si a generat metoda folosirii istoriografiei in polemica pentru emancipare, asertiunile autorului fiind citate de altii din ambele tabere, fiecare din punctul lui de vedere, in prezent este depasita, fiind ea insasi materie de istorie.

    Apropo, teza asa-numitei origini evreiesti a lui Aron Tiranul a fost respinsa inca de Nicolae Iorga, in lucrarea „Istoria evreilor in tarile noastre” (1913), precum si in articole istorice de Elias Schwarzfeld (desi acesta polemiza cu Nicolae Iorga asupra altor aspecte ale istoriei evreilor din Romania) si – in perioada interbelica – de M. A. Halevy, intr-un studiu publicat in anuarul „Sinai”. Acest cercetator (care a fost si rabin la Bucuresti) a respins si alte asa-zise „probe” eronate, unele folosite din naivitate, altele falsificate in mod intentionat (cazul hrisovului de la Topliceni si a „Meghilei”, respectiv a sulului de amintire de la Roman).

    Asemenea „probe” nici nu mai sunt luate in discutie de istoriografia contemporana, atat romaneasca, cat si evreiasca si israeliana. Propun sa vedeti cateva lucrari relativ recente in limbile ebraica, engleza si romana, de exemplu articolele din volumul 1 al seriei „Pinkas hakehilot” (Enciclopedia comunitatilor evreiesti din Romania); volumul 1 din seria „History of the Jews in Romania” (aparut si in limba engleza la editura Universitatii din Tel Aviv, redactat de academicianul Cernovodeanu si profesorul Liviu Rotman); articole publicate in volumul 16 al revistei „Shvut” din Tel Aviv, in limba engleza, autorii lor fiind academicianul Papacostea, profesorii Andrei Pippidi, Rafael Vago si Eugen Denize, precum si subsemnatul; primul volum (editia a doua) din seria „Izvoare si marturii privind evreii din Romania”, editat de cercetatorul Victor Eskenasy. Pot adauga si alte titluri, nu fac acest lucru din motive de spatiu si timp.

    In privinta rolului evreilor din Constantinopol in numirea domnitorilor romani, el nu poate fi negat (exemplu poate fi interventia lor in legatura cu numirea lui Alexandru Lapusneanu), dar in nici un caz nu poate fi vorba depre un domnitor de origine evreiasca. In privinta lui Aron Tiranul, mentionez si faptul ca, rasculandu-se impotriva sultanului turc si alaturandu-se lui Mihai Viteazul, a facut acelasi lucru ca si acesta: macelarirea creditorilor turci si evrei turcesti aflati la Iasi (Mihai Viteazul facuse acest lucru la Bucuresti). Exista numeroase izvoare istorice asupra acestui caz, in limbi diferite (greaca, latina, turca, ebraica). Izvoarele in limbile greaca si latina au fost publicate inca in secolul al XIX-lea intr-un studiu (la nivelul de atunci) de Elias Schwarzfeld, studiu reluat intr-o culegere recenta, „Evreii din Romania in texte istoriografice” editat de cercetatoarea Lya Benjamin.

    In privinta autorilor Bibliei, nimeni nu neaga ca este vorba despre oameni. Dar personal nu m-am referit la tezele contemporane, ci la afirmatiile lui Luther si ale adeptilor lui, teologii protestanti din secolul al XVI-lea. Este adevarat ca teoria predestinarii a fost dezvoltata de Jean Calvin, dar autorul ei este totusi Martin Luther.

    Este adevarat si faptul ca volumul „Die Juden und ihre Luegen” a influentat asupra antisemitismului, dar el nu este in nici un caz baza antisemitismului modern. Trebuie sa facem diferenta intre antisemitism (bineinteles si antisemitismul nazist) pe de o parte si polemica religioasa pe de alta parte. Se pune intrebarea cat la suta din teoria antisemita este rezultatul polemicii antireligioase si cat la suta este rezultatul evolutiei Europei dupa anul 1880, atunci cand evreii primisera emanciparea in majoritatea tarilor Europei, dar adversarii emanciparii pornesc impotriva lor, printre altele din motive de concurenta.

    Antisemitismul modern nu este o polemica religioasa, ci un curent politic in care sunt implicati ideologi si politicieni laici alaturi de cei religiosi, iar ulterior rasisti care nu numai ca sunt laici, dar propun chiar inlocuirea crestinismului cu vechea religie pagana. Este cazul Germaniei. Unicul fascism in care componenta religioasa era pronuntata este legionarismul roman; in alte cazuri este vorba despre curente complet laice.

    Nu urmaresc sa fac o comparatie intre morala greaca si morala iudaica antica. Este vorba despre doua culturi diferite. Tin sa specific insa faptul ca dreptul la aparare a existat si in procesele din antichitatea iudee. Condamnarea la moarte era data numai in cazuri extreme. Mai mult, va rog sa luati in considerare faptul ca traditia iudaica accepta Biblia Ebraica (in acest caz Pentateucul, Tora scrisa) numai impreuna cu Talmudul (Tora orala, care a fost inregistrata in scris in secolul al VI-lea al erei actuale). Talmudul reinterpreteaza unelwe pasaje din Biblie. Ele cre o morala profunda, dragostea fata de aproape, inclusiv fata de oameni de alt neam si de alta religie.

    Jertfele omenesti sunt complet interzise inca in Tora scrisa: sa ne amintim de condamnarea celor care aduc jertfe omenest zeilor pagani Baal si Moloh; pedeapsa canaanitilor apare tocmai pentru ca aduceau asemenea jertfe omenesti. Sa ne amintim si de puternica uinterventie a patriarhului Abraham in fata lui Dumnezeu, cerandu-i sa nu distruga orasul Sodoma, fie si pentru un singur om drept care ar fi locuit acolo. Dreptul la odihna si eliberarea robilor au aparut tocmai in iudaism, in antichitatea iudee. In privinta Talmudului, el interzice legea talionului, cerand plata unei despagubiri din partea vinovatului si judecarea lui dreapta de catre un tribunal rabinic (Beit-Din), mai tarziu de Sanhedrin.

    Nu cunosc procentajul antisemitismului contemporan la etnicii germani. Este adevarat ca „dreptii intre popoare” (Hasidei Umot Haolam) sunt putini, dar exista. Cinste lor. Ei au arata ca exista oameni de omenie in vremuri de neomenie. Dar problema relatiei intre antisemitismul bisericii crestine (sau a tuturor bisericilor crestine) si antisemitismul modern se impune a fi reanalizata. Propun in acest sens lectura unei carti recente a profesorului Carol Iancu, „Miturile fundamentale ale antisemitismului”. Oricum, trebuie sa facem deosebirea intre polemica religioasa si antisemitism, precum si intre tari si perioade istorice. Majoritatea cercetatorilor afirma ca antisemitismul modern este un curent bazat pe tezele a trei mari intelectuali din secolele XVIII-XIX: Voltaire, Wagner, Dostoievski. In privinta lui Voltaire, el era complet laic, antireligios. Wagner era german, iar Dostoievski rus.

    In cazul in care doriti, va stau la dispozitie pentru a schimba mesaje chiar si personal. Cu deosebita stima,
    Lucian-Zeev Herscovici

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • iulia: (20-10-2008 la 00:00)

    Domnule Herscovici, bine faceti ca luminati unele puncte pe care domnii atei le trateaza cu patima exagerata. Ateismul orb cauta argumente cu mii de ani in urma si nu face decat sa semene vrajba intre religii fara sa tina cont de evolutia societatii. Antisemitismul este o sortit disparitiei cu timpul daca demonii urii nu vor mai sufla in jaratec scormonind in molozuol istoriei.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (20-10-2008 la 00:00)

    Domnule Herscovici, ma bucur foarte mult ca ati intervenit sa corectati eroarea legata de Aron (sau Aaron) voda!

    Cum v-am spus, eu am preluat informatia din Nicu Gane. De obicei incerc sa verific si din alte surse informatiile la care fac aluzie, dar nu am gasit in literatura americana nimic despre acest subiect.

    Sunt convins ca aveti dreptate, iar informatiile furnizate de dvs sunt profesioniste. Intr-adevar ma bucur sa corespondez cu dvs si v-as sugera sa fiti un participant cat mai activ la discutiile de pe acest site care incearca sa fie cat mai corect. As dori sa si scrieti aici articole, avand in vedere si faptul ca sunteti istoric profesionist.

    Pe de alta parte aceasta eroare pune sub semnul intrebarii si alte afirmatii ale lui N. Gane pe care le-am considerat corecte. As vrea sa stiu daca ceea ce spunea el despre „ziua de batut evreii” din Istambul este corect. La fel, el a spus ca Alexandru cel Bun avea un vistiernic evreu care a ajutat la bunastarea fara precedent a Moldovei de atunci; daca prima sinagoga de pe teritoriul romanesc a fost mentionata in anul 1300 la Cetatea Alba (azi in Ucraina), si altele.

    Dar in privinta sacrificiilor umane cred ca aveti numai partial dreptate.

    Este un fapt bine cunoscut ca fenicienii (rude bune cu evreii) au practicat sacrifiul uman sub forma sa cea mai repulsiva, adica arderea de viu a primului lor nascut (de obicei in dispozitive speciale metalice) pana la sfarsitul civilizatiei lor! Dar in acelasi timp toate cartile americane de istorie pe care le-am deschis spun ca aceasta traditie exista si la evrei, iar episodul cu cererea lui YHWH adresata lui Abraham ca sa-si ucida fiul vine din timpul (recent) cand practica a fost substituita de sacrificarea animalelor in locul copiilor.

    In acest sens va citez ce scrie un istoric american, R.H.Sales, fost profesor de studii religioase la Duke University; va rog sa accesati urmatorul site:

    http://mail.google.com/mail/?ui=2&ik=bb75f75d6e&view=att&th=11d28b9ed1a61556&attid=0.1&disp=inline&realattid=f_fmn3vyk90&zw

    Cum vedeti, autorul trateaza problema sacrificiului uman la evrei, incluzand si o serie de citate din Biblie care nu lasa nici un dubiu referitor la practicarea sacrificiilor umane (in special a primului nascut). Mai tarziu, sigur ca sacrificiul uman a fost interzis. Problema este ca acest „mai tarziu” nu inseamna mare lucru la evrei, devreme ce chiar si arheologii de la Institutul din Tel-Aviv sustin punctul de vedere „minimalist” (adica faptul ca scripturile ar fi de data foarte recenta, fiind scrise nu inainte de secolul al 4-lea i.e.n.).

    PS. Un dispozitiv special de ars oamenii de vii in interiorul unui „moloch” de metal a fost reinventat (dupa fenicieni) in cursul revolutiei franceze. Din fericire, acest dispozitiv special de chinuit oamenii a fost folosit numai o singura data, si anume pentru a-l arde de viu pe inventator!

    Justitie Poetica!

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (20-10-2008 la 00:00)

    Doamna Iulia,

    Punctul de dvs de vedere este profund retrograd si primitiv. Este chiar priculos!

    „O societate care nu cunoaste istoria adevarata sau care o uita, este sortita sa o repete”.

    Adevarul trebuie cautat, da, exact cum spuneti dvs, chiar si in moloz!

    Singurul lucru ce poate schimba in bine cursul viitor al istoriei este…cautarea „adevarului”. Nu v-ati saturat, doamna, de adevarurile inventate in comunism, care acum zac la cosul de gunoi al istoriei?

    Nu cunoasteti proverbul romanesc despre adevar, care „iese la suprafata ca untdelemnul deasupra apei”??

    Apelul facut in mod continuu de dvs de a spune sau de a accepta neadevaruri in numele „intelegerii” este dovada unei teribile ingustimi de spirit.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • iulia: (20-10-2008 la 00:00)

    Dle Constantinescu, dupa felul cum imi vorbiti: „teribilă ingustime de spirit”, „retriograda si primitiva” denota ca dv sunteti intr’o stare de iritare necontrolabila. Eu m_am adresat stimabilului domn Herscovici si nicidecum dv stiind ca nu suportati sa fiti contrazis in convingerile dv profunde. Daca nu ma insel revista Acum nu apreciaza jignirile personale cu toate ca pe ale dv vi le posteaza iar dv profitati de aceasta favoare dificil de inteles. Eu sunt credincioasa si nimeni nu mi_o poate interzice. Dv sunteti ateu si nimeni nu va poate impiedica. Ne_am putea intelege asupra acestui fapt fara sa ne insultam nu credeti?
    Multe din postarile mele au fost blocate si cei care au facut_o au avut probabil dreptate evitand degenerarea discutiilor. Va cer si dv sa adoptati un ton ceva mai politicos mai ales cand este vorba de o doamna astfel opiniile dv vor avea ecourile meritate.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 1 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (20-10-2008 la 00:00)

    Doamnă (domnule?) Iulia,

    Vă răspund cum i-am răspuns și domnului Ion Adrian, citându-l pe Hosea (8,7)

    „Fiindcă au semănat vânt, vor culege furtună.”

    Dumneavoastră v-ați atras acest corectiv, prin însuși conținutul primului mesaj postat pe acest sit la 21/09/2008:

    „Daca nu credeti dv sa va fie de bine da mai terminati odata cu propaganda asta anticrestina ca pe vremea cand ne era frica sa intram in biseruca de comunisti.

    Povestile cu africa si cu preotii care povatuiesc bastinasii sa nu intrebuinteze prezervativele sunt anecdote prostesti iesite dintr’un cap deranjat.

    Am intrat din intamplare pe acest Rliv ca sa dau de tot felul de postari fara bun simt sa citesc cum este atacata credinta noastra stramoseasca.”

    http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=ecouri&id=8191

    Au urmat alte mesaje agresive, violente, insultătoare și chiar obscene – le-am arătat și altor persoane care au acceptat că erau nepublicabile.

    De asemenea nu dați dovadă de simțul ridicolului scriind acest ecou la editorial:

    „Dle Clej, de doua saptamini toate ziarele spun ce repetati dv aici astazi. Veniti cu solutii si cu idei sa vedem ce va taie capul pe dv. Cine nu stie ca omul este lacom si ca romanul ii intrece pe toti? Debitati numai banalitati ca deobicei in loc sa il lasati pe dl Tismaneanu pe editorial.”

    Ați fost contrazisă de numărul de hituri ale articolului și de discuția extrem de interesantă ce a urmat și încă mai continuă, la un nivel pe care nu-l veți găsi „în toate ziarele”. Dar poate că acela e nivelul care vă place.

    Mai mult, faceți acest lucru din spatele anonimatului – spre deosebire de Anton Constantinescu sau Theodor Rebegel, dumneavoastră fiind o imagine virtuală, nu o persoană reală. Iată ce mesaj de eroare apare la un e-mail trimis pe adresa indicată la ecou:

    „Hi. This is the qmail-send program at yahoo.com.

    I’m afraid I wasn’t able to deliver your message to the following addresses.
    This is a permanent error; I’ve given up. Sorry it didn’t work out.

    :
    217.12.11.64 failed after I sent the message.
    Remote host said: 554 delivery error: dd This user doesn’t have a yahoo.co.uk account (iulia_nicolaev@yahoo.co.uk) [0] – mta129.mail.ukl.yahoo.com”.

    Așa încât am publicat acest mesaj – care va fi ultimul dacă nu renunțați la această agresivitate.

    Pe acest sit NU ACCEPTĂM NOȚIUNEA DE BLASFEMIE, așa că nu mai insistați, când plângăcios, când amenințător, să schimbăm linia revistei. Dacă aveți argumente, așa cum au Anton Constantinescu sau Theodor Rebegel sau domnul Lucian Zeev Herșcovici, vă rog să le prezentați într-un mod civilizat și la un nivel acceptabil (sunt conștient că nu puteți aspira la nivelul lor).

    În caz că nu acceptați, aveți libertatea deplină să mergeți pe ce situri vreți dumneavoastră și slavă domnului că sunt o grămadă de situri creștine care v-ar satisface nevoile spirituale, la nivelul dumneavoastră intelectual.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anton Constantinescu: (20-10-2008 la 00:00)

    Pentru dna „Iulia”: Citez:

    1. ” ….stiind ca nu suportati sa fiti contrazis in convingerile dv profunde”

    Fals. Dl. Herscovici m-a contrazis in privinta lui Aaron Tiranul si i-am dat dreptate, pentru ca in aceasta privinta are! Ba inca i-am si multumit! Pentru ca si pe mine ma intereseaza numai adevarul, si nu inventiile pe care cineva vrea sa le faca in numele unei „intelegeri mai bune”. Pentru ca d-sa s-a bazat pe documente si argumente, iar nu pe vant. Cand veti face si dv asa, daca veti avea dreptate, va voi da dreptate. Eu sunt total deschis la criticile corecte.

    2. „…Daca nu ma insel revista Acum nu apreciaza jignirile personale”

    Adevarat. Revista „Acum” nu tolereaza jignirile personale, dar nici minciunile. A atrage atentia ca afirmatiile dvs sunt periculoase sau incorecte nu reprezinta o „jignire personala”.

    3. „Eu sunt credincioasa si nimeni nu mi_o poate interzice”.

    Ce vreti sa spuneti? Ca eu v-am interzis sa credeti ce vreti? Asa ceva ar constitui un nou neadevar. Pe de alta parte sa nu va asteptati de la mine sa raman pasiv in fata neadevarurilor spuse de dvs numai pentru ca sunteti femeie, cum v-ati spus pasul intr-un mesaj anterior.

    Pentru mine nu conteaza sexul celui care spune neadevaruri, si nici nu-mi puteti impune sa le inghit de hatarul politetii fata de dvs. Politetea este una, iar combaterea minciunilor pe care o fac (cu prea multa politete, cred) este alta.

    4. „Va cer si dv sa adoptati un ton ceva mai politicos mai ales cand este vorba de o doamna astfel opiniile dv vor avea ecourile meritate. ”

    Da dna Iulia: nu exista nici un ton mai politicos decat cel pe care l-am folosit cand am respins aberatiile dvs. Deci va repet pe acelasi ton foarte politicos:

    Un individ, oricare ar fi el, care sustine ca trebuie sa renuntam sa cautam adevarul istoric in numele unei fanteziste „mai bune intelegeri” este retrograd, primitiv, are o profunda ingustime de spirit si este si periculos.

    I-as spune acelasi lucru si presedintelui SUA sau Presedintelui Romaniei, cu toata politetea necesara, daca ar sustine prapastiile pe care le sustineti dvs.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Anonim antisemit ignorant "luther Marte": (23-1-2011 la 14:29)

    E foarte important stiinta sau perspectiva din care judeci faptele.Arheologii si Antropologii au cele mai neutre si apreciate-aproape de adevar puncte de vedere dar uneori si ei sunt impartiali-cel mai corect ar fi ca adeverul nu este niciodata definitiv el poate evolua,involua.

    Sacrificiul uman la evrei poate fi judecat in mai multe contexte.
    De exemplu in contextul lui Moise unde baieti evrei erau ucisi poate determina un asemenea ritual.Dar si contextul Avraham cand tinerii de 18 ani devin uneori Patricizi(… ,obraznici,maturi,artagosi)POATE DUCE LA O ASEMENEA TRADITIE nu canibalica ci foarte singeroasa pentru a evita tot varsarea de sange intr-o revolutie a tinerilor

    AFIRMATIA Evrei sunt buni bancheri :
    in doua contexte -cel a lui IOSIF
    cand se imbogatesc prin cumpatare si intelepciune
    sau cel al lui Dina cand se imbogatesc usor prin jaf santaj si crima

    Deci evrei au niste stereotipuri di cartile lor bune sau rele.Liderii lor ar trebui sa le cenzureze
    Cred ca cel mai important paragraf la care ar trebui sa lucreze liderii lor este : indemnul lui Moise Inmultitiva si populati pamintul.CRED ca ar trebui sa se multumeasca DUR ca si chinezii cu un singur copil.Altfel isi produc ei singuri rau: Una e sa hranesti un vitel frumos si alta e sa hranesti cinci oi slabe.
    De aceea au si disparut in parte cea mai mare relizare a evreilor din istorie KIBUTURILE-datorita suprapopularii.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Petru Clej: (23-1-2011 la 14:44)

    Rar am citit un comentariu mai elucubrant care duhnește a antisemitism. Tare aș vrea ca acest individ care se ascunde cu lașitate sub aliasul „luther Marte” să specifice cartea și versetele din Tora pe care își bazează aceste afirmații gogomanice (mai ales cu sacrificiile umane – STRICT interzise de iudaism – n-a priceput nimic din sacrificiul lui Ițhak).

    Revenind la ziua de azi, acest ignorant nu știe că populația evreiască de pe glob are o tendință de scădere (cu excepția ultra-ortodocșilor din Israel) datorită scăderii natalității în familiile evreiești și a căsătoriilor mixte. Aș vrea totodată să știu cine or fi „liderii care ar trebui să cenzureze”? Și cu kibuțurile (auzi tâmpenie, cea mai mare realizare din istorie a evreilor!!!!!!!!!!!) e exact invers, au dispărut pentru că n-a mai avut cine să lucreze în ele, iar entuziasmul socialist al primilor coloniști s-a evaporat odată cu maturizarea și normalizarea statului Israel.

    În orice, caz ați avut o probă a unei cauze fundamentale a antisemitismului – IGNORANȚA CRUNTĂ.

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0

  • Math Gaal: (23-1-2011 la 15:48)

    @Luther Marte: Ce arheolog v-a spus de sacrificii umane in Iudaism?…sunt si eu curios, caci vreau sa ma edific asupra acestui subiect de care, eu ignorantul, nu am auzit niciodata. Ce baieti erau ucisi in contextul lui Moșe? Alta chestie: ce legatura are Iosif cu băncile?…sau s-o fi teleportat în timp si noi nu stim?

    Opinie solidară cu comentariul Imi place 0 Nu-mi place 0



Dacă doriţi să scrieţi comentariul dv. cu diacritice: prelungiţi apăsarea tastei literei de bază. Apoi alegeţi cu mouse-ul litera corectă (apare alături de mai multe variante) şi ridicaţi degetul de pe litera de bază. Încercaţi!

Reguli privind comentariile

 
54.224.103.239